N-om mai fi la varsta in care credem in domni corpolenti care fac rapel pe cosuri in jos sau se parasuteaza din vehicule nemotorizate trase de reni, dar n-o sa se demodeze niciodata sa ne bucuram de bucuria celor dragi.
Anul asta, Timisoreana iti da un motiv in plus sa-ti insiri gandurile pentru familie si prieteni: site-ul Sarbatori Acasa, de unde poti trimite 30 de carti postale pe alese. Cate una pentru fiecare ocazie, simt estetic si gust, caci si pisica, si bunica, si prietena trebuie multumite.
Felicitarile sunt rezultatul competitiei de design Layeru-i Ler, de pe platforma TheCreator si a provocarii la care au raspuns oameni talentati, care si-au turnat creativitatea in matrita brief-ului nostru. Am stat deja de vorba cu cativa dintre ei, aici si aici.
Creativi ca Sonia Ardelean si Tea Tomescu, Alina Badoi, Vlad Forsea, Mirel Buzila, Dragos Movila si Cristina Purice, pe care ii veti citi in cele ce urmeaza, caci le-am pus cateva intrebari despre povestea din spatele felicitarilor lor, amintirile lor de Sarbatori sau traditiile la care n-ar renunta.
Incepem cu Sonia si Tea, care s-au gandit putin si bine la cum arata, dom'ne, sarbatorile 2.0. Un pont rostit in cele ce urmeaza, dar intai de toate, desenat: foloseste-ti telefonul pe post de orice altceva, in afara de ucigator de prietenie. Iata:
Despre Sonia si Tea
Sonia: Din cand in cand facem echipa de afterhours art & copy, in care venim impreuna cu idei, apoi eu scriu si inscriu, iar Tea ilustreaza. Impreuna am mai castigat un concurs la care am gandit un meniu pentru o cafenea, si pentru 2016 avem in plan niste site-uri si aplicatii proprii (cautam si un afterhours programator, cine vrea, sa ne anunte).
Povestea felicitarii
Sonia: Am inceput cu intrebarea cum arata Craciunul Timisoreana, cum difera de Craciunul altor branduri, si cum se integreaza online-ul in toata povestea.
De aici am spus fiecare cate putin despre ce se intampla de Craciun la noi acasa si cum a evoluat imaginea mesei odata cu aparitia smartphone-ului. Am vazut ca in mai toate campaniile e pastrata ideea de reuniune, de acest togetherness, dar apare ca un Kodak moment in care oamenii stau nepreocupati la masa si chiar vorbesc intre ei. Insa realitatea care ne e familiara in ultimii ani e ca atunci cand apare un smartphone in peisaj, discutiile despre cine ce a mai facut sunt intrerupte de replici ca Stai numai un pic ca trebuie sa-i raspund cuiva care mi-a comentat pe fb, Da si tu sarmalele alea mai incolo ca imi intra in cadru, In camera asta nu e buna lumina, hai ca ma duc putin pe balcon.
Desi reuniunea se are loc in continuare, ea nu e la fel atunci cand friendsii te tin departe de prieteni.
Pentru ca Timisoreana tine la lucruri care rezista in timp, la prietenii intretinute si la discutii neintrerupte, de Sarbatori ar trimite smartphone-ul la hibernat. Daca alte beri ar spune sa share-uiesti cele mai frumoase momente, Timisoreana ar zice sa le traiesti.
In loc sa eliminam cu totul smartphone-ul, i-am dat o alta utilitate: sprijin pentru piciorul mai scurt al mesei, luminita de pom, suport pentru pahar. Mai aveam niste variante, dar deja era cam incarcat vizualul: incalzitor pentru burta pisicii, deschizator de bere, spargator de nuci.
Pentru headline ni s-a parut funny sa te referi la vorbitul fata in fata ca la o traditie de mult uitata, ca in reportajele care apar in perioada Craciunului.
O amintire faina de Sarbatori:
Sonia: Imi amintesc cum, candva in perioada asta a anului, taica-meu incepea sa scrie felicitarile de Craciun, cum analizam cat de apropiata e relatia cu destinatarul in functie de cum a scris si ce model de felicitare a ales, si cum incerca apoi sa descifreze numerele strazilor intr-un carnetel cu adrese hartanit.
Tea: Cred ca cele mai frumoase amintiri, cele mai apropiate de familie, sunt cele care se petrec pe perioada Sarbatorilor. Nu retin un moment anume, dar pot spune ca printre preferatele mele sunt cele in care aranjam masa din sufragerie impreuna cu mama si admiram tot felul de servetele dragute cu mosi craciuni si oameni de zapada. Mama cumpara in fiecare an alte modele.
