L-am cunoscut pe Richard Koci Hernandez in urma cu aproximativ o luna, cand era speaker la conferinta The Power of Storytelling 2015. Fiind prima oara cand auzeam un fotograf povestind despre munca sa, nu stiam la ce sa ma astept, insa am fost uimita de discursul sau.
Richard a fost foarte dinamic si amuzant; a povestit cu multa intelepciune despre munca lui de visual storyteller. Aproape ca se simtea energia din vocea lui, pasiunea de a spune povesti vizuale, de a potrivi camera si a face poza.
Richard ne-a spus ca trebuie sa rezistam tentatiei de a face fotografia perfecta si sa "renuntam la povara" de a deveni mai buni. De asemenea, a mentionat cateva moduri de a face fotografii cu telefonul fara a fi observat de catre subiect. Personal, mi-a placut foarte mult regula de a "fotografia din inima", insemnand sa tii telefonul aproape de piept (in zona inimii) si de a face poze folosind butoanele de volum de pe marginea dispozitivului.
Richard Koci Hernandez este un visual storyteller, castigator al premiului Emmy pentru fotografie si producator multimedia. A lucrat ca fotojurnalist pentru ziare importante din America, iar lucrarile sale au fost publicate in reviste precum National Geographic, Wired sau alte reviste cu tiraj international.
Lucrarile sale pentur San Jose Mercury News i-au adus doua nominalizari la Premiul Pulitzer. Din 2011, Richard a fost numit Assistant Professor de New Media la Graduate School of Journalism din cadrul UC Berkeley.
Daca veti cauta numele lui Richard Koci Hernandez pe Instagram veti gasi faimosul sau cont si veti fi surprinsi de numarul de followeri pe care ii are - 238k conform counterului. Social media a schimbat felul in care sunt spuse povestile, acum toata lumea are acces la audiente globale, insa Richard considera ca nu poti avea o strategie de succes pe Instagram daca nu faci o selectie a pozelor pe care le postezi acolo, daca nu iti editezi lucrarile si daca nu esti constant din punct de vedere vizual si stilistic.
Pana la incheierea prezentarii lui de la conferinta The Power of Storytelling 2015, eram deja impresionata si stiam ca trebuie sa aflu mai multe despre ceea ce face Richard si despre cum reuseste sa captureze fragmente de povesti in fotografiile lui.
Am acum onoarea de a-l lasa pe el sa ne povesteasca mai multe despre cariera, provocarile si proiectele sale:
Cum a devenit fotograf
Unii oameni isi gasesc treptat meseria, insa profesia mea m-a lovit ca un traznet cand aveam cam 14 ani. Eram in vacanta cu familia in Parcul Yosemite si tocmai ce vizitasem un muzeu fotografic foarte mic, dedicat unuia dintre cei mai prolifici fotografi ai parcului, Ansel Adams.
Am fost atat de impresionat de felul magic in care a reusit sa transforme acele peisaje in opere de arta fotografica, incat am luat imediat aparatul de fotografiat de pe umarul unchiului meu si am facut prima mea poza.
Si nu e deloc o afirmatie exagerata daca spun ca, din acel moment, timp de vreo 30 de ani, am avut mereu camera de fotografiat langa mine.
Studii
La scoala, am inceput prin a studia filozofia dar am trecut pana la urma la a studia jurnalismul.
Inceputurile fotografiei si ale productiei multimedia
Am devenit fotograf profesionist dintr-o gluma.
Era de fapt o competitie micuta cu un prieten, pe vremea cand lucram intr-un mic magazin de camere foto unde vindeam filme si developam imagini. Eram atat de plictisiti intr-o zi incat ne-am provocat sa vedem care dintre noi se angajeaza primul in departamentul foto al ziarului local.
Am castigat, dupa cum probabil va imaginati deja, si am inceput sa lucrez la ziarul local cateva luni mai tarziu, amestecand chimicalele necesare pentru fotografi si avand grija de camera obscura ca asistent de laborator foto.
Am primit slujba printr-un noroc chior, fiind dedicat intr-un mod atat de naiv fotojurnalismului incat intr-o seara, la 1 noaptea, ma gaseam fotografiind un incendiu "ca sa ma distrez" si astfel l-am cunoscut pe fotograful sef al ziarului local. I s-a parut ca sunt atat de devotat fotografiei incat m-a chemat la interviu si am primit slujba.
Primul loc de munca si cea mai importanta lectie invatata acolo
Om de serviciu si gradinar cu jumatate de norma la biserica locala.
Niciun post nu e prea mic sa nu-l faci cu grija si perfectiune. Pana la urma am inteles ca nu e nimic gresit in a incepe de jos si a urca treptat.
Primul proiect personal
Primul proiect cu adevarat "personal" la care am lucrat a fost un eseu foto despre evenimentele din Semana Santa din America Centrala de la inceputul anilor 1990. M-am decis sa renunt din senin la facultate alaturi de un prieten si sa ne cumparam un bilet dus catre America Latina, unde am calatorit fara vreo destinatie anume cateva luni.
Am fost foarte impresionat de ritualurile comunitatilor locale in timpul "saptamanii sfinte", astfel incat la intoarcere am imprimat si selectat o colectie de imagini care a devenit primul meu portofoliu si proiect personal.
Ingredientele principale ale unei povesti vizuale reusite
Cred ca depinde de poveste. In general, cred ca o constientizare intensa a luminii si a compozitiei sunt ingrediente necesare, dar in final o buna poveste vizuala se refera la a surprinde momente adevarate, autentice.
O serie de imagini "dragute" e ceva, insa o serie de fotografii incarcate emotional are puterea de a emotiona profund pe cei care o vizioneaza.
