O prietena, cu un copil de doi ani, lasat acasa cu tata, imi povestea ca s-a intalnit aseara la protest cu mama ei. “E randul nostru”, se tot scrie pe Facebook. Si apartenenta e clara, nu ai nevoie de definitii pentru a sti ca faci parte dintr-o emotie necesara. Ca aproape istoria isi cauta generatia schimbarii.
Au numit-o generatia arsa, generatia Facebook, generatia revoltata, generatia YouTube. Hipsteri si corporatisti, activisti si resemnati, s-au intalnit ieri in strada. Unii au iesit pentru prima data, altii protesteaza pentru a 20-a.
Ce a fost diferit, acum?
Noii oameni ai muncii, care fac cearcane in fata fisierelor Excel
Paul Virvea, fost comunicator mass-media, actualmente cetatean de Facebook si de agora, scrie despre corporatisti. Si le dedica o melodie:
Am un bemol de adaugat la recentele evenimente, despre care eu cred ca atirna si va atirna in perioada urmatoare in directia spre care o ia societatea romaneasca.
”Corporatistii” - este pentru prima data cind pronunt cu admiratie acest cuvint. Eu insumi, ca sa-mi scuz conditia si prejudecatile, foloseam autreferential paronimul ”corporatrist”.
Consider ca aseara ei au facut diferenta in constituirea masei critice care a marsaluit aseara prin Capitala, cu efectele imediate cunoscute de azi.
Eclectismul din spatele acestui termen, folosit adesea peiorativ, este urias. In centrele de afaceri unde lucreaza acesti oameni gasim hipsteri, rockeri, oameni foarte religiosi, golanasi, familisti, mame, tati - practic era un mic univers usor separat de restul societatii. Noii oameni ai muncii, cu gulere albe, nu albastre, care fac cearcane in fata fisierelor Excel si Powerpoint si devin hipoacuzici dupa infinite teleconferinte. Ciuca mistourilor din Times New Roman, ironizati pentru miscarile aproape robotice din metrou la Pipera, care amintesc de minunata lume noua din Metropolis.
Ei bine, acolo a lovit Colectivul.
Nu stiu de alte companii, dar trei oameni de la Oracle au murit, altii sunt raniti. La HP este cel putin un ranit grav de care stiu.
Aseara am urmarit, pe ruta Pipera-Universitate, dinamica. O fac vag, in fiecare dimineata si seara - aseara am fost surprins de numarul mare de tineri cu laptop in rucsac in spate care, urcati de la Aurel Vlaicu si din Pipera, au coborit odata cu mine si au mers odata cu mine pina la Fintina, la Universitate. Abia atunci am facut legatura cu victimele din Oracle si cu faptul ca ieri in pauzele de tigara auzeam doar conversatii despre tragedie si ”vezi eventu' pe facebook”.
Sunt oameni care in general discuta despre munca, vacante, credite, sport, mici birfe de birou. Sunt oameni care merg des in cluburi, pentru care companiile organizeaza petreceri in cluburi si carora tocmai le-au murit colegi intr-un club, din uriase culpe ale altora. Indraznesc sa afirm ca aici s-a spart bula care a mutat Pipera la Universitate si in Victoriei.
E timpuriu si pripit sa folosesc sintagme bombastice de tipul ”revolutia corporatistilor”. Opinez insa ca aseara oamenii cu laptop in spinare au contribuit major la mars si sper sa o faca in continuare.
Corporatistilor, pe care nu-i voi mai ironiza de acum decit individual, le dedic acest dans. Welcome back, AWOLnation.
Copiii care se stramba pe YouTube
Vlad Andriescu, jurnalist, posteaza mesajul lui Zmenta, cu explicatia:
Un lucru interesant se naste pe tragedia de la #Colectiv. Aseara au iesit in strada in Bucuresti 32.000 de persoane. Atentie, nu vorbim doar de aceiasi care au fost si la mitingurile din 2012 si 2013. Nu sunt doar cei care-l sustineau pe Raed Arafat sau erau impotriva Rosia Montana. Cred ca odata cu noiembrie 2015 se naste civic generatia 2000.
