Nu stiu cati dintre voi au visat vreodata sa faca indoor skydiving si indoor surfing. Cu atat mai putini cred ca sunteti cei care s-au gandit ca ar putea sa proiecteze un spatiu pentru asa ceva. Asta e, nu putem fi toti Alex Oprita.
Alex e un tanar arhitect care nu a parasit de mult bancile scolii, dar lucreaza deja la proiectarea Freelo, primul complex de indoor skydiving si indoor surfing din Europa de Est. Alaturi de compania de design si arhitectura Snohetta din Norvegia cu care colaboreaza in prezent, a participat la proiectarea celui mai nou sediu LeMonde din Paris. Si, impreuna cu arh. Laurentiu Constantin, la sfarsitul lui 2014 dezvolta un concept de cladire invizibila pe timpul zilei.
Daca mirarea inca nu v-a doborat, mai avem o sansa: in ciuda succesului international, Alex spune ca nu-si propune sa paraseasca Romania cu totul. Vrea sa se formeze si sa se afirme in strainatate, pentru ca mai apoi sa poata aplica pe plan autohton invatamintele de acolo. Mai jos, va invitam la o citire pe indelete:
Pasiunea pentru arhitectura
Am fost intotdeauna fascinat de modul in care functioneaza si sunt construite lucrurile din jurul meu.
Uitandu-ma in urma, realizez ca primii pasi in aceasta directie au fost jocul cu Lego, Mecano (unde eram mai mult interesat sa combin seturile si sa creez lucruri noi, de cele mai multe ori cladiri si orase) sau jocul The Sims ( pe care il jucam doar pentru partea de constructie si amenajare a caselor).
Alegerea constienta catre arhitectura am facut-o abia in clasa a 12-a – destul de tarziu. Urmand profilul matematica – informatica intensiv si avand o inclinatie clara catre matematica si fizica, ma vedeam initial in partea de inginerie.
Arhitectura, insa, a reprezentat o alegere mult mai fireasca, fiind un domeniu in care se cauta un echilibru intre tehnic si artistic.
Studii
Am terminat Facultatea de Arhitectura din cadrul Universitatii Spiru-Haret, unde am avut parte de profesori care m-au ajutat sa ma dezvolt si m-au incurajat continui. In timpul facultatii, am plecat cu un schimb Erasmus in Grecia, unde am reusit sa evoluez foarte mult.
Acolo am inceput colaborarile pe arhitectura cu departamentul de proiectare al facultatii elene si am avut primele proiecte puse in practica.
De ce ai ales sa fii freelancer?
Dupa experienta din Grecia, am realizat ca imi doresc sa devin competitiv la nivel international si, pentru asta, am ales sa imi dedic primii doi ani de la absolvire construirii unui portofoliu reprezentativ.
Astfel, directia fireasca a fost sa fac freelancing si colaborari, pentru a-mi putea selecta proiectele. Totodata, baza portofoliului a constat in mai mult de 10 participari la concursuri internationale – de care nu as fi avut timp daca eram full-time la o companie din Romania.
Primul proiect propriu
Ceea ce eu consider drept primul proiect major de arhitectura este Freelo: primul complex de indoor skydiving si indoor surfing din Europa de Est, proiect pentru care am fost contractat dupa castigarea concursului „Unbelievable Challenge”, si am ales sa il realizez in parteneriat cu arh. Razvan Barsan.
Constructia Freelo urmeaza sa fie finalizata in primavara acestui an si am inceput sa lucram la el primavara trecuta. Dezvoltarea proiectului de arhitectura pentru Freelo a mers surprinzator de rapid - de la concept de design pana la proiectare, am reusit sa finalizam inainte de plecarea mea din vara in Norvegia.
Aceasta s-a datorat unei bune colaborari cu clientul, dar si echipei de proiectare pentru care proiectul a reprezentat o prioritate. Sunt foarte entuziasmat ca primul meu proiect de dimensiuni mari este realizat in Romania.
Astfel, desi ulterior la Snohetta am avut ca prim proiect dezvoltarea designului de interior pentru noul sediu Le Monde din Paris, urmat de un complex rezidential in Sankt Petersburg de mari dimensiuni (180000 mp), Freelo o sa ramana ca inceputul unei etape importante in cariera mea.
