[Pe frontul publishing-ului] Simina Diaconu, Revista de Povestiri: La nivel de Europa Creativa se vorbeste foarte mult de "audience building". Eu cred ca, fara un sentiment de apartenenta la o comunitate, nu se poate

Revista de Povestiri e locul de joaca al scriitorilor de orice nivel - juniori, intermediari sau seniori. In spatele proiectului se afla Simina Diaconu si alti cativa entuziasti indragostiti de scriitura de calitate, pe care i-am mai cunoscut (o intalnire pe video e aici, si inca una, text).

Dupa debutul din print, acum mai bine de trei ani, Revista de Povestiri si-a mutat, recent, tot continutul in online, petrecandu-se astfel un soi de repozitionare. Pe langa partea de publishing, echipa organizeaza ateliere creative - sursele financiare ale proiectului - mutate, si ele, pe un nou site numit Clubul Revdepov. Simina spune, insa, ca desi strategia s-a schimbat, misiunea revistei ramane aceeasi si anume promovarea autorilor romani, fie ca e vorba despre scriitori debutanti sau nu. 

Cat priveste problemele publishing-ului, precum tabloidizarea sau monetizarea, Simina spune ca raspunsul sta in relevanta, nise si comunitati:

O pozitionare clara cred ca are mai multe sanse sa atraga sponsori si parteneri, pentru ca ei pot evalua usor daca targetul lor se suprapune cu cel al site-urilor. Decat promovare pe site-uri generaliste cu reach mare - mult trafic, mai bine pe cele nisate, cu public de mare afinitate si care chiar se formeaza intr-o comunitate a site-ului respectiv.

Comunitatile nu se creeaza doar prin legaturi pe verticala, public – publicatie, ci si pe orizontala – oamenii ajung sa se cunoasca intre ei, in general, prin evenimente.

Detalii despre evolutia proiectului Revista de Povestiri si trecerea acestuia exclusiv in online, aflam in continuare:

Amintiri din epoca de print

Primul numar din Revista de Povestiri a aparut in martie 2012, pe hartie, 48 de pagini, intr-un tiraj de 2.000 de exemplare distribuite national prin lanturi de librarii la un pret de 10 lei. Apoi a aparut lunar, dar am redus tirajul la 1.000. In fiecare luna faceam cate o lansare jucausa pe un concept anume, la care participau activ peste 100 de oameni (la prima lansare am avut chiar 250). In vara lui 2014 a aparut ultimul numar (16), mai mare, dupa o pauza de un an.

Revista de Povestiri continea 90% povestiri, ceea ce era o premiera in Romania. Publica mai ales autori debutanti, unii cu statut de colaborator permanent, altii trimiteau ocazional povestiri si Motanov le alegea pe cele mai bune.

Ca sa publicam revista, am infiintat un ONG – asociatia Brain Fitness. Fondatorii au fost Simina Diaconu, Traian Stanciu si Constantin Nimigean.

Cat timp revista a aparut pe hartie, a fost destul de greu – contracte cu distribuitorii, care nu de putine ori plateau foarte tarziu, alegerea si editarea textelor lunar, organizarea unui eveniment de lansare lunar, abonamente, livrari, participarea cu stand la festivaluri de film, de teatru, de muzica si tot felul de evenimente, partea de promovare, initierea de parteneriate, lamuririle despre faptul ca povestire nu inseamna poveste pentru copii s.a.m.d.

Am vrut sa facem Revista de Povestiri pentru ca nu exista asa ceva in Romania, pentru ca voiam sa dam un spatiu scriitorilor emergenti, pentru ca voiam sa facem o revista literara care sa arate fresh si sa nu fie elitista, pentru ca ne place proza scurta, pentru ca am crezut ca, daca textele publicate au cel mult 3 pagini, cititorii vor fi interesati.

Trecerea la online

Dupa ultimul numar pe hartie, am luat o pauza din a publica povestiri pana in octombrie 2015, cand am inceput sa folosim site-ul in acest scop. E o schimbare care face parte dintr-una mai mare, un soi de rebranding.

Am mutat atelierele creative pe care le organizam pe un nou site, sub un nou nume, Club Revdepov, si am repozitionat revistadepovestiri.ro ca revista online – publicam povestiri alese de la atelierele de scriere creativa si povestiri alese printr-un concurs trimestrial jurizat de un scriitor invitat.