Un mesaj pentru cei care vor trimite felicitarea ta celor dragi:
Sonia: Sa-si instaleze si activeze Sarbatori Mode-ul, in care discuta cu prietenii, nu cu friendsii.
Si o replica buna de la Aziz Ansari: I read the internet so much I feel like I’m on page a million of the worst book ever. (e dintr-un podcast pe care puteti sa-l ascultati aici).
Continuam cu Alina, care a vrut sa vina cu o perspectiva noua si DIY a felicitarilor traditionale:
Despre Alina
Sunt un om ce crede in simplitatea bruta si nefabricata, in inocenta provenita din curatenie si caldura, in autenticitate si valabilitatea familiei. Cred in acest "acasa" unde inveti iubirea, atasamentul, integritatea si bunul simt. Acasa sunt slabiciunile, dar si lumina.
In clasele I-IV, cream papusi din textile si imprumutam de la biblioteca manuale de bricolaj.
Am 28 de ani acum, am studiat Stiinte Politice, iar dupa cativa ani de experienta in management si vanzari, lucrez in marketing pentru firme din domeniile pharma, beauty, moda, alimentatie si horeca.
Sustin mesajele oneste si remarcabile, dincolo de logo-uri si ambalaje evidente.
Povestea felicitarii
Am vrut de la bun inceput sa creez ceva necomercial si artizanal. Precum felicitarile pe care le desenam pentru mama de 8 martie, la fel ca vestele crosetate rudimentar de bunica ori cadoul impachetat stangaci si legat cu o funda de colegul de clasa care te place. Imperfect, dar cu drag.
M-au inspirat istoria brandului, mentinerea traditiei si a mestesugului.
Dar bradul din felicitare are si o alta simbolistica: e creat in trepte, radacina se afla acasa, locul in care iti croiesti visele si de unde urci.
O amintire faina de Sarbatori:
Stateam la bloc si am petrecut o singura data Craciunul la tara, intr-un sat din Gorj. Cu ger, zapada scrasnitoare, miros de fum si sorici. Nu am avut brad, dar am cusut unul din crengi, l-am impodobit cu bomboane si eugenii. Apoi, imi amintesc de mersul in Colindet, de la un capat al satului la celalalt si de masa cu salata de beouf, carnati si salam de biscuiti.
Sarbatorile la tara au un fel de vraja, un misticism pe care si daca nu il constientizezi pe loc, il pastrezi si ti-l aduci aminte, reconstruit ca basm.
Un mesaj pentru cei care vor trimite felicitarea ta celor dragi:
Sarbatorile acestea nu sunt niste zile, ci emotii.
Cele mai frumose daruri sunt dragostea, atentia si pretuirea, iar oamenii au nevoie de blandete ori vorbe bune. Din resursele avute, sarbatoarea o creezi tu si o poti oferi mai departe, celor dragi tie.
Sa fim prezenti si constienti!
Fie ca..., "ah, nu din nou", si-a zis Vlad, care a adaugat un pic de sugar & spice verbal la urarea asta arhi-uzitata. Pe bune, e fain, uite:
Despre Vlad
Sunt un tanar absolvent de Design de Produs al Facultatii de Arhitectura din Bucuresti, am 24 de ani, si pentru mine, orice tine de arta vizuala este pasiune. Ilustratia si designul sunt momentan un hobby, dar imi doresc ca ele sa devina intr-o zi si job.
Povestea din spatele felicitarilor
M-am lasat inspirat de cliseul "fie ca" si de amintirile proprii legate de Craciun: Ce fac de sarbatori? Cu cine ma vad? Ce vorbesc? Astfel mi-am amintit ca sarbatorile nu inseamna dulcegarii, cum vezi in reclame. Uneori, masa in familie inseamna si discutii in contradictoriu sau vreun pahar in plus pentru rudele enervante. Dar toate chestiile mici, fie bune, fie rele, trebuie pretuite si asumate.
O amintire faina de sarbatori:
De departe cele mai frumoase zile de Craciun au fost cele petrecute la tara, la bunici, cand ma cuibaream in casa langa soba si il asteptam pe Mos Craciun impreuna cu verii mei.
Un mesaj pentru cei care vor trimite felicitarea ta celor dragi:
Sarbatori fericite si nu uitati sa exersati inainte sa iesiti la colindat! Multi cozonaci si multa distractie va urez!
