[Profi de advertising] Costin Radu: E necesar ca procesul educational sa nu se mai concentreze atat pe livrarea de informatie, cat pe dezvoltarea abilitatilor studentilor de a problematiza si de a rezolva probleme

Costin Radu (Managing Director la The Geeks) nu si-a facut niciodata un scop din a deveni profesor, insa contextul l-a adus in pozitia de a incepe si o cariera academica, pe langa cea de publicitar; acum preda la SNSPA si ii place sa experimenteze cu abordari neobisnuite de curs. Dinamismul mediului publicitar il obliga sa fie mereu la curent cu ce se intampla, iar asta e si unul dintre motivele (egoiste, precizeaza el) pentru care preda: i se pare misto sa fie nevoit sa stea tot timpul in priza.

Pentru ca ce a adus cu sine digitalul este o devalorizare a informatiei. Astfel ca, provocarile profesorului de publicitate s-au diversificat si ele:

E necesar ca procesul educational sa nu mai fie concentrat atat de mult pe livrarea de informatie, ci sa mearga catre dezvoltarea abilitatilor studentilor de a problematiza si de a rezolva probleme. De asemenea, mai cred ca educatia trebuie sa se concentreze pe motivare. E necesar ca profesorul sa-i inspire pe studenti si sa le insufle, pe cat posibil, motivatia de a cerceta singuri, de a valoriza procesul de invatare.

Informatia, in sine, nu mai valoreaza atat de mult in 2015. Insa dorinta de a invata valoreaza, in continuare, enorm.

Spune ca, de obicei, la interviurile de angajare se prezinta fie tineri entuziasti care nu stiu o boaba de teorie, fie tineri care sunt toba de notiuni academice, dar nu stiu sa le puna in practica. De altfel, asta este si punctul in care sistemul de invatamant ar putea fi imbunatatit.

Mai multe despre ce inseamna sa fii profesor si om de publicitate in acelasi timp o sa ne spuna chiar el:

Cum ai ajuns sa fii profesor?

Nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa fiu profesor. Nu mi-am facut niciodata planuri in acest sens. Imi aduc aminte ca domnul decan din acea vreme, Paul Dobrescu, de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice a SNSPA m-a intrebat prima data, cand inca eram student in ultimul an, daca as vrea sa raman sa predau in facultate si, atunci, daca-mi amintesc bine, m-am gandit pentru prima data ca as putea face asta.

Nu ma gandisem pana atunci si nici nu am luat o decizie pe loc, dar propunerea dansului m-a pus pe ganduri. Decizia de a face pasi concreti s-a intamplat efectiv in timp ce lucram impreuna cu Razvan Matasel in departamentul de strategie de la Leo Burnett.

I se propusese lui Razvan sa fie cadru didactic asociat si mi-a suras ideea propusa de el, aceea de a-i da o mana de ajutor pentru cursul de strategie de la masterul de publicitate.

Astfel, am inceput prin a fi alaturi de Razvan la acel curs, iar apoi m-am pregatit pentru examenele de preparator universitar.

Am dat examenele, le-am luat, am devenit preparator universitar si asa a inceput totul.

M-a incurajat foarte tare in acest demers si Dan Petre, profesor in facultate si coleg de industrie. A fost mereu alaturi cu sfaturi si incurajari pentru a continua.

Dinamismul publicitar si pedagogia

Singura solutie este sa fii la curent si sa schimbi informatia pe care o predai in timp real. La unul dintre cursuri vorbesc studentilor despre publicitatea prin Facebook.

Cand Facebook face schimbari la platforma care modifica fundamental ce trebuie facut pentru a atinge rezultatele dorite, atunci si tu trebuie sa schimbi cursul.

Uneori, se intampla asta de la semestru la semestru. Insa asta e si partea provocatoare in a preda – esti obligat sa fii mereu la curent cu ce se intampla.

Si, trebuie sa recunosc, unul dintre motivele pentru care am ales sa predau a fost unul egoist. Mi-am dat seama ca a ramane legat de mediul academic ma va obliga sa fiu mereu la curent atat cu teorii, autori, teme, idei, subiecte etc., cat si cu modificarile de ordin practic, care influenteaza activitatea de zi cu zi.

