[Profi de advertising] Mugur Patrascu: O cultura care ar trebui crescuta este legata de intelegerea organizatiei reale, un fel de walkthrough intr-o companie reala

Mugur Patrascu, fondatorul iLeo, e si prof de Publicitate online la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea din Bucuresti, statut pe care il are de 6 ani incoace. Iar cum a evoluat advertising-ul impins de digital in aceasta perioada, cel mai bine o stiu agentiile. Intrebarea e: cat de multe dintre aceste shift-uri sunt date mai departe invataceilor din bancile facultatii. Ne-am propus sa aflam cum se preda publicitate, acest domeniu permanent tanar si nelinistit si, in consecinta, dificil de transmis mai departe.

Mugur ne-a raspuns ca in fiecare semestru, datele, exemplele si trendurile discutate la cursuri sunt updatate, fiind musai sa livreze studentilor invataminte aplicabile. Intr-adevar, materia se schimba; pe de alta parte, studentii mai putin, spune el:

"Structura unei grupe a ramas in cea mai mare parte aceeasi. Intr-o grupa de 30 de studenti sunt 3-4 care inteleg, isi doresc sa invete si pot fi angajati oricand in zona de juniorat sau chiar mai sus. Alti 10-15 sunt in zona in care se poate discuta cu ei si au un interes moderat fata de ce se intampla. [...] Cu restul nu prea ai ce face. Sunt acolo doar sa bifeze ceva si incearca sa se strecoare cumva". 

Cariera didactica

Decanul de la Jurnalism si Comunicare cauta un practicant in digital care sa doreasca sa tina un curs despre online celor de la Masterul de Campanii de comunicare. Dorea sa apropie studentii cat mai mult de lumea reala, de agentie, de procesul de comunicare in general, sa le dea cat mai multe indicii, informatii si experiente, care o sa le foloseasca imediat ce termina facultatea, relevante pentru mediul de comunicare real.

Mai participasem la tot felul de intalniri cu studentii dintr-o perspectiva ce le vindea domeniul acesta si incerca sa ii orienteze putin in alegeri de cariera si, cumva, eram familiarizat cu atmosfera si nevoile lor.

Ca urmare, am acceptat propunerea si m-am apucat sa fac un sylabus si cursurile respective, am inceput sa am primele intalniri cu studentii si iata ca sunt in al 6-lea an de cand fac asta.

Sa tii pasul cu realitatile publicitare

In fiecare semestru trebuie sa updatez datele, exemplele, trendurile si asa mai departe. Practic, legatura cu realitatea se transfera si in aceasta munca de a livra studentilor mereu ce este actual si real.

La curs discutam exemple de campanii care se intampla, campanii live sau in legatura cu trenduri actuale. Cursul e din ce in ce mai putin despre istorie si din ce in ce mai mult despre ce se intampla azi si cam ce se va intampla maine.

La nivelul Universitatii, si FJSC in special, se fac eforturi pentru a tine cat mai aproape trendurile si realitatea de partea de programa si exemple practice.

Nu este despre dotari si mijloace, ci despre oameni si dorinta lor de a se implica. Deopotriva profesori si studenti.

Schimbari. Teorie si practica

S-a schimbat relatia cu studentii. Acum exista grupuri in care se discuta lucruri legate de cursuri sau logistica, temele practice pot fi realizate si trimise online, cursurile sunt disponibile online si fac trimiteri la o intreaba bibliografie virtuala.

Eu avand istoria celor 6 ani de profesorat pot doar sa va spun ca structura unei grupe a ramas in cea mai mare parte aceeasi. Intr-o grupa de 30 de studenti sunt 3-4 care inteleg, isi doresc sa invete si pot fi angajati oricand in zona de juniorat sau chiar mai sus. Alti 10-15 sunt in zona in care se poate discuta cu ei si au un interes moderat fata de ce se intampla. Tine mai mult de preocupari si prioritati decat de inteligenta. Cu restul nu prea ai ce face. Sunt acolo doar sa bifeze ceva si incearca sa se strecoare cumva.

O realitate a procesului de invatamant actual este ca aproximativ 50% dintre studenti lucreaza deja. La master, echivalent anul 4, procentul merge undeva spre 75%. Multi dintre ei fac masterul pentru a intelege mai multe sau a adauga cunostinte la un parcurs profesional deja existent.

In legatura cu practica, am avut ambele experiente. Am avut studenti care nu stiau cum sa plece mai repede in agentie si altii pe care i-am angajat si ajutat sa intre in sistem. Este evident ca aici nu este despre invatamant, ci despre orizontul si dorinta fiecaruia.

Neconventional in predare

Cred ca intreaga abordare este cumva neconventionala. De la invitati care tin bucati de curs sau reprezinta o cale directa de a accesa viitoare domenii, la modalitatea prin care se preda intr-o zona practica, asezonata cu teorie.

La curs, eu fac campanii, nu doar vorbesc despre campanii. Plecam chiar de la cazuri reale sau nevoi reale ale studentilor de prin locurile in care lucreaza si ajungem la concluzii perfect implementabile. Totul este pret a porter si nu neaparat haute couture.

Nu cred ca mi-am propus ceva si nu am reusit. Din pacate, nu imi propun asa de multe pe cate mi-as dori :)

Ce ar trebui imbunatatit la universitati?

Sa isi adapteze programa la realitati, sa puna accent pe partea practica a procesului de invatat, sa aiba cadre didactice legate de realitate si procese reale, sa aiba legaturi cat mai stranse cu zone in care studentii sa poate efectua o practica de calitate (nu doar sa bifeze doua saptamani petrecute undeva), sa cheme cat mai multi oameni externi care sa participe la acest proces de educatie, sa ia mai mult feedback de la studenti.

Nu stiu de vreo facultate care sa tina legatura cu studentii absolventi si sa ia un feedback direct, dupa un an sau doi, legat de ce ar putea fi imbunatatit in procesul de invatamant in legatura cu ce urmeaza.

Contactul cu industria

Cred ca lipseste foarte acut orientarea pe directia deja aleasa. In comunicare poti sa faci zeci de lucruri. Cum alegi ce este cel mai bine, mai potrivit pentru tine? Care este traseul profesional pentru urmatorii cinci ani, care sunt tredurile, care sunt salariile, care sunt atributele vocationale necesare.

Invatamantul romanesc, asa cum e el acum, nu e principala problema. