Fie ca romanul e jurnalist, oengist, corporatist, somer, taran, miner, pensionar. De ce?-ul, reprimat atata timp prin maraieli pe la colturi, are nevoie sa fie cultivat. Raluca Feher si echipa de la Frontline se straduiesc sa antreneze muschiul intrebarii.
Nu este o poveste de succes, spune fosta jurnalista, cel putin cand vine vorba de adunat de fonduri si surse de finanatare. “Desi lucrez in publicitate, realizez ca este foarte greu sa le vinzi oamenilor educatie, mai ales atunci cind nu ai bani sa faci asta”, explica Raluca Feher. Si, desi lucreaza in publicitate, agentiile de publicitate sau companiile nu s-au grabit sa sustina o cauza ca Frontline, atat de sensibila politic.
In ciuda lor, au reusit sa intermedieze singurul interviu cu Julian Assange pentru jurnalistii romani.
Povestile de succes sunt pentru filmele americane. Frontline, insa, este o poveste necesara. Pentru Romania. De ce? Cititi mai jos:
Scurt istoric
Frontline Club London a inceput in Romania, in decembrie 1989, in barul de la Inter, nascut din mintile pe adrenalina ale unui grup de cameramani freelance cu experienta in zone de conflict. Apoi, vreme de 23 de ani, nu a mai avut treaba cu noi, pina cind, in iulie 2012, i-am scris un mesaj lui Vaughan Smith, fondatorul clubului, cerandu-i sa deschida si in Romania un Frontline.
De ce iulie 2012? Pentru ca ma intorsesem din America de Sud intr-o tara al carei presedinte fusese a doua oara suspendat prin manipularile unui prim ministru acuzat de plagiat, in timp ce juma de popor era in Grecia, in drum spre Grecia, in drum dinspre Grecia, iar presa mainstream ranjea, privind macelul cu bratele incrucisate. Vaughan Smith mi-a raspuns rapid, "desigur draguta, Romania este o tara foarte importanta pentru Frontline, hai sa vedem cum facem."
Au urmat citeva luni in care am cautat potentiale sali si posibili parteneri. Nu m-am descurcat prea bine, recunosc. Am iesit din presa in 2000 si mi-am reamintit de ce am iesit din presa. Suturi la gioale, viclesuguri, intrigi, usi inchise in nas. Dar am gasit o gazda care ne-a permis sa ne desfasuram evenimentele in cafenea si astfel am reusit sa dam drumul la treaba in luna februarie 2014, exact in noaptea macelului de pe Euromaidanul din Kiev.
La primul eveniment au participat in jur de 100 de persoane si, in fata fondatorilor clubului veniti de la Londra, am taiat panglica Frontline Club Bucharest.
Nu e o poveste de succes. In anul asta jumate nu am rupt muntii, nu numai ca nu am strans 100.000 de euro din sponsorizari, dar nu ne-am apropiat nici macar de 5000. E clar ca nu stim sa facem asta. Dar, chiar daca nu am adunat bani si nu am convins sponsori, suntem mandri ca am cunoscut niste oameni foarte faini, 20-30 de persoane care vin la majoritatea evenimentelor, care ne promoveaza, care inteleg si apreciaza ce facem noi la Frontline si sufera, alaturi de noi, atunci cind suntem ignorati. Si uite-ma ajunsa la intrebarea 2.
Menirea Clubului
Zicem noi in toate materialele pe care le trimitem, de la newslettere la invitatii catre vorbitori, ca Frontline Club Bucuresti este un punct si un prilej de intalnire, atat pentru jurnalistii romani, cat si pentru reprezentantii societatii civile dornici sa dezbata pe marginea subiectelor aflate pe agenda publica, atat in Romania, cat si la nivel international.
Mai pe sleau, cind Kaufland e ziarul cu cel mai mare tiraj din Romania, cind televiziunile "mogulilor" ignora subiectele importante si presa independenta s-a refugiat online, sparta in 1.000 de case, casute, mansarde, ai nevoie de un loc in care sa afli din gura ultimilor presari adevarati ce se intimpla in lume. Departe de politica postului, de interesele patronului.
Dar nu ne oprim doar la aflat.
Cred ca trademarkul Frontline si cel mai important beneficiu pe care il aduce este deschiderea spre cultura dezbaterii. Noi suntem un popor obisnuit sa maraie pe la colturi, sa te-njure pe sub mustata, sa bombane si sa te blesteme dupa ce ai intors spatele si ai facut 5 pasi. In scoli eram pedepsiti sau luam note proaste atunci cind incercam sa venim cu o versiune noua, care o contrazicea pe cea a profesoarei. Parerile e mai bine sa le tii pentru tine, nu sa le sustii si sa incerci sa le impui intr-o conversatie civilizata.