Mi-e greu sa vorbesc, in general, despre sistemele de predare ale colegilor. Ce stiu este ca toata lumea incearca sa pastreze un echilibru optim intre teorie si practica.

Tehnologia si tehnicile de predare

Cea mai importanta schimbare adusa de tehnologie in educatie este accesul mult mai facil la informatie.

De aceea, e necesar ca procesul educational sa nu mai fie concentrat atat de mult pe livrarea de informatie, ci sa mearga catre dezvoltarea abilitatilor studentilor de a problematiza si de a rezolva probleme.

Mai cred si ca educatia trebuie sa se concentreze pe motivare. E necesar ca profesorul sa-i inspire pe studenti si sa le insufle, pe cat posibil, motivatia de a cerceta singuri, de a valoriza procesul de invatare.

Informatia, in sine, nu mai valoreaza atat de mult in 2015. Insa dorinta de a invata valoreaza, in continuare, enorm.

Creativitate in predare

Imi aduc aminte de un experiment pe care l-am facut impreuna cu Laurentiu Semeniuc (de la 23 Communication Ideas) acum mai multi ani.

Ne-am „expus” in fata studentilor lucrand „live” pe un brief dat, pentru a-i face pe studenti sa observe cum se lucreaza in agentie, intr-un departament de planning. 

Efectiv, am gasit posibile rezolvari ale unui brief, de fata cu ei, cu voce tare. Brief-ul era fictiv, dar felul in care il rezolvam era identic cu modul in care problematizam in agentie.

Doream ca astfel sa risipim multe dintre intrebarile legate de „cum se face”, care apar foarte des, dar si ca studentii sa imprumute din disciplina gandirii specifice account planning-ului.

Adica, inainte de a face creatie, sa insiste cu ravna in a raspunde intrebarii „ce rol trebuie/poate sa joace comunicarea in acest caz?”.

Cred ca profesorii care vor cu adevarat sa inoveze o pot face. Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din SNSPA a fost mereu receptiva in a sustine demersurile corpului de profesori sau cel putin asa am simtit eu, in interactiune cu institutia.

Inconveniente

Am, de mai multi ani, ideea de a porni un cerc (ca pe vremuri) de publicitate in facultate, cu scopul de a face, impreuna cu cei mai pasionati dintre studenti, campanii care sa ajute diverse cauze ale unor ONG-uri.

M-am gandit ca, in acest fel, i-as ajuta pe studenti sa prinda experienta unor campanii reale (utila la angajare), inca din timpul facultatii si, totodata, cu totii am putea contribui la schimbari in mai bine a lumii din jurul nostru.

Inca nu am renuntat la gandul de a face proiectul, dar l-am tot amanat din lipsa de timp sau, mai bine zis, dintr-o prioritizare diferita a lucrurilor pe care le fac. Am o idee destul de clara a sistemului de organizare pe care l-as aplica daca as incepe „cercul”, dar – momentan – e doar un proiect pe o lista. Sper totusi sa reusesc sa il pornesc in anii care urmeaza.

Sunt convins ca voi gasi la facultate sprijinul necesar sa fac asta. Si sper sa-i gasesc si un nume. Nu stiu cat de bine suna ideea unui „cerc”.

Generatiile de studenti

Eu predau la facultate de aproape 10 ani. In fiecare an, fara exceptie, observ acelasi tipar. In fiecare generatie exista varfuri. 4-5 studenti pe care ii vezi ca sunt mai curiosi decat restul, mai pragmatici, mai duri cu ei insisi in ceea ce priveste asteptarile legate de propria performanta, mai orientati catre a face lucruri si cu mai multa incredere in propriile forte.

Apoi, exista o serie 10-15 studenti destepti, cu potential, dar nemotivati sa faca ceva in plus vs. minimum-ul necesar pentru a trece cursul cu o nota decenta.

Si, in final, exista restul studentilor. Acestia au diverse povesti. In general, singurul motiv pentru care ajung la cursuri este pentru ca cineva, undeva, candva, le-a spus ca e bine sa termine o facultate.

Nu vor nimic special. Doar sa treaca timpul, sa treaca si cursul, anul, semestrul, ca apoi sa vada cum isi incep viata „reala”, unde vor gasi ei o solutie la momentul respectiv. Scenariul se repeta an de an, fara exceptie.

