Daca ce se spune e adevarat si publicitatea e un soi de oglinda imaginara a societatii, atunci momentul e grav. Ca femeie sunt intr-o adevarata criza identitara. Infrang in mod deliberat si ostentativ toate regulile „de bun simt” vehiculate de mass media si de noua era a publicitatii, care au deplasat discursul de la femeia casnica la Wonder Woman.
Da, nu prea sunt serioasa. N-am stat acasa cu copiii doi ani. Nu i-am alaptat pana la treisprezece. Nu cred in metode de parenting rasuflate care imi explica de ce nu trebuie niciodata sa imi sara tandara sau sa ridic vocea la copiii mei. Fapt si mai scandalos, pentru care ar trebui sa fiu arsa pe rug, castig mai mult decat jumatatea mea masculina. Asta e! Sunt o femeie a secolului 21.