Dezbaterea, dialogul au fost reprimate in societatea romaneasca.
Si asta incercam sa facem la Frontline. Sa resuscitam muschiul flasc al schimbului de idei. Intotdeauna avem invitati care stiu subiectul mai bine probabil decat sala dar incurajam participantii sa isi spuna parerea, sa intrebe, sa nu doarma-n front.
Menirea clubului e sa invete romanul, jurnalist, oengist, corporatist, somer, taran, miner, pensionar, ca poate si trebuie sa puna intrebarea: DE CE? Si ca are si cui sa adreseze aceasta intrebare pentru ca noi aducem la Frontline oameni care au un raspuns la ea.
Echipa
Initial am fost doar eu si colegul meu Iulian Preda. Apoi ni s-au alaturat Irina Florea si Florentina Loloiu de la Gala Societatii Civile. Irina a fost inlocuita acum de Dan Serbulea. Deci suntem 4. Florentina si Dan ne ajuta cu baza lor de date impresionanta si cu organizarea evenimentelor.
Energia vine din manie. La mine. Sunt gatuita de indignare ori de cate ori observ cum subiecte de o reala importanta nu sunt tratate deloc de presa mainstream. Sau sunt macelarite.
De la inchisorile CIA pina la statutul refugiatilor din Romania, de la revolutia din `89 din Ungaria pina la infiltrarea presei romanesti de catre serviciile secrete, de la ISIS pina la spionajul romanesc din anii `80 sau finantarea campaniilor electorale ale candidatilor independenti, sunt subiecte care arareori reusesc sa ajunga in jurnalele televiziunilor. Sau daca ajung, sunt mazgalite hidos, de nu le mai recunosti.
Noi incercam sa le repunem pe agenda publica.
Surse de finantare
Sursele de finantare e una. Adica banii primiti de la organizatia mama, din Londra. Cum spuneam mai devreme, suntem praf la capitolul strangere de fonduri. Praf si pulbere. Avem o mie de planuri, de mers acolo, de vorbit cu domnii aia, de facut asta si ailalta. Probabil lipsa experientei si o crasa dezorganizare, suprapusa pe cele alte 78 de proiecte in care m-am varat, "lipsa de focusare"- cum ar zice o mare doamna a brandingului romanesc, nu ne-au permis sa gasim alte surse de finantare. Nu pina acum. Dar se cam strange latul si trebuie sa incepem sa ne miscam. 2015 fuse si se duse. Vine 2016. Cind trebuie sa mergem cu sorcova pe la usi de corporatii, cind vrem sa ne bagam si noi pe bani norvegieni, samd. Ne-ar trebui un om specializat in fundraising. Il cautam. Daca citesti asta si esti fundraiser, hai sa ne ajuti. Nu e pe gratis si nici nu e in zadar.
Interviul cu Julian Assange
Frontline Club Londra e in relatii bune cu Assange. Noi doar am insistat la Londra sa incerce o intrare. Si nici noua nu ne-a venit sa credem cind raspunsul a fost Da. Jurnalistii au fost alesi dupa un criteriu destul de simplu: tinand cont de problema noastra de vizibilitate (comunicam doar pe Facebook) si de buba cu finantarea, ne-am indreptat catre acea publicatie care ne putea aduce cea mai mare audienta, una care sa fie si potrivita demersului nostru. Asa am ales gandul.info. Ora de interviu a fost transmisa si de Digi24.
Desigur, lipsa de profesionalism a presei, superficialitatea si graba, au impins o gramada de publicatii sa preia de pe Gandul bucatele din interviul cu Assange, fara sa spuna ca afirmatiile acestuia au fost facute nu pe camp sau la coada la paine, ci la un eveniment Frontline Club Bucharest.
Trei proiecte recente ale Clubului
Din luna septembrie, cind am reluat evenimentele la Frontline, am organizat dezbateri despre TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) unde l-am avut invitat special pe John Hillary de la War on Want, Costul Coruptiei la care au vorbit Monica Macovei, Livia Saplacan de la DNA, Tom Burgis de la Financial Times si Mircea Toma de la Active Watch.
Un alt eveniment de mare succes a fost cel despre refugiati, la care au vorbit jurnalistii TVR Adelin Petrisor si Marian Voicu, Rodica Novac de la asociatia Conect si Bianca Albu de la JRS.
In paralel cu evenimentele noastre clasice, avem un parteneriat cu Kinedoc, program de distributie alternativa de documentare. Mai multe gasiti aici.
In plus, prin programul RePeRe, studenti la comunicare vin in practica la Frontline.
Cele mai importante realizari
Probabil interviul cu Assange. Si, desigur, faptul ca mai existam.
