Poate ca povestea este cea care il poarta pe Paul Tanicui printr-un labirint intortocheat de expresii ale ei. Scriitor, regizor, fost publicitar. Initiatorul Shukar Collective. Dar si vanzator de carti, marochiner, sapator de fantani, vanzator ambulant, topitor de plumb.
Paul Tanicui a lucrat in „primul si al doilea val al publicitatii romanesti”, intre 1994 si 2000. A scris Traind pe credit, pregateste un volum de poezii si o carte despre lautarii din Taraf de Haidouks care urmeaza sa apara la HarperCollins. Cea mai recenta carte a sa, Quimera, se va lansa, joi, 22 octombrie, la ora 19.00, la libraria Humanitas de la Cismigiu. Un teaser:
Quimera a fost scrisa in sapte ani. Si, spune Paul Tanicui, e nevoia lui de a canta cand e afon. Mai spune despre poezie si filmele sale, despre publicitate, muzica si amprenta comuna din toate astea:
Un itinerariu bogat in joburi diverse. Care era destinatia?
:) a trebuit sa-mi castig, cumva, existenta. Nu eu am cautat aceste joburi. Ele mi s-au oferit. Din 1994 pana in 2012 am lucrat in advertising. Copywriter. Am facut ce trebuia sa fac in acele vremuri.
Cu siguranta, fiecare dintre acestea reprezinta, nu atat o etapa, cat mai degraba un set de experiente care pot capata valoare doar daca stii sa le definesti ca atare. ”Acasa” e starea revelatorie cand intelegi ca esti ceea ce-ti asumi.
Cum scrii
Scriu direct pe curat. Interventiile ulterioare tin de anumite detalii sau calitatea formala a frazei. Ma distrage faptul ca vin dintr-o cultura cu expunere mica. Ma anima faptul ca s-ar putea sa nu fie atat de mica. Au aparut si in piata autohtona traducatori straini vorbitori de limba romana de calitate.
In cat timp ai scris Quimera
Practic, in doi ani. Per ansamblu, sunt sapte ani care am cizelat fiecare fraza, am scos orice urma de balast, am facut-o sa sune, vorbim de o carte in care protagonistul e un om tonomat. Pariul cel mai mare a fost sa fac acest personaj sa cante. Povestile din Quimera sunt cantecele lui. Nu mai tin minte cand m-am gandit prima oara la ea.
Blocaje
In general n-am nici un fel de blocaje. N-am pofte, adica nu sunt pofticios, nu aplec urechea la barfe, sunt un tip ordonat si atent. In caz de cutremur, inundatii sau alte cataclisme stiu exact ce iau cu mine. In schimb, sunt claustrofob. In copilarie am ramas blocat pentru o ora intr-o lada in care se pastra lenjeria de pat.
Ce te-a inspirat
Nu stiu sa-ti raspund. Poate propria mea nevoie de a canta cand sunt afon.
Spui ca nu ti-ai dorit o “carte grea”. Ce inseamna?
Cartile lungi si prost scrise. Cartile gen Telespan cumva.
Ce organ le lipseste oamenilor de azi, de nu mai cauta poezia?
Celor care scriu poezia de azi le lipseste organu’. Cititorii n-au nimic. Poezia a fost inlocuita cu nevoia de poale in cap. S-a pierdut frumusetea limbii romane, cadenta, muzicalitatea ei, misterul, acea vibratie care transforma cuvantul in poezie si poezia in cantec.
sisif in troia
ne-am adunat la sfat in curtea casei mele
si-am baut vin
elefanti de lemn ne asteptau la poarta
numarul lor facea carare spre cer
din doi in doi
coborau greci fara nume
aducandu-ne-n dar
toate cuvintele sapate-n istorie
de oracolul lor fara har
ne-am spalat talpile si-am plecat
eu in vale tu in deal
si-ntre noi pajistea rusinii
rostogolind bolovani
iar si iar
in cetate poate
visele si-au pierdut somnul
aici am putea potcovi viitorul
cu cei mai frumosi cai
pe strada noastra
a trecut un om cu ghete de sticla
si cantecul lui a trecut luminos
despre cai si sabii si dame de pica
si nasturi de aur incheiati cuviincios.
