Iulian Tanase nu face mare caz de faptul ca e scriitor. Contrar perceptiei generale, scriitorii nu sunt niste zei intangibili, ci oameni cu vieti interioare bogate si bine antrenate.
Nici pe pagina lui de Facebook nu posteaza din ipostaza de scriitor; prefera sa fie mai degraba uman. Asa se intampla sa dau, citindu-i postarile, fie peste fragmente de dialog intre el si copiii lui, fie de intamplari cotidiene, fie de ganduri legate de cine stie ce evenimente sau trairi.
L-am intalnit prima data la una dintre lecturile publice ale cartii Teoria Tacerii. Volumul era proaspat lansat si, din cate imi amintesc, se epuizase primul tiraj. Iulian a povestit atunci ce a insemnat pentru el incursiunea intr-o lume a semnificatiilor tacerilor, tacerea fiind o forma de comunicare foarte puternica.