De fapt, asta e clar cea mai mare realizare a noastra. Cind esti pamant de flori, cum suntem noi, in materie de organizare si activitate ongistica, e mare lucru ca nu ai disparut. Ma tot vad in oras cu un domnisor foarte bine infipt care organizeaza un mare eveniment de presa in Bucuresti. De fiecare data cind ma vede ma intreaba daca mai exista Frontline. Si se mira. Cum dracu faceti?
Ne taram, asa facem.
Nu-i deloc usor mai ales cind esti outsider si nu ai un spate solid. ONG-urile din zona de comunicare si jurnalism au megaexperienta, sunt de 20 de ani pe piata. Noi suntem niste ghiocei, nici eu, nici Iulian nu stim cu ce se maninca bucatica asta. Noroc cu Florentina Loloiu care a fost alaturi de noi de la inceput si ne-a ajutat enorm. Fara ea, tenacitatea, rabdarea, perseverenta ei, de mult eram pe copca. Si Dan e si el foarte bine conectat si entuziast.
Cu ce romani incercati sa comunicati
Viii. Oamenii a caror constiinta inca nu au crapat, cei curiosi, care vor sa inteleaga ce se intimpla si de ce. Cei care realizeaza ca tot ce e la televizor e toxic si ca manipularea a atins cote colosale.
Cum au fost primite proiectele voastre
Neincredere. Ete na. Alti pacalici.
Entuziasm. In sfarsit. Bravo bre.
Agentii si companii care v-au sprijinit
Am colaborat cu Gala Societatii Civile care ne-a ajutat cu oameni (Florentina, Irina, Dan), cu PR si comunicare. Cind am avut o gaura de cateva luni in finantare, Andrei Bortun ne-a "tinut" cu cheltuielile administrative si nu stim cum am putea sa ii multumim indeajuns pentru asta. Mihaela Ganea de la Spoon este omul care ne face comunicarea online. Gratis. De aproape 2 ani nu a luat un sfantz si nu stiu nici ei cum sa ii multumesc decat spunind ca este nu numai un profesionist valoros dar si un om de toata isprava. Dragos Valcu de la Multimedia Est ne-a ajutat financiar atunci cind Frontline Club Bucharest a sponsorizat partial deplasarea in Etiopia a jurnalistilor Laurentiu Diaconu-Colintineanu si Ioana Moldovan. Cu RFI, dela0 si sapteseri am avut anul trecut parteneriate media. Si ne-au facut reclama zdravana, din pura "umanitate", postul de radio Tananana si Bogdan Serban cind era la Guerilla.
Si mai sunt citiva oameni si organizatii care ne baga in seama si cu care "ne avem bine": ActiveWatch, OneWorld, EpochTimes, IDEI, comunitatea "Uniti Salvam", EurActiv, CJI. Marian Voicu de la TVR ne promoveaza pe Transmedia. Tudor Giurgiu ne-a ajutat cu filmul lui Liviu Tofan "Afacerea Tanase", contacte si vorbe bune puse pe la diversi cetateni. Radu Muntean, Corneliu Porumboiu si Andrei Ujica ne-au permis in decembrie anul trecut sa le difuzam gratis filmele "Hartia va fi albastra", "A fost sau nu a fost", "Videograme dintr-o revolutie".
Agentii, nah. O sa razi, desi am mers cu basca in mana la citeva agentii, niciuna nu mi-a intins o mana sau macar un deget ca ma descurcam si cu atit. De fapt mi-au dat degetu, ala mijlociu.
Cred ca este o zona care ii depaseste, ies din sfera lor de confort.
Cum va promovati
Prost. Avem foarte putini bani de promovare pe care ii dam cu zgarcenie. Singura noastra platforma de comunicare este Facebook. Si daca nu ar fi Mihaela Ganea am fi si mai invizibili decat suntem acum. Pentru noi, prezenta unor invitati spectaculosi este cea mai importanta metoda de promovare. Dar aceste lucruri vin la pachet cu costuri. Desi lucrez in publicitate, realizez ca este foarte greu sa le vinzi oamenilor educatie, mai ales atunci cind nu ai bani sa faci asta.
E un cerc vicios. Nu sunt bani de promovare, lumea nu aude de tine, te duci la potentiali finantatori care iti spun: dar tu cine esti, ca nu am auzit de tine si nu iti dau bani, pentru ca nu esti trofeul cu care ar vrea sa iasa de brat pe strada. Mai e si problema "politicului". Corporatiile vor sa o arda politically correct. Si atunci, daca tu o aduci pe Macovei, o banca nu iti va da bani ca nu vrea sa ii dea in cap parlamentarul PSD-ist cutarica.
Nu-i usor dar cum spuneam. Nu am crapat inca. Asa ca, macar un an, speram sa mai putem sa aducem oameni care sa raspunda la intrebarea DE CE? celor curiosi sa afle.
