In aglomeratia de oameni si informatii in care ne-am trezit odata cu digitalizarea lumii, vocile individuale se disting greu sau deloc. Chiar daca prind viata si reusesc sa se faca auzite, ecoul risca sa dureze cat viata unei musculite de otet. Dar sunt unii oameni care incearca; pentru ca stiu ca altii au reusit. Pe unul dintre ei il cheama Goran Mihailov, e regizor si face film si publicitate.
Goran s-a indragostit mai intai de teatru, datorita unei profesoare care nu-si dorea sa formeze actori, ci oameni impacati cu ei. Prin liceu s-a apucat mai mult in joaca sa faca filme, impreuna cu fratele lui si un coleg de clasa. Ieseau bine asa ca, mai tarziu, a ajuns sa frecventeze UNATC-ul. In prezent, are semnalmente de freelancer, dar il gasim deseori la Studioset.
Iar acum-acum se afla in randurile de mai jos, spunandu-ne cum e sa fii regizor in Romania. Si, ce bine, dandu-ne cateva recomandari ca sa ne mai animam cultura cinematografica.
Mai intai a fost teatrul
Initial am descoperit teatrul, filmele le vedeam doar la televizor si mergeam rar la cinema.
Am terminat liceul de arta din Arad, sectia arta dramatica (pe atunci la prima generatie de elevi cobai), unde am avut o profesoara de teatru incredibila, care pot sa zic ca mi-a schimbat viata si perceptia asupra acestui univers.
Ea nu isi dorea sa ne faca pe toti actori, voia doar sa fim mai impacati cu noi insine. Tot ea mi-a explicat mai multe despre ce face un regizor, spunandu-mi ca parca ma vede facand asta.
Am ajuns impreuna cu inca cativa colegi sa jucam intr-o piesa regizata de Radu Afrim. Cred ca a fost interesant sa il urmaresc lucrand, de fapt cred ca tot procesul asta de creatie din teatru m-a impresionat atat de tare, incat am zis ca vreau sa ma fac regizor de teatru.
Intra in joc si filmul
Pentru mine, filmul a fost o descoperire undeva in clasa a 9-a. Impreuna cu fratele meu si un coleg de clasa am inceput sa facem niste filmulete, pe care le filmam cu un webcam, iar de fiecare data cand voiam sa facem un alt cadru, trebuia sa mutam unitatea, monitorul, tastatura...tot.
Am imprumutat apoi o camera de filmat pe casete hi8 de la tatal unui coleg si am facut un filmulet pentru un proiect de la scoala, pe care l-au vazut si alti oameni carora le-a placut. Asta mi-a dat incredere si motivatie sa mai vreau sa fac unul.
Am inceput apoi sa mai filmez si alte lucruri, putin mai elaborate. Deja imi facusem impreuna cu un coleg pana-n ziua de azi actor, un fel echipa, el juca, iar eu filmam, montam si regizam.
Initial cand am plecat la admitere, filmasem deja o multime de lucruri, o multime de prim planuri, doar ca nu stiam ca asa se numesc, nu cunosteam deloc limbajul. O prietena, studenta la Cluj la cinematografie, mi-a aratat care sunt incadraturile, care e diferenta intre cadru si secventa, etc. A urmat examenul si ca prin minune „Goran IN”.
Si a fost gata facultatea
Ca sa termin facultatea a trebuit sa fac un scurt metraj, pelicula de 16 mm, cu tema interior. L-am inscris apoi la festivalul de film studentesc Cinemaiubit, unde a obtinut doua premii, Premiul de regie si premiul de interpretare feminina.
Au urmat apoi alte festivaluri, alte premii, printre care cele mai importante: Overall Best Prize - International Student Film Festival Cluj-Napoca 2012; Award for Best Students’ Short Fiction la goEast Festival of Central and Eastern European Film Wiesbaden 2012; o mentiune speciala la San Sebastian IFF Donostia Zinemaldia 2012.
Oprire la Studioset
In facultate ajungeam sa ne facem echipa cu ceilalti colegi de generatie, de la celelate specializari. Asa am ajuns sa montez cu Sorin Baican, student la montaj, si la inceput, sa merg la Studioset sa montam diferite filme pentru scoala.
Pe mine personal m-a atras foarte tare ideea ca, la Studioset, se aleg 1-2 scenarii propuse de regizorii cu care au lucrat si ajung sa le produca. Sunt evident scurtmetraje, dar este foarte tentanta ocazia de a face un proiect „fara client”.
