In 2015 ni s-a pus pentru prima data intrebarea cu raspuns deschis "Ce vreti?". Si nu am stiut ce sa raspundem. Stiam ca nu stim ce sa facem cu proiectul numit Romania, dar multi ani ne-am permis sa ne neglijam ignoranta. Acum nu mai e atat de la indemana sa-ti vezi de-ale tale.
Si oare cum am inceput sa reactionam? Pai am inceput cumva de la coada briefului; am sarit la "Pe cine vreti?". Am inceput sa cautam executanti si endorseri in loc sa ne concentram pe concept si mesaj, e de parere Semida Duriga.
Uitam o lectie de comunicare relevanta pentru context - odata ce ai un mesaj puternic, liderul carismatic dintr-o campanie devine optional:
Cand ai un mesaj esential bun, ai un criteriu de evaluare pentru oricine implementeaza campania: a respectat mesajul?, s-a incadrat in timp si buget?, avem ceva de Cannes?, dar macar ceva de Effie?...
Stie cineva – fara sa caute pe Google – creditele nominale de la cea mai misto campanie pe care a vazut-o vreodata?
There is your answer! Dorinte concrete, legi, principii, liste de fapte – nu lideri, reprezentanti, executanti etc. Daca stii ce vrei, e mai simplu sa gasesti pe cineva care sa si faca conform listei, punct cu punct.
Asa ca societatea civila are nevoie sa revina asupra unor exercitii restante, pe care trebuia sa le faca demult, cand eram toti copii. Cum arata exercitiile astea, aflam de la Semida mai jos.
Unde ii gasim pe lideri?
Exista lideri in Romania. La privat. In aproape toate domeniile. Sunt lideri la locul faptelor, adica la locul de munca. Sunt oameni minunati, profesionisti care fac performanta si-i inspira si pe altii sa le urmeze exemplul. Asta e vestea buna si e bazata pe realitate.
In timp ce vestile proaste macar sunt bazate pe insight.
Breaking-news: Meseriile intelectuale, de performanta, care dau lideri respectabili, desi sunt liberale, nu sunt democratice.
Doctorii straluciti, profesorii buni, managerii de succes, scriitorii memorabili, artistii talentati, inginerii inovatori – toti acestia si multi altii care sunt sau pot fi lideri dezirabili – reusesc in meseria lor nu prin vot democratic, nu prin parerea strazii si nici prin consultari publice.
Leadership-ul lor a triumfat impotriva sistemului, in ciuda conditiilor date sau a vointei populare.
Performanta lor se vede tocmai atunci cand nu decide majoritatea. Daca esti obisnuit sa castigi mereu prin implicarea celor putini si priceputi e greu sa “te transferi” intr-un sistem a carui principiu de baza este respectarea votului unei majoritati profane.
E si asta un motiv demn de luat in seama pentru care liderii din domenii “nedemocratice” nu pot fi transferati in politica. E nevoie de un cu totul alt mindset ca sa fii sau sa devii un lider politic.
Daca tinem cu tot dinadinsul sa ne alegem lideri din zona asta a intelectualilor care au succes intr-un domeniu si vrem sa-i transferam in alt “sport”, care joaca dupa alte reguli, s-ar putea sa mai traim o vreme cu sentimentul ca oamenii aia nu vor sa se implice de frica, timiditate sau falsa modestie. Cand s-ar putea ca ei sa fie pur si simplu mai constienti de ceea ce spuneam mai sus.
Alternativa este etapizata:
1) Incepem sa ne crestem niste lideri politici adevarati, capabili si dornici – o sa ne ia 1-2-maxim 3 ani, daca incepem sustinut de pe acum.
2) Pana cand devine fezabil punctul 1, ne concentram pe lista de deziderate, nu pe cea a oamenilor care sa ni le indeplineasca.
S-a ras de incercarile de organizare cu Google Doc-uri si grupuri de Facebook. O alternativa fezabila?
Orice propunere, initiativa sau idee va avea haterii ei. – postulat general valabil pentru Romania, in orice proiect.
Ca sa raspund la intrebare strict in contextul de acum, cred ca orice platforma online care coaguleaza vocile strazii este binevenita. Vorba alora cu “online va fi mereu simplu”. Dar cu doua amedamente:
- E important cine o modereaza la nivel de conversatie.
- Si e chiar mai important sa ne concentram pe liste de deziderate, nu pe liste de potentiali lideri.