Invatamantul romanesc si cel occidental

In calitate de angajator in Romania, deci nu de profesor, principala problema pe care pare sa o aiba invatamantul local este faptul ca studentii pleaca din facultati cu un bagaj oarecare de informatii, dar, de cele mai multe ori, cu lipsa abilitatii de a face o legatura intre teoriile invatate si practica.

Este o problema foarte veche, care nu este doar a domeniului comunicarii, ci a invatamantului in general, dar pe care, personal, o resimt cel mai puternic.

La inteviurile de angajare vin, cu exceptii fericite, doua tipuri de studenti. Cei rupti total de teorie, dar cu motivatie sa faca lucruri si cei buni sub aspect teoretic (mult mai putini), insa total rupti de ceea ce se intampla in practica meseriei de specialist in comunicare.

Multe dintre modelele teoretice care se predau in scolile de comunicare au valoare istorica si explica in continuare anumite realitati. Evident, din acest punct de vedere, trebuie studiate. Insa, la un moment dat, e musai ca studentii sa inteleaga ca acele modele nu sunt doar teorii pe care le invata pentru examene, ci sunt teorii pe care le pot folosi pentru a rezolva probleme in viata reala.

In Romania, procesul educational insista prea putin pe aceasta legatura dintre teorie si practica.

Industria de publicitate si mediul academic

Industria este plina de oameni formati la locul de munca, care nu au avut contact niciodata cu stiintele comunicarii. Prin urmare, acestia – aflati in pozitia angajatorilor – nu cer de la studenti cunostinte teoretice. Nu au sesizat niciodata utilitatea acestora, prin urmare, nu le trebuie.

Ei au nevoie de oameni cu abilitati. Sa stie sa genereze idei, sa scrie prezentari, sa prezinte, sa inteleaga procesul, sa anticipeze aspecte, sa fie la curent cu piata etc.

Desi s-au facut pasi inainte, facultatile pregatesc in continuare studentii mai mult sub aspect teoretic. Asta si pentru ca este complicat din perspectiva resurselor, sa faca altfel.

Atunci cand termina facultatea, studentii nu au o idee clara despre ce se cere in piata de comunicare si au niste informatii teoretice pe care nu stiu cand, cum sau daca le pot sau le vor aplica vreodata.

Studenti mai pregatiti pentru piata muncii

Cred ca atragerea de fonduri este cel mai important aspect. Daca vor exista bani si acestia vor fi investiti corect, se pot face proiecte care sa-i atraga pe cei mai buni dintre teoreticieni si practicieni sa se alature demersului educativ.

Personal, cred ca este nevoie si de academicieni si de practicieni pentru a forma specialisti foarte buni.

Greutati pentru proaspetii intrati in breasla

Cred ca un obstacol important de care se lovesc absolventii sunt ei insisi. De multe ori, din cauza ca-si doresc angajarea cu orice pret, ajung sa aleaga compania gresita, jobul gresit si isi dau seama de asta abia dupa cativa ani.

Nu strica sa insiste in a se gandi o vreme la ce le-ar placea si ce pot face, astfel incat sa faca tot posibilul sa ajunga intr-un job in care pot, intr-adevar, sa performeze.

De ce continui sa predai?

Interviul asta ma prinde intr-un moment de cumpana. Trebuie sa iau decizia daca sa ma inscriu la doctorat si sa continui cariera academica sau sa renunt 100% la ea.

Am inceput sa predau pentru a deveni eu mai bun, am continuat sa predau pentru ca am primit feedback pozitiv din partea studentilor si sper sa gasesc acel „ceva” care sa imi dea motivatia de a preda in continuare.

Imi gasesc satisfactia in interactiunea cu studentii si in faptul ca, de la an la an, contactul cu facultatea ma obliga sa trec eu insumi printr-un proces de invatare. In plus, intotdeauna am fost sufleteste alaturi de facultatea pe care am absolvit-o.

Dezamagirea vine in principal din faptul ca, fiind un second job, nu reusesc sa acord procesului de predare timpul pe care mi l-as dori, pentru a transforma cursurile pe care le fac, in cursurile pe care visez sa le fac.