El este Mihai Taranu, zis Zmenta. E videoblogger si noi, „oamenii maturi“, de multe ori probabil ca nu i-am luat in seama pe „copiii astia“ care se "stramba" pe YouTube. Aseara a publicat un video in care vorbeste despre situatia din tara. 1,5 milioane de oameni l-au vazut si 63.000 au dat share. Majoritatea celor care au facut asta aveau sub 18 ani. Ieri am publicat 4 fotografii pe Instagram. Nu am mai vazut niciodata o afluenta atat de mare de like-uri de la copii sub 18 ani.
Ceva se intampla. Se trezeste o noua generatie, una care stie sa se organizeze si mai bine pe internet si care are un limbaj comun. Rosia Montana a fost protestul generatiei Revolutiei, numita si „generatia Facebook“. In 2015 generatia „YouTube“ se alatura.
Aseara o batrana ii spunea unui student in Piata Revolutiei: „Invatati-ne voi, ca noi nu am putut sa o facem“.
Un lucru interesant se naste pe tragedia de la #Colectiv. Aseara au iesit in strada in Bucuresti 32.000 de persoane....
Posted by Vlad Andriescu on Tuesday, November 3, 2015
E revolutia lor si e altfel
Jurnalistul Pavel Lucescu vorbeste tot despre copii:
Am sentimentul ca noi astia de 40-50 de ani ne cam cataram pe zidul de furie decenta a copiilor nostri.
E revolutia lor si e altfel.
N-o intelegem prea bine.Sa nu le-o furam crezand ca-i ajutam.
Nu-i intereseaza cine va fi urmatorul prim ministru.
Unii nici de Ponta nu stiau mare lucru.
E suficient deocamdata sa le multumim ca au facut ce n-am fost noi in stare.
Suntem o generatie ratata, cu bani in buzunar, cu cariere, cu principii.
Ne amagim ca nu ne-am pierdut inocenta.
Am pierdut-o.
Eu cel putin ma consider un invins. Singura bucurie netrucata e ca ma mai pot intrista.
Decembrie 1989 + social media
Scriitoarea Ruxandra Cesereanu se intreaba ce s-ar fi intamplat in 1989, daca ar fi existat retele de socializare:
Cum ar fi aratat revolutia din decembrie 1989 (atat cat a fost ea asa ceva) si fenomenul Piata Universitatii 1990 (mitingul-maraton din aprilie pana in iunie, dar si mineriada din 13-15 iunie) daca ar fi existat atunci retelele de socializare ?! Aseara, in Bucuresti, s-au strans in 2-3 ore, 15.000 de protestatari, relationati prin Facebook (in principal), Twitter si alte retele de socializare. Si in alte orase din Romania s-a intamplat la fel (chiar daca numarul manifestantilor a fost, evident, mult mai mic).
Acum un an de zile, lumea romaneasca s-a mobilizat la vot, cu gandul unei schimbari radicale in politica autohtona, tot prin retelele de socializare.
In ce ma priveste, am avut parte de aceeasi tulburare emotionala si de empatie civica (activista) in zilele si noptile de-acum, care-au trecut de la tragedia din clubul Colectiv, asa cum mi s-a intamplat in decembrie 1989 si in timpul fenomenului Piata Universitatii.Cele 3 evenimente colective (revolutia din 1989, Piata Universitatii 1990 si tragedia de la clubul Colectiv), cu toti pieritii si ranitii lor, sunt pentru mine legate, unele de altele, intr-un sens mentalitar adanc si aparte.
Sunati-va parintii
Jurnalistul Teodor Tita ne indeamna sa ne sunam parintii si sa ii luam cu noi in strada:
Sunati-va parintii si, de data asta, nu le mai reprosati lasitatile trecutului sau alegerile gresite. Sunati-i si spuneti-le ca vreti sa se schimbe ceva. Ca inca va mai pot face bine, asa cum au facut de mii de ori de cand v-ati nascut. Spuneti-le sa nu stea pasivi. Convingeti-i ca mai pot inca sa se enerveze. Ca fatalismul e o intamplare.
Sa vina cu voi in piata. Sau macar sa va asculte si sa se gandeasca la ce aveti de spus.