In afara de povestiri, mai publicam acolo interviuri, stiri culturale si in viitor recenzii de carti scrise de autori romani si recenzii de carti de proza scurta.

Evolutia echipei in urma repozitionarii

Cand revista aparea pe hartie, aveam mai multe echipe: una de colaboratori permanenti, care scriau, alta de voluntari, care ne ajutau la lansari si la alte evenimente, multi fotografi, plus o mini echipa pe comunicare vreo 3-6 luni in 2013.

Cand ne-am concentrat pe ateliere si am renuntat la print, n-am mai mobilizat niciuna dintre echipe, nu mai era nevoie.

Acum, suntem cativa care ne ocupam de toate – Simina Diaconu coordoneaza, se ocupa de content, etc, Traian Stanciu e pe partea de design si vizualuri, Stejar Stanciu ne ajuta cu programarea cand e nevoie, Andrei Zbarnea cu parteneriate media si sugestii de continut pentru social media, Georgiana Serban modereaza intalnirile clubului de lectura, Anca Sandu pe partea de newsletter, iar Motanov scrie newsletter-ul, face antrenamente de imaginatie pe Facebook si cand are timp da feedback pe povestiri intr-o sectiune a site-ului. In continuare avem ajutor ocazional de la prieteni buni si specializati.

Pe partea de content de site: povestirile sunt scrise de participanti la ateliere si la concurs, interviurile sunt facute de mine, stirile despre noi sunt scrise de mine, celelalte sunt comunicate de presa, iar recenziile vor fi scrise de colaboratori pe care am de gand sa-i recrutez din Facultatea de Litere.

Obiectivul revistei a ramas acelasi: sa promoveze autori romani, debutanti sau nu. Pe cei debutanti ii promovam publicandu-le povestirile pe site, pe cei cunoscuti prin interviuri si invitatii la atelierele de scriere creativa, in juriul concursurilor de povestiri, alegand cate o carte scrisa de ei pentru intalnirile Pop-up Stories Club, in viitor prin recenzii.

Profilul cititorilor. Strategie editoriala

E prea devreme sa vorbim de cititorii nostri pe online, pentru ca schimbarea de strategie n-a implinit nici macar o luna.

In orice caz, asteptari prea mari nu avem, dat fiind ca e un site care in cea mai mare parte va publica fictiune, iar lui Google nu-i place asta. Daca dai cautare dupa elefant si nimeresti pe o povestire cu un elefant, o sa iesi imediat.

Google ne va ajuta doar in cazul in care oamenii cauta povestiri, ca gen literar, sau autori anume si poate pentru ca vom avea o frecventa constanta a postarilor.

Ar ajuta probabil daca am publica sfaturi de scriere creativa si chestii conexe, dar avem scriitori invitati la ateliere care discuta sfaturi si dau feedback, deci cu totul alt nivel si mult mai util, aplicat, si exista site-uri cu sfaturi deja, nu prea ne atrage directia asta.

Totusi, pentru ca avem pe Facebook o comunitate destul de mare si interesata de scris si domenii creative, am observat ca fiecare povestire publicata pe site si sharuita o data pe Facebook strange 20-40 de like-uri pe articolul de pe site, ceea ce mi se pare rezonabil raportat la efort. Promovam interviurile cu scriitori prin posturi sponsorizate pe Facebook si, in cazul asta, impactul e mai mare.

Comportament online

Tonul de adresare pe Facebook e apropiat, prietenos. Nu suntem dragalasi, incercam sa fim clari si sa punem posturi relevante pentru fani. Cand sharuim povestiri, dam un citat din povestire, cand sharuim interviuri dam un citat si precizam contextul in care am facut interviul (de obicei, pentru ca e vorba de un scriitor invitat la un atelier). Sharuim si chestii legate de scris, evenimente culturale, atelierele Clubului Revdepov.

In medie 3 postari pe zi, nu repetam postarile decat in cazul atelierelor, dar nici acolo nu insitam mai mult de 1-2 ori pe saptamana pentru un atelier. Ca indicatori, urmarim reach-ul, like-urile, share-urile, clickurile, si mai ales like-urile noi pentru pagina.