Incheiem cu Mirel, despre care nici nu ti-ai imagina ca are 17 ani si pentru care, momentan, expresia "background profesional" inseamna ideile pe care le pune Illustrator sau Photoshop de ceva ani. Sa mai zica cineva ceva de tinerii din ziua de azi. Uite ce-a iesit cu un brief si doua maini dibace:
Despre Mirel
Ma numesc Buzila Mirel Alexandru, sunt din Iasi si am 17 ani. Imi place foarte mult sa-mi pun ideile intr-un program si sa le dau viata, acest lucru fiind doar un hobby. Avand doar 17 ani, nu am nici un "background profesionst", insa lucrez in programe de design cum ar fi Adobe Illustrator de aproximativ 2 ani, iar in Adobe Photoshop de mai mult de 4 ani.
Povestea felicitarilor
In crearea felicitarilor m-a inspirat spiritul unic al Craciunului care cu siguranta ne copleseste pe toti cu magia lui si bineinteles, in mare parte, am fost influentat si de regulile concursului care imi cereau un anumit lucru pe care eu trebuia sa-l respect.
O amintire faina de sarbatori
O amintire faina de sarbatori? Cand mergeam la bunica la tara si ne intalneam toate neamurile, mergeam toti intr-o bucurie si ne dadeam cu saniile, schiurile chiar si cu pungile :D. Era tare frumos, tin minte cum, la un moment dat, am facut o trambulina de zapada mare. Bineinteles, trebuia sa o si testam, asa ca m-am dus exact in varf de deal si mi-am dat drumul la vale; cand am ajuns langa trambulina, ce sa vezi -bineinteles ca nu a tinut si au intrat varfurile schiurilor in trambulina. Am primit o lectie de la inertie si am zburat direct in zapada. Cu siguranta mai sunt si altele dar nu-mi vin acum in minte.
O traditie la care nu ar renunta nici in ruptul capului
N-as renunta la impodobitul bradului, mai ales cand ne adunam toti din famile si il ornam asa cum stim noi mai bine, ascultand colinde. In plus, mirosul de portocala din casa face totul altfel. Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare, nu cred ca-s singurul care crede asta.
Dragos si Cristina si-au dat mana cu mana si un sms la 6 dimineata si a iesit aceasta felicitare-indemn:
Despre Dragos si Cristina
Dragos: Eu activez in mai multe ONG-uri din Cluj-Napoca unde organizez evenimente, lucrez ca PR sau manager. De fapt, acestea sunt si cele trei domenii care ma pasioneaza. Cristina este studenta la Universitatea de Arte si Design din Cluj, sectia Design grafic si lucreaza pe acest domeniu intr-o firma specializata.
Asadar, un PR si un designer, doi oameni de creatie, si-au dat mana cu mana pentru a crea o felicitare de sarbatori.
Inspiratia nu am gasit-o nicaieri, asa incat am fost nevoiti s-o cautam peste tot. Ne-au inspirat tablourile din cafenea, berea din pahar, replicile prietenilor, mesajele scrise cu graffiti pe blocuri si luminile orasului. Cele mai importante au fost insa valorile unanim impartasite, precum prietenia si dragostea familiei si traditiile romanesti.
Povestea din spatele felicitarii
Povestea din spatele designului e una amuzanta si deloc surprinzatoare pentru cei care lucreaza in domeniile astea. Ne-am intalnit, am stat mai multe ore sa discutam si ne-am oprit la o varianta care ni s-a parut ca e cea mai potrivita. In zilele urmatoare fiecare dintre noi a lucrat pe text si pe design. Cand credeam, insa, ca am gasit toate raspunsurile, intr-un moment ni s-au schimbat toate intrebarile. Asa se face ca intr-o dimineata pe la 6.00, Cristina primeste un mesaj de la mine cu un cu totul alt text, iar totul a trebuit reluat de la zero.
O amintire faina de sarbatori
O amintire amuzanta de sarbatori este momentul cand am realizat ca Mos Craciun sunt de fapt parintii mei. Imi amintesc ca inainte cu doar cateva zile de Craciun am gasit ascunse intr-un dulap cadourile pe care mai apoi le-am vazut impachetate sub brad. Dupa zile de insistente din partea mea, parintii au recunoscut si au rasuflat, probabil, usurati ca nu trebuie sa mai joace in piesa asta.
Un mesaj pentru cei care vor trimite felicitarea voastra celor dragi:
Fericirea nu este greu de obtinut. Trebuie doar sa intelegi factorii care o genereaza. Sarbatorile sunt catalizatorul cel mai eficient al familiei si al prietenilor. Iar cum povestile se spun in jurul paharului, acesta este indispensabil si indivizibil. Asadar, prietenii alaturi, masa plina si paharul ca facilitator al povestilor, aceasta este reteta pentru sarbatori reusite.