George Rosu nu e ilustrator. El doar a inceput sa creeze „povesti cu text” in copilarie si nu s-a mai oprit.
Nu crede nici in scoala. Spune ca majoritatea celor care termina Artele ies de acolo plafonati, plictisiti si mai degraba indeparteaza publicul, nu il apropie de arta.
De fapt, termenul "industrii creative" a ajuns sa fie confuz, adauga el. Folosirea in exces a termenului "creativ" a transformat totul intr-o „balaceala” confortabila in care toti cred ca pot face orice. N-ar fi rau sa se faca niste lumina prin zona asta gri, a "creativului":
E foarte frumos ca toata lumea e creativa, dar hai invatam ce are fiecare de facut si ce se incadreaza la "creativ".
Despre el, specifica preferinta pentru proiectele de scurta durata, caci se plictiseste repede. Si, apoi, ca cei mai buni "clienti" sunt cei care nu stiu exact, precis si milimetric cum isi doresc sa iasa produsul final.
Acum, George lucreaza la cateva proiecte de carti inspirate din "realitatea inventata" iar, la inceputul anului, are in program trei expozitii. Mai multe ne spune el mai jos:
Pasiunea pentru ilustratie
Nu fac ilustratie. E altceva. E arta vizuala. Poate suna fitos, dar asa se cheama. Ilustratiile sunt desenele care insotesc o poveste, un articol, un copy (daca sunt pentru publicitate).
Eu imi fac si textele, de obicei. Foarte rar si atunci pentru proiecte care imi plac mult, particip cu desene, dar de obicei cu textele mele alaturi. Si asta nu a fost niciodata un hobby. Asta am vrut mereu sa fac.
Am studiat tot ce mi s-a parut necesar si interesant fara sa cred in scoala. 15 ani mai tarziu, tot nu am incredere in Universitatea de Arta. Se intampla ceva ciudat acolo.
Oamenii care termina Artele (cu acele cateva exceptii) ies aproape niste zombie, plictisiti si plafonati, capata un limbaj de lemn care indeparteaza publicul de arta in loc sa il apropie de ea. Uita de ce s-au dus acolo in primul rand.
Primul proiect
Primul "proiect" trebuie sa fi fost in copilarie. Probabil o revista sau un comics. Lucram foarte repede si atunci ca sa nu imi pierd cheful si ideea. La fel fac si acum. Daca am un proiect care necesita mai mult de cateva ore de lucru, e posibil sa il aman la nesfarsit.
Primul job
Am lucrat la un ziar de anunturi si reclame. Faceam graphic design. Am invatat repede ca nu soft-ul face design ci tu, cel care il foloseste si ca toata lumea (mai ales astazi) face graphic design. Asa ca m-am plictisit ingrozitor.
Surse de inspiratie
Imi plac cartile pentru copii. Imi plac ilustratiile simple si libere, daca sunt si smart e cu atat mai bine si daca insotesc o poveste faina, atunci cumpar si cartea. Nu stiu cum e cu "inspiratul". Probabil e o chestie neintentionata. Nu am furat nimic dinadins.
Oliver Jeffers si Quentin Blake sunt doi desenatori care imi plac mult in cartile pentru copii.
Stilul creatiilor
Sa le numim povesti scurte sau desene cu text. Punctul forte e ca sunt reale/realistice si ca sunt scurte. Avand text, este un avantaj ca au texte scurte. Desigur sunt si serii cu povesti mai lungi.
Proiectul cel mai drag
De obicei, proiectul urmator e cel mai fain.
Colaborarea cu brandurile
Am colaborat cu cateva. Nu ma omor sa fac asta si nu fac asta decat daca am mana libera.
Am observat ca de obicei oamenii de PR care negociaza contractul nu isi fac temele si research-ul si ma angajeaza pentru cu totul altceva decat fac eu.
Ma cheama pentru graphic design, etichete de suc, concepte pentru sticle de parfum, concursuri "creative" imbecile, modele traditionale de cusut pe ie sau pe saua calului, din motive de prezenta si like-uri pe Facebook. Si atunci munca devine un chin pentru toata lumea.
Refuz categoric si cu mare placere proiecte in care nu cred si care nu au treaba cu mine, indiferent de brand sau valoarea financiara.
Cred ca am refuzat si la IQads unul [n.r. George a refuzat sa aduca o mostra proprie de scuze inspirationale pentru participantii competitiei "Tricoul de a doua zi"].
L-ai chema pe Hagi sa iti faca reclama la o minge de handbal sau de golf? Probabil ca nu. Daca o faci inseamna ca nu ti-ai inteles bine jobul si poate ar trebui sa te apuci de altceva, de citit, de exemplu.
Viata de ilustrator in Romania
:) Cred ca ilustratorii o duc mai bine decat artistii. Dar asta din cauza (si nu "datorita") confuziei generata de balaceala numita "industrii creative". E foarte frumos ca toata lumea e creativa, dar hai invatam ce are fiecare de facut si ce se incadreaza la "creativ".
Cele mai mari provocari sunt atunci cand omul care imi cere un desen pentru ziua prietenului sau pentru alta ocazie stie exact cum vrea sa arate si il "vede" sau il "viseaza" deja. Lucrul cu clientii este in mod normal o provocare. Din fericire, nu am prea multi (care stiu ce vor.)
Ce iti place cel mai mult la meseria asta?
Este un mod de viata (un cliseu, stiu). Nu o iau deloc ca pe o meserie. Asta ar insemna ca fac meseria asta de la 7 ani. Eu asta fac. Tot timpul. Nu e un job.
Planuri de viitor
Am planuit 3 expozitii pentru primele luni ale lui 2016. Am inceput lucrul la niste carticele cu povesti din realitatea inventata si probabil ca o sa continui sa produc evenimente culturale, scandaloase si nefolositoare cu adevarat :)