Pe pagina lui Motanov, urmarim comentariile, acolo e altceva, imaginatia la putere!

Postam si pe Twitter acelasi lucru ca pe pagina de Facebook a Revistei de Povestiri, dar de curand am dezlegat conturile si nu se mai posteaza automat. Twitter nu mai trimitea la postarea de Facebook, si un follower ne-a atras atentia ca rezulta niste tweet-uri aberante.

Incercam sa raspundem cat mai repede pe sociale si pe mail, nu ne e frica sa dam un reply la 3 noaptea. Suntem mereu preocupati sa se inteleaga ce spunem si deseori facem modificari pe site-uri cand ne dam seama ca unele lucruri nu sunt clare.

Banii?

In prezent, de cand Revista de Povestiri e online, nu mai avem probleme de finantare, pentru ca nu mai avem costuri de tipar. Sursa financiara a asociatiei noastre sunt atelierele Clubului Revdepov si atunci munca pentru Revista de Povestiri e mai degraba pro-bono.

Singurii bani legati de proiect sunt donatiile la intalnirile Pop-up Stories Club, plata pentru cartile alese pentru aceste intalniri si plata pentru juriul concursului de povestiri (care e premiat cu locuri la Creative Writing Sundays, alt cost).

Am avut in trecut cateva campanii platite, alaturi de alte site-uri de nisa, pentru Absolut, Desperados, care presupuneau un articol pe site, un banner si un share sau mai multe pe Facebook.

Tabloidizarea si probleme in publishing

Da, exista tabloidizare pe site-urile de content. Dar cred ca mai mult pe site-urile generaliste, care nu au o pozitionare clara. Deci le recomand pe cele de nisa!

Publishing-ul online literar mi se pare ca nu prea sufera de compromisuri pe content. Unele sufera financiar, e adevarat. Dar, din nou, o pozitionare clara cred ca are mai multe sanse sa atraga sponsori si parteneri, pentru ca ei pot evalua usor daca targetul lor se suprapune cu cel al site-urilor.

Decat promovare pe site-uri generaliste cu reach mare - mult trafic, mai bine pe cele nisate, cu public de mare afinitate si care chiar se formeaza intr-o comunitate a site-ului respectiv.

Comunitatile nu se creeaza doar prin legaturi pe verticala, public – publicatie, ci si pe orizontala – oamenii ajung sa se cunoasca intre ei, in general prin evenimente.

La nivel de Europa Creativa se vorbeste foarte mult de „audience building”, adica sa-ti construiesti un public fidel, care sa te urmareasca si sa participe. Accentul cade pe interactiune. Eu cred ca, fara un sentiment de apartenenta la o comunitate, nu se poate. Si aici evenimentele, in care oamenii se vad, se cunosc, sunt importante.

Publicatia online ideala

O publicatie online de succes cred ca ar trebui sa aiba: interactiune, comunitate, constanta, o pozitionare clara, o comunicare relevanta si pe-nteles, mai multe surse de finantare (stat, UE, alte fonduri, parteneriate cu companii, unde e ceva super solid content platit, vanzari online si offline, dar aici depinde mult de potrivirea cu nisa si de cum ai obisnuit publicul), parteneriate (prin parteneriate uneori poti obtine sustinere nefinanciara, dar care te poate ajuta sa cresti – poate fi vorba de premii pentru concursuri, de oportunitati pentru colaboratori, etc), anduranta (sa fie dispusa sa creasca poate mai lent decat se astepta), un echilibru intre inovatie si lucruri care raspund asteptarilor pentru categorie, o echipa sudata, pasiune (fara ea, ajungi sa te acresti).

Ce va motiveaza sa continuati?

Aici merita spus ca, intr-adevar, motivatia e un risc pentru proiectele de publishing online. Cand nu e posibila motivatia financiara, motivatia prin contributia adusa e si mai importanta.

De ce nu lucreaza unii in locuri in care ar castiga multi bani? Ca sa contribuie la o cauza in care cred, sa aiba o contributie vizibila, sa cunoasca oameni care seamana cu ei, sa aiba mai multa autonomie, sa faca ce le place. Exact de-aia ramanem si noi motivati sa continuam.