Daca ti s-ar pune "stampila" de lider
Fara vreo “stampila” oficiala de lider – pe care n-as putea-o onora din punct de vedere politic, incerc mereu sa fiu un promotor al performantei, gandirii, bunului-simt si a altor valori regasite pe strada sau pe Fb de tot mai multi in ultima vreme.
Am mai zis-o si ma repet – nu pentru ca vocea mea suna mai optimist ca niciodata:) – ci pentru ca e adevarat: Schimbare e doar pe jumatate cand se darama o lume. Cealalta jumatate, aia mai grea, e cand se construieste ceva in loc.
Poate si pentru ca in marea ei majoritate, strada ultimelor zile a fost ocupata de generatia care n-a avut jucarii cand era mica, generatia care nu stie sa-si puna o dorinta concreta atunci cand e intrebata, uimita fiind ca e in sfarsit intrebata – poate si de-asta schimbam focusul problemei.
Ni s-a dat un brief pe cat de simplu, pe atat de complicat si deocamdata avem sau cautam idei de celebrity-endorsement. Desi, mai oameni buni, n-am gasit inca mesajul esential!
Cand o sa-l gasim, va fi mai usor sa avem insight-uri, campanii 360, neconventionale, deadline-uri de executie si modalitati de a imparti bugetul intre ministerele de ATL, BTL, Online si cel al Integrarii.
Cand ai un mesaj esential bun devine optional sa apara o vedeta in spot sau sa fie prezentarea facuta de un lider carismatic.
Cand ai un mesaj esential bun, ai un criteriu de evaluare pentru oricine implementeaza campania: a respectat mesajul?, s-a incadrat in timp si buget?, avem ceva de Cannes?, dar macar ceva de Effie?...
Canalizandu-ne energia pe gasirea de executanti, in loc de gasirea unui concept, o sa sfarsim deprimati, ineficienti si de rasul unor politicieni, culmea, mai prosti ca noi.
Stie cineva – fara sa caute pe Google – creditele nominale de la cea mai misto campanie pe care a vazut-o vreodata?
There is your answer!
Dorinte concrete, legi, principii, liste de fapte – nu lideri, reprezentanti, executanti etc. Daca stii ce vrei, e mai simplu sa gasesti pe cineva care sa si faca conform listei, punct cu punct.
Ce tip de campanie ar ajuta societatea civila
Inainte de tramvaiul 41 a fost tramvaiul 32. Zilnic prezent in viata mea. Am colectii intregi de experiente de acolo. Una foarte relevanta pentru contextul de acum.
Eram atat de obisnuita sa vad cersetori cu diverse handicapuri care isi “puneau in evidenta” handicapul specific pentru a obtine mila publica, incat devenise usor sa-i ignori la mesaj esential.
Aia ciungi ziceau ca nu pot lucra; aia orbi: “Ajutati-ma pe mine ca sunt orb!”. Pana intr-o zi cand, in spiritul concurentei de piata, a aparut si urmatorul cantec: “Mai bine sa n-ai o mana, / Dar sa ai vederea buna. / Ca nimica nu-i mai sfant, / Ca vederea pe Pamant.”
Niciodata pana atunci nu ma gandisem ca ar putea exista si o ierarhizare, o prioritizare a handicapurilor. Ca ai putea alege intre doua, in functie de care ti se pare raul mai mic.
Si la o scara nu exagerat de extinsa, asa mi se pare Romania ultimilor 25 de ani. Generatie dupa generatie a fost pusa doar sa aleaga handicapul mai “ofertant” sau raul cel mai mic.
2015 e pentru prima oara cand suntem intrebati concret ce vrem. Nu intre doua optiuni date, ci ORICE. Iar noi raspundem in continuare cu: “Nu stim inca, dar sigur nu vrem aia sau aialalta”.
Poate genul asta de campanii de educare pentru adulti as face. Exercitii pe care ar fi trebuit sa le facem de cand eram mici, dar nu le-am facut. Asa ca scoateti o foaie de hartie si haideti sa rezolvam urmatoarele exercitii ramase restante:
- Scrieti-i o scrisoare lui Mos Craciun cu ce jucarii v-ati dori. Atentie! Se depuncteaza compunerile care incep cu ce jucarii nu v-ar placea.
- Construiti un wishlist pe 10 puncte concrete care sa nu contina cuvantul “NU”.
- Alcatuiti un formular de evaluare a muncii cuiva, repartizand ponderea procentelor pentru fiecare criteriu urmarit. Atentie! Se depuncteaza lucrarile al caror total de procente adunate depaseste 100%.