Provocari
"Nu te multumi niciodata" este companionul si demonul meu constant. Nimic din ceea ce fac - fotografic vorbind - nu pare sa fie indeajuns de bun si ma provoaca in mod continuu sa lucrez, sa ma straduiesc sa creez urmatoarea fotografie.
Amuzant este ca, daca nu depasesc aceasta provocare si devin multumit de munca mea, s-ar putea sa nu mai fiu motivat sa fac urmatoarea fotografie, asa ca se poate ca aceasta "provocare" sa-mi fie mai degraba prieten decat inamic.
Proiectul cel mai drag
Cel mai drag proiect al meu este de fapt munca mea de o viata. Ce vreau sa spun este ca am inteles ca pentru mine nu e important sa creez o serie de "proiecte" an dupa an, trecand de la un subiect sau o tema la urmatoarele, ci ca bucuria cea mai mare o reprezinta intreaga mea munca, piesa cu piesa, zi de zi, fotografie cu fotografie, faptul ca produc in fiecare zi si ca asta nu se va incheia pana in clipa in care voi muri si ultima mea fotografie.
Modele profesionale si ce "ai imprumutat" de acolo in ceea ce priveste stilul
Sincer, prea multi sa-i pot numara, insa ma intorc mereu la primele mele influente, pe care le am mereu aproape de suflet. In special un anume fotograf, care nu primeste recunoasterea pe care eu cred ca ar merita-o, dar care cu siguranta a avut un impact extraordinar profund asupra vietii mele in fotografie, este Roy DeCarava.
Lucrarile lui contin ceva atat de duios si tacut si autentic, incat nu inceteaza sa ma impresioneze sau sa ma inspire.
DeCarava a avut asa o "mana grea", ceea ce in termeni fotografici si de camera obscura se refera la faptul ca a imprimat lucrari foarte intunecoase si cu siguranta am adoptat si eu acest ton in lucrarile mele.
Cred ca din cauza ca ramai mereu cu impresia ca mai e ceva in umbra, lumina devine un element dupa care tanjesti si care reprezinta speranta.
Cea mai importanta lectie invatata din cariera
Rabdarea, fara indoiala. Daca astepti suficient de mult intr-un loc cu lumina frumoasa, barbatul cu palarie va trece intotdeauna pe acolo. Ceea ce nu inseamna decat ca daca muncesti din greu si iti doresti "suficient de tare", daca ai rabdare se va intampla.
Social media a schimbat modul in care spunem povesti
A schimbat fundamental accesul nostru la o audienta globala, fara sa fie nevoie sa ne bazam pe jucatorii traditionali precum editurile de carti, reviste sau ziare. Suntem liberi sa ne spunem povestile fara inhibitii si nefiltrate de altii, avem vocea si puterea povestilor noastre.
Singurul dezavantaj al storytelling-ului pe platformele social media este perceptia unei “panze de desen” nesfarsite, iar eu cred ca de multe ori nu ne editam "povestile" atat de strict sau eficient pe cat ar trebui. Mai putin inseamna mai mult.
Principalul avantaj este ca nu am nevoie de validarea unui editor in New York pentru a-mi distribui lucrarile. Am acces imediat la o audienta globala, chiar acum. Iar asta este un avantaj puternic.
Un efect secundar negativ este inabilitatea noastra de a ne edita lucrarile, iar un alt dezavantaj este acela ca munca noastra este influentata de numarul de "like-uri". Ar trebui sa ne straduim mereu sa credem in viziunea noastra, in ciuda numarului de like-uri pe care le primim in social media.
Cum te ajuta Instagram in ceea ce faci?
Cred ca imi permite un strop de validare profesionala, prin faptul ca unii oameni vad un numar mare (n.r. – de followeri) si, deci, presupun ca trebuie sa fac ceva bine, desi asta nu spune neaparat mare lucru, avand in vedere ca sunt cu siguranta alti oameni pe Instagram, Kim Kardashian de exemplu, care au un numar mare de followeri dar care nu fac neaparat ceva bine, :-)
Cred ca e naiv si nu foarte sincer sa nu recunoc ca numarul mare followeri din social media mi-a deschis cateva usi, din punct de vedere profesional. Asa ca sunt recunoscator.
O strategie de succes pe Instagram
Editeaza, editeaza, editeaza.
Gandeste-te la feed-ul tau de pe Instagram ca la un robinet care curge, nu ca la un furtun pentru incendii. Filozofia mea a fost intotdeauna sa postez continut in mod rational si nu sa imi inund feed-ul cu mai multe imagini zilnic. Cred ca asta dilueaza fotografiile si mesajele mele - sa public prea multe imagini, prea des.
In plus, cred ca un stil consecvent e intotdeauna benefic, ceea ce inseamna ca, desi e distractiv sa experimentezi din cand in cand, cred ca publicul reactioneaza mereu la consecventa in viziune si stil.
Planuri de viitor
Incerc sa nu ma gandesc la viitor, pur si simplu incerc si fac ceea ce pot in acel moment - asta m-a adus pana aici si sunt destul de multumit, :-)
Factori motivationali
Nemultumirea constanta fata de fotografiile mele.
Principalele calitati ale unui bun visual storyteller
Consecventa, rabdarea si stapanirea luminii.
Sfat pentru tinerii fotografi
Nu va ganditi niciodata la viitor, nu va fiti niciodata multumiti de munca voastra, exersati arta rabdarii, fiti consecventi si stapaniti lumina. Lumina ar trebui sa fie marea iubire a vietii voastre. Cunoasteti-o cu orice pret. Urmati ceea ce va face fericiti.