Personalitatea ta, ca regizor
Mie imi place sa povestesc si drept urmare sunt foarte importante povestea si personajele. Cred ca fiecare situatie poate fi comica sau dramatica, depinde din perspectiva cui privesti actiunea. Daca te impiedici si cazi pe strada, e cu siguranta o drama pentru tine, dar poate daca il vezi pe altul facand asta, poate fi o comedie. Important e sa stii cum vrei sa spui povestea si apoi sa reusesti sa-i convingi si pe ceilalti. Uneltele ti le alegi singur.
Cum se poate remarca un regizor in Romania
Ca sa se remarce, regula universala se aplica si aici: trebuie sa munceasca si sa fie apreciat, prima parte tine de fiecare, iar a doua e relativa si subiectiva. Eu incerc ca, odata la cateva proiecte comerciale, sa fac un proiect personal, sa mentin o pondere.
Cel mai dificil lucru in a fi regizor
Cred ca este foarte dificil pentru un regizor care lucreaza film si advertising sa-si gaseasca motivatia pentru fiecare proiect. E dificil sa-i gasesti fiecaruia ceva care sa-l faca memorabil, sa-ti placa si sa lucrezi cu drag. Oricine poate sa faca ceva, dar nu oricine o poate face cu pasiune.
Enervari
Un regizor fara echipa nu inseamna nimic, e un artist neimplinit. Imi place rolul meu si cred ca tocmai de asta ma enerveaza oamenii fara spirit de echipa. Ii consider mercenari si incerc sa-i evit. Apoi mai sunt si consumatorii de energie, de care la fel, fug.
Un film care te-a marcat
Time of the Gypsies, Emir Kusturica, pentru nebunie, curaj si umor, intr-un context controversat.
Regizori pe care ii admiri si filmele lor
Living, Vassily Sigarev
Of freaks and men, Aleksei Balabanov
Happiness, Todd Solondz
Primul proiect: scurtmetrajul "Wedding Duet"
Un prim proiect care mi-a demonstrat ca se poate, o experinta buna pentru momentul acela. Nu l-as schimba cu nimic, a o fost o lectie perfecta din multe puncte de vedere.
La proiectia Wedding Duet - Seara de Film de la ICR, 2012
Primul proiect comercial
In timp ce filmele studentesti ma tineau ca turist pe la Studioset, am inceput sa mai ajut la diverse proiecte comerciale mai mici. Dupa ce cateva dintre ele au ajuns prin online, intr-o zi am primit un telefon si mi se cerea un treatment regizoral pentru un spot TV.
Mi-a placut mult ideea spotului si cu mult noroc am primit proiectul; a iesit bine si a fost apreciat.
Cel mai solicitant proiect de pana acum
Inca il astept! Probabil ca o sa fie debutul cu un lungmetraj, sper.
Filmul romanesc, descris unui necunoscator
I-as spune atat: cand regizorul striga: actiune! actorul se asaza pe scaun/ mananca ciorba/ eventual se culca... As sti totusi sa-i spun cel putin 10 titluri de filme romanesti exceptionale.
Discrepanta intre ce produc oamenii de film si ce consuma publicul
Distributia filmului romanesc este un subiect extrem de sensibil si controversat. Publicul roman nu are suficiente ocazii si spatii in care sa poata sa mearga la un film romanesc. De multe ori poate fi o provocare sa vezi un film bun in conditii decente, chiar un efort.
Altfel, publicul roman pare a fi insetat, asteapta cu nerabdare aparitia unor filme noi, cu actori noi, care sa-i puna cu adevarat in valoare, scenarii care sa le permita sa faca personaje memorabile. Observ tot mai multi romani care incep sa aprecieze branduri locale. Poate ca o sa fie asa si in cazul filmelor.
Tu si publicitatea romaneasca
Pe plan profesional, brandul pierde din valoare in favoarea povestii, el devine un mood al personajelor si a intregii actiuni care trebuie sa se petreaca in cele 30 de secunde.
In calitate de consumator, trebuie sa recunosc ca ma las furat de brand, sunt loial, fidel, recurent.
Cea mai mare problema a advertising-ului
Timpul!
Ce nu inteleg agentiile despre productie?
Incerc sa ma tin departe de orice tensiuni care pot sa apara in procesul de productie si sa ma concentrez pe partea creativa a proiectelor. Cred ca un producator poate sa faca o lista mult mai bine documentata.
Acum si pe viitor
Chiar recent, am reusit sa termin primul meu film realizat cu fonduri de la CNC, produs de Strada Film si postproductia realizata de Studioset. Sper sa fie proiectat in cat mai multe sali de cinema.
Apoi, va mai urma un scurtmetraj care va fi gata, probabil, in primavara pentru ca necesita putin mai multa postproductie. Inca lucrez la un sistem de prioritati.