[Coordonatele liderilor] Alex Pomana: Noi vrem acum sa facem un transfer de lideri din mediul privat in mediul politic, adica sa aplice cunostintele din domeniul lor si leadership-ul

Si ca sa-i activam pe acestia ar fi nevoie de lobby individual. Cunosti un potential lider? Discuta cu el si convinge-l sa incerce. E indemnul lui Alex Pomana, care vede lideri existand bine mersi, mai ales in domeniul privat. Drumul lor catre politica are insa cam tot atatea gropi cate se gasesc pe strazile din Bucuresti. Asa ca unii se sperie de esec, altii de denigrare.

Dar mai sunt si cei care, din anumite motive, au mai multa energie decat frica. Numai ca nu se fac auziti inca. Pe ei s-ar putea sa-i vedem ridicandu-se in viitor:

Unii vor, dar inca nu vorbesc. Si aici cred ca sunt mai multe categorii, principalele doua fiind cei calcati in picioare foarte tare de-a lungul timpului, cu o mare sete de a face putina curatenie, apoi cei manati de dorinta de a conduce – care este o pornire foarte buna atunci cand este dublata de intentii bune si talent. Le mai trebuie voce.

Daca Alex s-ar gasi in postura de lider, planul lui ar incepe cu formularea a 5 sau maxim 10 cerinte concrete, "lucruri de bun-simt, care nu pot fi contrazise, ca sa nu intram intr-o morisca a discutiilor ce nu s-ar incheia". Ca mai multi oameni sa constientizeze pentru ce ar trebui sa iasa in strada. Reprosurile si santajul emotional nu motiveaza pe toata lumea.

Liderii din Romania

Eu cred ca in Romania avem lideri in mai toate domeniile private. Si in politica avem lideri, dar de natura lor, politica. Si noi nu avem o scoala politica, un istoric aici. Mai simplu, cred ca foarte putini - daca nu cumva niciunul - dintre liderii de azi nu s-au apucat de politica pentru ca doreau sa faca ceva bun pentru tara. Aveau un tata, o sora sau un prieten care facea asta si era bine.

Noi vrem acum sa facem un transfer de lideri din mediul privat in mediul politic, adica sa aplice cunostintele din domeniul lor si leadership-ul.

Unii dintre ei cred ca nu se vor pricepe. Altii sunt convinsi de asta.

Unora le e frica. Frica sa nu inceapa a fi denigrati. Frica sa nu le bata cineva a doua zi la usa si sa le spuna ca au 1,87 inaltime si ca pentru asta impozitul e cu 87% mai mare. Retroactiv, pe cinci ani.

Unii vor, dar inca nu vorbesc. Si aici cred ca sunt mai multe categorii, principalele doua fiind cei calcati in picioare foarte tare de-a lungul timpului, cu o mare sete de a face putina curatenie, apoi cei manati de dorinta de a conduce – care este o pornire foarte buna atunci cand este dublata de intentii bune si talent. Le mai trebuie voce.

S-a ras de incercarile de organizare cu Google Doc-uri si grupuri de Facebook. O alternativa fezabila?

Eu sunt un tip foarte glumet de fel si cred ca prin umor rezolvi multe. Dar mai trebuie dozat si umorul asta, ca uneori razi si de tine fara sa iti dai seama.

Alternativa care sa mi se para demna de a fi luata in calcul nu am, deci mai bine tac.

Ce ai face in momentul asta daca ti s-ar pune "stampila" de lider?

Eu stiu ca in povestea asta sunt in linia a doua a frontului, daca nu chiar a treia. Imi asum pozitia de om putin pasiv, dar cred ca e corect ca fiecare sa stie ce capacitate are si cum se implica, sa nu incurce aiurea luand o portavoce la care nu stie ce sa strige. Sau sa strige prost.

Dar sa facem exercitiul.

M-as gandi ce as putea schimba acum, prin presiunea strazii. Pe ei, pe toti, nu putem, sa fim realisti. Anticipate ne ajuta? Nu. Lideri avem de (im)pus? Se pare ca nu.

