Daca celelalte generatii s-au mutat, cu greu, in online, cedand teritorii noi tehnologiei, cea din care face parte are de facut drumul invers, spune Andra Matzal, redactor sef Think Outside the Box. Anume: intoarcerea in hiperspatiu.
Saracia nu poate fi eradicata doar cu like-uri, si nici societatea civila nu se construieste prin attend pe Facebook, la Revolutie.
Despre noua generatie se va vorbi si in cadrul Romanian Youth Focus, parte din evenimentul Target BootCamp, derulat de SMARK pe 23, 24 si 25 noiembrie. Timp de 3 zile se vor dezbate toate cele 3 targeturi de interes pentru branduri si agentii: femei, barbati si tineri.
Noua generatie si numele ei
Sunt multe tag-uri pe care generatia cetatenilor revoltati si le atribuie sau le primesc, iar tocmai mobilitatea asta cred ca o caracterizeaza.
Poate ca i s-ar potrivi tocmai ”generatia mobila,” a celor pentru care smartphone-ul este deja o extensie, a celor mereu in miscare, gata de mobilizare.
De ce iese in strada noua generatie
Inainte de toate, cred ca noile generatii au invatat si inteles sa foloseasca protestul ca unealta de dialog social.
Daca parintii acestor generatii nu au avut exercitiul manifestului de strada, decat contextual la Revolutie ori sub coregrafia sindicala, cei mai tineri si-au creat in ultimii ani o cultura protestatara. Cei mai multi dintre cei care au iesit in strada post #colectiv au o nemultumire de fond, alimentata de valurile de politicieni de dupa ’89, care au decredibilizat politica si au creat un joc social, de pe urma carora au de pierdut doar cetatenii.
Aceasta nemultumire se articuleaza periodic, in jurul unor cauze conjuncturale: daca in 2013 a fost Rosia Montana, cea mai recenta a fost botezata generic ”anti-coruptie”.
Nenumaratele liste cu proiecte de lege, revendicari si cereri mai mult sau mai putin coerente lansate in urma #colectiv arata ca motivele revoltei sunt multe si variate, dar firul rosu care le uneste e distanta uriasa dintre rolul de pe hartie al politicienilor si prestanta lor dezastruoasa in a reprezenta pe bune interesele cetatenilor.
Ce nu intelegi
Ma nelamureste contradictia dintre ras-invocata ”Solidaritate!”, scandata la aproape toate protestele, si absenta aproape totala a unor doleante si revendicari colective, coerente cu solidaritatea.
Desi oamenii pietelor cad, cel putin teoretic, de acord ca toti cetatenii ar trebui sa aiba dreptul la o viata decenta, de multe ori s-ar parea ca unii sunt ”mai egali” decat altii la coada pentru acest drept. Lipsesc aproape cu desavarsire mesajele pentru clasele sociale cele mai afectate de disfunctiile masinariei Romania: cei saraci, cei discriminati si marginalizati.
Mai mult decat orice, ma uimeste radicalizarea unui segment consistent din protestatari impotriva saracilor si nasterea unui soi de rasism social.
Diferente; asemanari
Intr-un fel, ma consider parte din ”noua generatie”, a celor care au apucat sa-si implementeze in propriile vieti ideile de baza ale educatiei civice. Multi ne consideram implicati in viata sociala si ne punem in slujba lor abilitati si cunostinte, credem ca are sens sa luptam pentru un bine comun, n-am abandonat idealismul, ”iesim din casa, daca ne pasa.”
In acelasi timp, in corul vocilor apar din ce in ce mai multi oameni foarte tineri, care n-au trait nici macar cu un picior in comunism si cu care impartasim multe. Suntem mereu informati, conectati la tehnologie si, prin intermediul ei, la retelele noastre sociale, suntem adaptabili la schimbare si, din pacate, obisnuiti cu precaritatea.
Asteptari
Sper ca noile generatii sa traiasca intr-o societate, la crearea careia sa fi contribuit cu toti, in care plata pensiilor sa nu mai fie o problema delicata, pe muchie de cutit, ci doar o casuta de bifat in ”formularul” atributiilor cetatenesti.
Dar ca acest lucru sa fie posibil, va trebui sa nu dam toti bir cu fugitii, ci sa ramanem destui nu doar cat sa punem pe picioare sandramaua in care traim acum, ci si s-o transformam intr-o ”casa” unde sa ne simtim cu adevarat bine.
De asemenea, ca plata unor pensii ipotetice sa nu mai fie problematica, va fi nevoie sa reabilitam inca de acum batranetea in Romania, astfel incat ”pensionarii” sa nu mai fie categoria mereu vidata de sens, gaura bugetara a ”asistatilor” acuzati de esecul sistemului politic.
Intersectii
Am de invatat din forta mobilizarilor pe care le pun(em) la cale, cu resurse proprii, in jurul unor cauze care ne capteaza atentia si interesul.
Dupa atatia ani traiti in retele sociale, exista destule exemple care sa confirme ca ele pot avea si output offline, ba chiar cu eficienta uluitoare. #colectiv a ilustrat perfect un astfel de fenomen, in care nenumarati oameni au contribuit cum au putut la traversarea crizei: cozi la donat sange, donatii de hrana, donatii in bani, consiliere psihologica oferita de specialisti voluntari, studenti la medicina care s-au dus sa dea neconditionat o mana de ajutor, straini care au mers pur si simplu sa stea de vorba cu victimele si rudele lor.
Iar din capacitatea asta de autoorganizare, colectiva si descentralizata, avem cu totii enorm de invatat. Singurul meu sfat ar indemna la mai multa atentie la o capcana pe care cu toti trebuie s-o intelegem: clictivismul.
De multe ori, avem impresia ca, prin simplul fapt ca suntem la curent cu tot ce misca in presa, suntem mai buni; ca, daca am semnat o petitie pentru salvarea copiilor din Africa si una pentru demiterea nu stiu carui ministru, ne-am facut datoria; ca, daca am dat ”Attend” la un protest anuntat pe Facebook, prezenta in strada reala nu mai conteaza. Or, pana sa ne mutam in hiperspatiu, mai avem ceva de lucru.
