Fara preambul, va spun ca, in urmatoarea inscriere in competitia video NESCAFE 3in1 Experiences, avem de-a face cu o madlena deghizata intr-o cana de Nescafe. Cele trei creiere din spatele video-ului au vrut sa accentueze efectul pe care il are, pentru ei, cafeaua instant. Ce-a iesit, vedeti mai jos. Nu uitati ca va puteti vota preferatii pe site-ul competitiei, pana pe 18 noiembrie.
Baietii si fata sunt ordonati, veti vedea asta si din raspunsuri. Va spun ei mai jos cum isi petreceau timpul in copilarie, cat de spontani sunt acum ca au crescut si prin ce peripetii au trecut cand au filmat video-ul. Hint: implica ceai, un storyboard si o cantitate moderata de mucozitate. Sa-i citim pe ei mai bine:
Echipa
Emil: Suntem un fel de 3 in 1 ....fiecare cu abilitatile lui si piticii lui pe creier ...dar unele (si piticii si abilitatile) sun comune: fotografia.
Rux: Buhu, buhu. Ma mandresc cu faptul ca nu imi e frica de experiente si provocari noi. Iubesc oamenii si calatoriile asa ca ce imi doresc e sa ajung sa cunosc cat mai multe culturi si sa impartasesc cele aflate acolo cum voi putea mai bine cu cei din jur.
Cristi: Antropolog cu diploma, artist vizual din experienta. Cred ca aceste doua profesii se imbina excelent, mai ales pe partea de calatorit. Pentru mine a contat foarte mult experienta cu Ruxi si Emil, mult mai mult decat premiile sau aprecierea celor care il vad.
Cand eram pusti, gasca mea era formata din... si cel mai mult ne placea sa...
Emil: Eram un pusti care desena toata ziua si statea singur (Wee, wee).
Rux: Imi petreceam vacantele la tara, pe ulita, iar seara ne adunam toti nepotii din sat ca sa jucam ratele si vanatoii. Cel mai mult ne placea sa facem glume unu pe seama altuia, uneori fix in mijlocul jocului. Tin minte ca iarna, vecinii nostri, doi frati aproximativ de aceeasi varsta cu mine, efectiv asteptau pititi dupa portita, sa ies din casa ca sa ma poata spala. O ambuscada in toata regula. Dar ne distram, nu era cine sa ne spuna ce sa facem, ori, daca incercau, libertatea locului se impunea in fata noastra si incercam orice ne trecea prin minte.
Cristi: Cand eram pusti vroiam sa fiu un om normal, cu serviciu, prietena si bani. Pe parcurs mi-am dat seama ca acest pattern nu ma reprezinta si am ales lucrurile cele mai avantajoase. Am ramas un freelancer fericit cu o relatie faina, prieteni excelenti si bani suficienti sa ma pot dezvolta personal mai mult. Gasca este... ei bine, foarte diversa, in principal formata din liberi profesionisti.
Cand am crescut, cea mai tare experienta cu prietenii mei a fost...
Emil: Cam prima experienta din orice...de exemplu prima cabana.
Rux: O prietena foarte apropiata implinea 20 de ani asa ca eu cu Alina ne tot storceam creierii cum s-o surprindem. Stiam ca nu-i pasa de valoare ci de gest, asa ca am zis ca e musai sa gandim „out of the box”. Am mers la supermarket si am cumparat vreo 300 de lumanari mici, am facut rost de un proiector, am luat un film si nu in ultimul rand niste vin.
Le-am pregatit toate in gradina Alinei si am sunat-o pe Oana ca s-o ademenim. Nu am stiu cum sa facem asta decat panicand-o ca Alina a patit ceva extreme de grav si eu nu stiu ce sa fac. Oana a luat un taxi si in maxim 15 minute a ajuns la locul cu pricina. M-am inghesuit dupa tomberon ca sa-i filmez reactia. Cand a deschis poarta a vazut ca toata aleea era presarata cu lumanari, in mijlocul gradinii am scris un mare, mare „20”, am pregatit 3 sezlonguri, cu paturi, prajituri, ceva fructe si nelipsitul vin. Oana nu se opera din „Ce se intampla aici? M-ati pacalit! Ce faceti?”.
Cristi: Asta-i tot legata de calatorit! Cea mai tare experienta a fost cand am plecat de capul nostru din Romania in Moscova si apoi Sankt Petersburg. Nu stiam limba, locurile si nu aveam pe nimeni pe acolo. A fost un drum plin cu peripetii, dar a meritat!
Experiente spontane sau planuite la minut?