Atunci ce putem face? Putem impinge niste lucruri sa se intample, sa ii fortam putin? O lege de combatere a traseismului politic, problema cu imunitatea, as umbla la conditiile de infiintare ale unui partid ca sa si fie posibil acest lucru – daca nu ma insel, acum trebuie 50.000 de semnaturi si era vorba la un moment dat de 25.000 de membri.

Sa zicem ca avem 5 cerinte – a,b,c,d,e. Scrise mare, negru pe alb, lucruri concrete. Primii pasi catre normalitate. Lucruri de bun-simt, care nu pot fi contrazise, ca sa nu intram intr-o morisca a discutiilor ce nu s-ar incheia.

As tipa si as cere aceste 5 lucruri. Sau zece. Maxim zece. Pe care le-as repeta si repeta din nou, sa le spunem toti la fel. Si aceste lucruri ar avea scopul de ne face viata mai usoara in viitor: sa deschida o poarta catre scena politica pentru atunci cand va avea cine sa bata la ea si sa le faca viata putin mai grea celor de acum. Pe care, din nou, nu cred ca ii putem schimba maine.

Cum as (mai) chema lumea in strada pentru a cere asta? In primul rand, si aici e o discutie, ca nu cred ca mesajul “Iesiti din casa daca va pasa” si pumni in aer + obrazul batut celor care nu ies functioneaza pentru toti la fel. Simplificand putin, as zice ca sunt(em) mai multi zilele astea:

1. Cei interesati de evenimente, dar care nu ar participa.
2. Cei care sunt interesati de evenimente, ar participa, dar inca nu o fac.
3. Interesati de evenimente, participa, dar cumva din linia a doua. Aici sunt si eu, de exemplu. Si cred ca marea majoritate este aici.
4. Cei interesati, care participa foarte activ, isi pun intrebari multe si fara intrerupere, scandeaza primii, au cartoane si sunt in linia intai.
5. Cei pe care ii vrem acolo, sa ne reprezinte, dar pe care nu ii stim inca dupa nume.

Daca agitam pumnul in aer celor din categoriile 1 si 2, de exemplu, ii speriem - ei nu sunt asa militanti, nu o au in ei, organic.

Daca le zicem ca e bine sa fie in Piata, ca sunt argumentul pentru care se schimba lucruri, dar si ca e ok sa plece la 11 acasa, cred ca aduci mult mai multi.

Cred ca la ora 8 putem avea foarte usor 100.000 de oameni care sa ceara acele a/b/c/d/e de mai devreme.

Concluzie: lucruri concrete care sa ne faca viata mai buna, votate de cei de acum, fortati de cei din Piata. Pe care ii aduci cu mesaje potrivite fiecarui grup de participanti. Si carora le dai o cauza concreta.

Campanii care ar ajuta societatea civila

Avem nevoie de multe campanii. Campanii de cultura generala si supravietuire, de prim-ajutor in caz de cutremur si incendii. Campanii despre cum sa ne comportam pe strada si pe trecerea de pietoni. Campanii care sa te faca sa intelegi ca “bataia nu e rupta din Rai”, deci lasa-ti copilul si nevasta in pace. Si multe de acest gen.

Revenind la lideri, cred ca nu e loc de o campanie majora in prima faza, ci de un lobby al fiecaruia, de a vorbi cu cel de langa el, cu cel pe care ii vede ca reprezentant. Sa il incurajeze sa faca pasul.  

*Disclaimer. Parerile de mai sus sunt ale unui baiat simplu, fara cultura din zona politica sau istorica. Cred ca trebuie sa ai repere de acest gen plus ceva psihologie de mase ca sa ai un punct de vedere extrem de valid. Dar sunt parerile unui om caruia ii pasa ce e pe strada pe care i se va plimba copilul din ziua in care va creste si nu va mai fi tinut de mana.