Liderii se nasc si in Romania; si chiar se plimba pe aceleasi strazi cu noi, crede Raluca Feher. Insa, unii nu stiu ca sunt in stare sa fie lideri, altora le e frica de necunoscut iar, apoi, sunt cei neincrezatori, care stiu ca Goliat-ul numit politica de la noi are nevoie de mai mult decat o piatra bine plasata in frunte.
Dar in loc sa aratam cu degetul spre o mana de lideri si sa ne apucam sa le ridicam statui, de preferat ar fi o responsabilitate mai fragmentata, concretizata in formarea unei structuri de partid, spune Raluca. Partea proasta e ca ne certam intre noi cu prea mare placere:
Realist ar fi un partid, doua partide care sa propuna platforme care sa corespunda cu cerintele decente ale pietii. Cum ar fi cele de aici. Dar noi avem aceasta buba colosala. Ne uram mai tare intre noi decat ii uram pe ei. Pentru mine, ridicolul propunerii lui Tudor Chirila este de 987 de ori mai putin toxic decat prezenta unui Arsinel in Parlament din partea UNPR.
Liderii din Romania: inexistenti, plecati sau ascunsi?
Unii nu stiu ca sunt lideri. Altora le este frica de responsabilitatea care le depaseste zona lor de expertiza.
Una e sa conduci o fabricuta, alta un minister infestat cu rozatori (caci structurile ramin, acei functionari bifidus essensis care asigura eficienta functionare a tractului intestinal al guvernului).
Revenind la intrebare, e si neincredere. Cind stii ca nimeni nu ajunge acolo fara sa isi murdareasca ghetutele, e suspect sa crezi ca cineva te ia brusc in serios pe tine, asa curatel. Nu ai cum sa nu te gandesti ca esti papusica de carpa cu care se sterg serviciile la cur.
S-a ras de incercarile de organizare cu Google Doc-uri si grupuri de Facebook. O alternativa fezabila?
Normal ca initiativele si listele sunt desfiintate si luate in tarbaca. Asta se intimpla cu toti cei care nu se pupa cu sistemul.
Sa-l luam pe Remus Cernea, un parlamentar care a fost implicat, de partea societatii civile, in nenumarate proiecte benefice. De curind se plangea ca este tratat ca o gluma, ca este singur cuc intr-un parlament plin de hahalere care isi urmaresc interesul personal.
Serviciile, presa, sistemul pus la cale de catre Securitate in 1990 nu o sa cedeze usor puterea. De fapt nu o s-o cedeze. Tocmai am scris despre asta: indiferent cine vor fi liderii propusi de strada, tuturor li se vor gasi bube in cap. D-aia nu trebuie sa le dam timp sa o faca. Trebuie sa ne miscam iute.
Propunerile venite din strada nu sunt viabile atita timp cit nu exista o organizare in unul sau mai multe partide care apoi sa candideze la anticipatele sau partialele despre care vorbeste presa.
Desigur, pot sa candideze si ca independenti. Insa trebuie sa existe, asa cum spunea Remus Cernea, o retea de independenti, sa fie imprastiati in toata tara. Sa aiba si Gorjul si Salajul un hipster-satanist-mason-evreu-antiroman-drogat pe care sa il bage in Parlament.
Este o varianta. Mi se pare usor nerealista.
Realist ar fi un partid, doua partide care sa propuna platforme care sa corespunda cu cerintele decente ale pietii. Cum ar fi cele de aici.
Dar noi avem aceasta buba colosala. Ne uram mai tare intre noi decat ii uram pe ei. Pentru mine, ridicolul propunerii lui Tudor Chirila este de 987 de ori mai putin toxic decat prezenta unui Arsinel in Parlament din partea UNPR.
Ok, nu-mi place neaparat activitatea lui Naumovici, dar daca vrea si mai ales poate sa faca un partid, il voi sustine. Pentru ca il prefer lui Tariceanu sau oricarui ticalos pesedist.
Gestiunea situatiei de acum
Liderii falsi sunt inerenti. Am explicat mai sus.
Protestele nu sunt fara directie. Sunt mult prea multe directii. Am vazut ieri oameni care aminteau ca masoneria distruge Romania, unii care cereau demisia Laurei Georgescu de la CNA, altii care cereau alungarea Patriarhului, altii care au repus pe tapet gazele de sist.
Asta e o tehnica straveche de manipulare. Sa-i lasi pe revoltati sa arunce 73 de portocale in aer si sa ii gadili, pina nu mai prind niciuna.
Daca ti s-ar pune "stampila" de lider
Daca brusc mi s-ar spune: duduie, hai sa facem ceva pentru tara, esti lider, baga, as incerca sa-mi fac o echipa, o echipa de juristi, economisti, psihologi, as vorbi cu Uniti Salvam, cu Active Watch, cu Centrul Roman pentru Politici Europene si Expert-Forum. Piata nu poate “emana” un guvern. Piata poate sa dea jos unul.
Ce tip de campanie ar ajuta societatea civila
Hm. Piata o sa mai traiasca, poate o luna. Maxim. Din ce in ce mai putin, din ce in ce mai impartiti pe caprarii. Unii cu regele, altii cu tehnocratii, altii cu o propunere noua de formatiune politica, altii cu reformati de la PNL (cine stie, poate asistam la spectaculoase intoarceri cum ar fi scoaterea de la cutie a lui nea Crin).
Nu cred ca o campanie poate rezolva lipsa de lideri.
O campanie de educare poate insa sa domoleasca asteptarile, sa lumineze poporul in privinta posibilitatilor pe care le are de a-si “lua tara inapoi”. “Sunt cetatean european si am drepturi”.
Cit am ras de exprimarea pompoasa a spotului publicitar. Dar el a marcat inceputul unei schimbari de mentalitate.Un inceput firav, acela al rezistentei in fata nesimtirii sistemului. Nu sunt un teleormanean rupt in dos, incalecat de Nicolae si Dragnea, ci un cetatean european care nu vrea sa dea spaga daca vrea sa isi opereze doua alunite de pe spate.
Tara are nevoie de informatie. Cetateanul trebuie sa stie cine raspunde pentru siguranta lui, de ce Politia trimite bodiguarzi la vanatoarea de la Balc a lui Tiriac si face coloana oficiala pentru demnitari care nu au voie sa aiba coloana oficiala, ce trebuie sa faca atunci cind cineva cere spaga. Si sa nu mai dea spaga. Sa invete sa spuna nu.
Sunt cetatean european si am drepturi. In primul rind, dreptul sa fiu reprezentat de niste oameni cinstiti, nu de niste ciorditori criminali.