Emil: Spontan. Nimic altceva.
Rux: Acum 6 luni as fi zis clar do-ar, dar acum cred ca lucrurile nu sunt foarte clare nici aici. Depinde ce fel de experienta ai. Cand vine vorba de mers intr-o alta tara cred ca e necesar sa vezi ce-ti poate oferi acea locatie pentru a te bucura la maxim de acel potentil. Bineinteles, depinde de zile si de stare. Am momente in care pur si simplu vreau sa vad ceva nou asa ca decid sa ma pierd la mine in oras si iau un autobuz care nu am idee unde merge.
Cristi: Din experienta mea nu cred ca ai cum sa fi asa sau invers. Depinde foarte mult mood-ul in care esti, povestea din spatele experientei, prietenii pe care-i ai atunci langa tine. Sunt mult prea multi factori care influenteaza actiunile noastre.
Cum v-a venit ideea pentru lucrarea inscrisa in concurs?
Am vrut foarte mult sa legam cafeaua de emotie, de ceva personal. Ne-am uitat in jur, la timp, ne-am observat resursele si dupa cateva ore bune si doua intalniri am decis sa alegem amintirea. Ne-a placut foarte mult faptul ca amintirile sunt generate de simturi, asa ca pe asta am vrut sa mergem in clip, gustul si mirosul conteaza foarte mult in declansarea unei amintiri. Pe urma am decis sa combinam asta cu o gasca mare de prieteni, fiindca lichioarea diminetii iti reaminteste de ceea ce ai experimentat anterior, te duce inapoi, in starea in care erai atunci, dupa cafeaua bauta cu prietenii tai.
O intamplare amuzanta de pe platou
Emil: Mi-am dat seama ca filmatul la munte, afara, in noiembrie poate nu a fost cea mai grozava idee. Tot auzeam voci in cap ”friiiig, e friiiig, mooooooor, e friiig!”.
Rux: Eram foarte racita, drept urmare aveam capul infundat si nu auzeam mare lucu. Eram cu storyboard-ul, ceaiurile si servetelele dupa mine. Cristi se chinua sa vorbeasca cu mine, sa ne consultam pe imagine, pe scenariu si efectiv il puneam sa repete de n ori fiindca nu intelegeam. La un moment dat a renuntat complet la idee cand observa ca el imi transmite ceva, iar toata reactia mea era un semi-zambet. Efectiv eram surda.
Cristi: Ne-am impartit taskurile. Eu cu Ruxi am filmat cadrele de interior, iar Emil a inghetat de frig. Partea fun a fost atunci cand noi filmam si Emil ne suna sa ne spuna ce cadre bune a prins, noi fiind destul de prinsi in povestea de la fata locului.
Daca ati fi avut un buget de 10.000 de euro, am fi vazut in video-ul asta...
Emil: Dragons.
Rux: In alta calitate, cu alta locatie si cu o dezvoltare mult mai buna a povestii. Desi bugetul nu dicteaza firul povestii cu siguranta ofera niste posibilitati la capitolul accesorii, locatii, echipament care permit o libertate de creatie mult mai mare. Dar daca e sa ma iau dupa Emil, as fi vrut niste praf magic, sa filmez eu de sus nu drona.
Cristi: Cred ca un spot/ film publicitar este in mare parte realizat prin intermediul tehnicii. Este clar ca ideea din spate trebuie sa fie unica, dar tehnica, locatia, modelul, product placement-ul ofera ingredientele unui produs de succes. Avand un bugen mai mic sau egal cu 0, am facut totul cu sculele din dotare. Daca am fi avut 10.000 de euro, as fi investit mult mai mult in cadre steady, sunet, locatie, corectii de culoare. In plus am fi putut face ceva mult mai de impact, ceva la o capacitate mai mare.
A venit momentul sa le multumiti public prietenilor vostri pentru:
Emil: Multumesc pentru ca ati incercat sa pareti naturali cand va simteati foarte awkward la filmare.
Rux: Personal le multumesc ca au rabdat cu surzenia si monstri mei verzi. Ii multumesc Andreei, tipa care apare in clip si pe care noi inconstienti si grabiti am uitat sa o trecem la echipa. Te rog, iarta-ne Andreio! Ea a fost super la filmare, s-a potrivit si cu noi si cu povestea, tot timpul cand avea o idee ajungeam sa o folosim. Iar cu baietii, ca baietii, ii scot la obere, ce mai atata incoace si-ncolo.
Cristi: Multumiri pentru creierii storsi impreuna si cafelele baute la miez de zi pentru a filma si monta materialele.