ne-am bucurat cu totii ascultandu-l
pana spre seara
cand a venit un nebun
cu nasul de ceara
si ochi de tutun-
cati pasi atatea cioburi
ne-a strigat furios
n-aveti nimic de ales
cand lumea-i facuta din ganduri furate
a tintit el in sus cu degetul lui unsuros.
bla bla bla
ce clovnerii rasuflate
prietene capcaun
mai bine te-ai duce pe strada matale
unde colcaie-n voie serpi veninosi.
si nu stim cum (la sfarsit)
din boabe de scrum
lasate in drum
s-a facut noapte.
Cu ce ai ramas din publicitate
Imi amintesc ca am lucrat cu oamenii extrem de talentati si inca nepervertiti, din primul si al doilea val al publicitatii romanesti. Am invatat in acei ani sa conceptualizez o idee. Si inca lucrez la asta.
Ce ti-a placut in publicitate; Ce ai urat?
Spiritul de solidaritate din acei ani, 1994 – 2000. N-am urat pe nimeni.
Principala critica adusa publicitatii este aceea ca "inventeaza nevoi". Ai simtit asta?
Nu. Din contra, cred ca e principalul ei atuu.
Filmele
Senzatia ca meritau mai multa expunere. Two Lives, spre exemplu, e un documentar care ar trebui aratat in scoli, e povestea unui cuplu deportat la Bug, in Transnistria, pe vremea regimului Antonescu, un barbat si o femeie care traiesc impreuna de 65 de ani cu aceeasi demnitate si candoare. Nu filmele te schimba, ci felul in care tu insuti le percepi. Acelasi lucru ca in cazul experientelor.
Colaborarea cu John Turturro
L-am cunoscut la Canal + Paris in vremea cand am fost invitat sa dezvolt o serie de propuneri de-ale mele de serial TV. Ei au ales din acest set o mini serie numita Terapia, 10 personaje la o sedinta de terapie de grup, fiecare cu povestea lui.
Turturro, care colabora deja cu studioul, s-a aratat interesat de una dintre aceste povesti si a vrut s-o includa in propriul lui proiect de lung metraj care avea aproximativ aceeasi structura. In timp propunerea mea a suferit transformari, productia a fost pusa pe hold, iar eu m-am intors in Bucuresti. Omu’ e un bun profesionist, e foarte atent, stie sa asculte, dar altfel e retinut, comunica cat e nevoie.
Momentul in care Shukar Collective a devenit fenomen
Cu siguranta, momentul intalnirii cu Dan Handrabur, Cristi Stanciu, DJ Vasile, Vlaicu Golcea si toti cei care au mai colaborat la acest proiect, baietii din Collective.
Pana atunci Tamango, Napoleon si Clasic erau doar Shukar. Am stiut de la inceput ca va iesi o treaba buna din aceasta alaturare. Surpriza a tinut de rapiditatea cu care s-a dus vestea. Asta-vara la mare, intr-un satuc din Bulgaria, am dat de niste cehi care ascultau Shukar Collective. Si asta dupa ani buni de la anii lor de glorie. Beneficiul a fost ca m-au privit cu simpatie si mi-au facut cadou o sticla de rom de un litru.
Firul comun
Capacitatea, puterea, talentul de gandi conceptual, de a fi in stare sa sustii o idee prin felul in care o reprezinti, de a nu te abate de la tema propusa, de a pastra lucrurile simple, clare si coerente.
Asa cum o sabie de samurai poate avea numai acel maner, cum un pantof numai acea talpa, cum o basca numai acel mot, asa mi-as dori sa fie si munca mea, indiferent de felul in care ma exprim. Unii spun ca sunt un bun povestitor. Prin urmare, intrebati-i pe ei.