Snohetta: St. Petersburg
Snohetta: Le Monde Paris
Participarea la concursul "Unbelievable Challenge"
„Unbelievable Challenge” organizat de compania finlandeza Ruukki a fost ultimul concurs international dintr-o serie mai mare la care am participat in ultimii ani.
Daca si la celelalte am reusit sa fiu fie pe podium, fie in top 10, acesta a fost cel la care am luat premiul I si care m-a ajutat sa imi indeplinesc primul obiectiv major din cariera: posibilitatea specializarii la o firma de top internationala: Snohetta (Oslo, Norvegia), unde am inceput o colaborare din vara acestui an.
La rezolvarea brief-ului pentru concurs am lucrat aproape doua saptamani: prima fiind rezervata intelegerii contextului, functionalitatii si target-ului ce urma sa beneficieze de spatiu, iar a doua a fost destinata executiei conceptului si asamblarii planselor de concurs.
Intregul proces a fost limitat de timpul scurt si volumul de munca destul de mare, dar cu ajutorul arh. Laurentiu Constantin am reusit sa predau in timp.
Conceptul "Nothing is Impossible" (1)
"Nothing is Impossible" a fost solutia pe care am gasit-o la cerintele briefului prin dezvoltarea unui design autentic, interactiv si conectat la spatiul si necesitatile target-ului, urmarind totodata imortalizarea imaginii lui Mos Craciun.
Am vrut sa gasesc o modalitate prin care sa recreez uimirea si entuziasmul pe care il simteam in copilarie cand il asteptam pe Mos Craciun. Conectand acest lucru de pozitionarea depozitului: orasul Oulu, cunoscut pentru inovatiile tehonogice, spiritul competitiv al locuitorilor si festivalurile in aer liber de tip Air Guitar, am realizat o cladire invizibila pe timpul zilei, ce devine vizibila pe timpul noptii prin integrarea unei fatade de tip oglinda inclinata care este ascunsa intre copacii din jur.
Data fiind inclinatia si mediul inconjurator, pe timpul zilei cladirea nu este sesizabila la o distanta mai mare de 1 metru. Odata cu lasarea serii, volumetria cladirii devine vizibila.
Conceptul "Nothing is Impossible" (2)
Promovare
Pana acum, focalizarea mea a fost dezvoltarea profesionala si capacitatea de a selecta proiectele la care aleg sa particip. In acest context, fluxul venit prin networking si word of mouth generat de proiectele trecute mi-au asigurat un volum echilibrat.
Dupa castigarea concursului, am avut parte de foarte multa promovare atat in plan local, dar si international. Astfel, am ajuns sa fiu contractat chiar direct de pe Facebook. Pe alexandruoprita.com (n.r. – site inca in lucru) am portofoliul de proiecte si contactul oficial la care pot sa fiu gasit.
Domeniul arhitecturii in Romania vs. in afara
Piata locala este inca intr-o continua transformare. Evolutia socio-economica este cea care scindeaza si in cazul arhitecturii piata locala de cea straina.
Acolo traiectoria unui tanar arhitect cu un portofoliu puternic este destul de stabila si clara: formarea in primii ani intr-o firma competitiva in industrie, urmata mai tarziu fie de acceptarea unui contract de partener sau asociat in firma sau desprinderea de ea si dezvoltarea unei echipe proprii. Cea de-a doua varianta este destul de rar intalnita, cel putin in spatiul nordic unde activez.
Firmele de arhitectura stiu foarte bine sa isi managerieze si sa pastreze talentele in cadrul companiei, iar procesul de fidelizare al angajatilor incepe chiar de la selectie.
Managementul este preocupat realmente de asigurarea unui spatiu pe cat de productiv, pe atat de creativ in care sa te poti desfasura. Totodata, lipseste constrangerea si ierarhia formala (Fondatorul firmei si managementul nu au biroul separat de angajati). Si, pentru ca selectia este facuta riguros, acest lucru functioneaza. Nu ai nevoie de constrangere cand reusesti sa strangi in companie profesionisti pasionati si determinati.
Strategia de motivare se rezuma la un echilibru intre o remuneratie decenta, obtinerea de proiecte interesante si facilitarea perfectionarii continue. Aceste elemente reusesc sa stabileasca un sistem ce ajuta la cresterea si valorificarea firmei pe termen lung.
