In aglomeratia de oameni si informatii in care ne-am trezit odata cu digitalizarea lumii, vocile individuale se disting greu sau deloc. Chiar daca prind viata si reusesc sa se faca auzite, ecoul risca sa dureze cat viata unei musculite de otet. Dar sunt unii oameni care incearca; pentru ca stiu ca altii au reusit. Pe unul dintre ei il cheama Goran Mihailov, e regizor si face film si publicitate.
Goran s-a indragostit mai intai de teatru, datorita unei profesoare care nu-si dorea sa formeze actori, ci oameni impacati cu ei. Prin liceu s-a apucat mai mult in joaca sa faca filme, impreuna cu fratele lui si un coleg de clasa. Ieseau bine asa ca, mai tarziu, a ajuns sa frecventeze UNATC-ul. In prezent, are semnalmente de freelancer, dar il gasim deseori la Studioset.
