![[Pe frontul publishing-ului] Iulia Barbu: Carevasazica a aparut pentru a le arata celor mari ca tinerii generatiei Y nu sunt asa cum cred ei, nu sunt nici pierduti in spatiu, nici dezorientati](https://media.iqads.ro/2015/11/collagemmm-cover-850.jpg)
Proiectul editorial Carevasazica a aparut acum cativa ani ca initiativa studenteasca a Mariei Pepine. Ea a vrut atunci sa demonstreze ca printul poate fi inca o forta, ca scriitura pe hartie nu e pe cale de disparitie si nu isi da obstescul sfarsit asa cum preconiza toata lumea. Asta e motivul pentru care echipa se concentreaza mai mult pe versiunea print a publicatiei, nu pe cea online.
In cei patru ani de cand exista, targetul revistei a ramas acelasi - tinerii cu asteptari mari, tinerii constienti care au pareri pertinente - dar abordarile pe print si digital sunt mereu in schimbare si reflecta doua strategii editoriale diferite.
Recent, Carevasazica a ajuns la numarul 7, primul numar in care echipa a decis sa acorde mai multa atentie modului de „impachetare” a informatiilor si povestilor si sa transforme revista intr-un element estetic.
Ca sa aflam mai multe despre cum a inceput si cum a evoluat conceptul din spatele revistei Carevasazica am intrebat-o mai multe pe Iulia Barbu, unul dintre editorii publicatiei.
Publishing-ul este un drum cu multe provocari, iar cea mai mare tine de a mentine calitatea content-ului constanta. Responsabilitatea asta tine de editori, astfel ca tabloidizarea nu trebuie pusa pe seama cititorilor, ne-a spus Iulia. Sa o ascultam:
Inceput
Era prin 2011 cand a aparut primul numar „Carevasazica” – pe atunci un „ziar studentesc de informare cu cap” initiat de Maria Pepine.
A aparut dintr-o nostalgie fata de print si din dorinta ca tinerii sa aiba un loc in care sa scrie despre ce ii intereseaza, sa dezbata diverse teme si sa gaseasca resurse si modele, dar si dintr-o incapatanare de a arata ca printul nu a murit. In anul ala, chiar era un statement.
Si, mai ales, a aparut pentru a le arata celor mari ca tinerii generatiei Y nu sunt asa cum cred ei, nu sunt nici pierduti in spatiu, nici dezorientati, citesc, vad filme misto, pun intrebari, au pareri argumentate. Dupa 4 ani, inca credem in toate lucrurile astea. De-asta si continuam sa publicam.
Echipa editoriala
Evolutie
De la primul numar pana acum lucrurile s-au schimbat fundamental, atat cu noi, cat si cu revista. Ne adresam acelorasi oameni, insa touching point-urile cu cititorii sunt complet altele.
In primul rand, in timp, ne-am dezvoltat doua directii: print si online, fiecare cu politica sa editoriala. Nu poti sa ai acelasi continut pe doua medii atat de diferite, pentru ca nu sta nimeni sa citeasca pe net un text de 5.000 de cuvinte, fara intertitluri sau fara un continut vizual care sa ilustreze materialul respectiv (lucru pe care ni-l permitem in print, de exemplu).
Insa si in print s-au schimbat lucrurile. Am lansat recent numarul 7, primul in format de revista, unde experienta de lectura e complet diferita fata de tot ce am oferit pana acum.
E, in primul rand, o investitie mai mare in design si o atentie fata de toate lucrurile marunte care fac din revista un obiect frumos, de pastrat in biblioteca – de la formatul mic, de carte, la fold-out si hartia pe care am ales-o.
Numarul 7
Designul e si el o consecinta a politicii editoriale. Am publicat doar materiale lungi, care aprofundeaza tema numarului 7 (Perspective) si subiectele alese, care spun pe larg povesti despre autori, in cazul eseurilor personale, sau despre oamenii despre care am scris – si chiar despre noi ca generatie.
Citind genul asta de texte incepi sa intelegi mai bine cum functioneaza si alti oameni, diferiti de tine, si chiar asta in sine e o schimbare de perspectiva, daca e sa ne referim la conceptul revistei.
Am lansat pe 9 noiembre al saptelea numar Carevasazica, primul in format de revista.Am citit si-am baut o bere cu...
Posted by Carevasazica on Tuesday, November 10, 2015
Target
Scriem pentru tineri cu asteptari mai mari decat media, sa spunem. Adica pentru acei tineri care vor sa stie de toate din pura curiozitate, care au rabdare sa stea pe un text si despre care stim sigur ca inteleg acel ceva mai mare din spatele fiecarui material.
O constanta pe care am observat-o e ca, cel putin in ceea ce priveste articolele noastre, sunt foarte atrasi de povestile personale. Nu vor adevaruri absolute, nu generalitati, ci texte care au acea emotie pe care o poti avea doar cand esti acolo, prezent, direct in contact cu realitatea.
Asta ne bucura cel mai mult, pentru ca e exact ceea ce credem si noi, cumva ni s-au confirmat presupunerile.
Finantare
Carevasazica exista datorita oamenilor care cred in ea si in ce poate face pentru tinerii din generatia noastra. Suntem sustinuti constant de diverse branduri, uneori se intampla chiar sa vina ei catre noi, pentru ca le place ceea ce facem. Avem insa grija tot timpul sa fim cinstiti fata de cititori si sa marcam acolo unde e vorba de continut platit.
Succesul in publishing
Definitia mea de publicatie de succes e simpla: „The New Yorker”.
Dincolo de faptul ca din punct de vedere financiar sta cel mai bine in online, ca a fost constant singura publicatie care nu a redus tirajul si ca isi plateste corect autorii, „The New Yorker” e mi-nu-na-ta prin continut, atat text, cat si fotografii & ilustratii.
Cred ca asta e, de fapt, cea mai mare provocare a unei publicatii, sa fie constanta in calitatea continutului pe care il ofera. Si, in acelasi timp, e ceea ce o mentine relevanta. Nu cred ca e vina cititorilor ca presa s-a tabloidizat sau ca dispar publicatii, ci mai degraba a editorilor.
„The New Yorker” exista si e foarte buna pentru ca exista un David Remnick care are asteptari mari de la oamenii cu care lucreaza si de la materialele pe care le aproba.