Ce am mai remarcat a fost respectul fata de timpul personal pe care insistau sa il ai. Desi, cand exista predari la concursuri, ajungem sa petrecem ultimele saptamani mai mult la birou, managerii monitorizeaza timpul si, dupa predare, cei care am lucrat intens recuperam.
Concentrarea firmelor in jurul unei echipe determinate si motivarea ei prin elementele descrise mai sus, sunt esentiale in dezvoltarea industriei din Romania.
Provocari
Una dintre deciziile dificile pe care a trebuit sa le iau din punct de vedere profesional a fost alegerea de a lucra la o firma mare imediat dupa facultate sau a ma rezuma la colaborari pentru a putea sa-mi selectez proiectele si sa pot participa la competitii.
Decizia a devenit fireasca dupa ce in anul 6 am intrat in short-list (top 10 din 566 de lucrari) la un concurs international de arhitectura pentru realizarea Colinder Activity Center din Sofia, care a fost si proiectul meu de diploma.
Decizia de a lucra pe colaborari mi-a dat oportunitatea sa aleg proiectele la care sa lucrez si timpul necesar pentru a deveni competitiv international.
Colinder Activity Center, Sofia (1)
Colinder Activity Center, Sofia (2)
Stil propriu
Pentru mine, arhitectura nu se limiteaza la design, ea reprezinta o materializare estetica a functiunii. Arhitectura trebuie sa fie autentica si conectata la utilizatorii ei. E solutia naturala la o problema complexa ce depinde de corelarea unor parametri care sa livreze designul cel mai propriu spatiului in care se afla.
Surse de inspiratie
Una dintre firmele de arhitectura pe care le-am admirat inca din timpul primului an de facultate a fost chiar cea la care am ajuns: Snohetta. La ei am observat echilibrul dintre clean design si autenticitate prin grija fata de sustenanabilitatea cladrii si incadrarea naturala in situl unde este pozitionat.
O alta este Herzog & de Meuron, o firma elvetiana ce acorda o grija importanta pe interactiunea si conectarea cladirii de functiune si utilizator. Cladirile lor m-au facut sa inteleg ca arhitectura este in primul rand experienta in contextul actual.
Ceea ce am imprumutat sunt principii: sustenabilitate, autenticitate, centrarea pe functiune si utilizator. Atribute de care tin mereu seama cand incep procesul de design.
Ce ai invatat despre meseria ta din experientele de pana acum?
In urma experientei din Norvegia mi-am dat seama ca datorita accesului la informatie, aproape ca nu mai conteaza locul geografic unde ai urmat educatia formala pentru a deveni competitiv international. Skillurile dobandite si ceea ce faci sunt singurele atribute relevante.
Cel mai mult sunt atras de provocarea de a livra o solutie care sa echilibreze natural functionalul cu artisticul. Asta imi si place : sa gasesc solutii in arhitectura. La mine cel putin, arhitectura nu este un job suprapus unui program. Si cand ies pe usa biroului, si cand ma plimb pe strada sau merg in vacanta: peste tot vad si analizez modalitati de optimizare a spatiilor pe care le intalnesc.
Este foarte greu de gasit ceva propriu arhitecturii care sa nu imi placa. Au existat contexte in care a fost dificil sa evoluez in ritmul si nivelul pe care mi l-as fi dorit, dar cauzele au tinut de mediul socio-economic al spatiului autohton, nicidecum de arhitectura propriu-zisa.
De aceea am incercat sa ma dezvolt intr-un alt spatiu pentru a putea contribui in viitor la evolutia industriei din Romania.
Acum si pe viitor
In prezent, cum am mentionat, sunt la Snohetta si tocmai am terminat de predat master plan-ul si propunerea pentru un complex rezidential ce se intinde pe o suprafata vasta de 180000 mp. Totodata, in tara am in derulare proiectul Freelo si alte colaborari mai mici.
Pe termen scurt, interntionez sa continui sa ma formez ca arhitect in mediul international, iar pe termen lung imi doresc sa ajut la dezvoltarea domeniului in plan autohton aplicand adaptat pietei locale practicile globale pe care le consider relevante.
Astfel, desi planuiesc sa continui colaborarea din strainatate, nu intentionez sa renunt la proiectele venite din tara.
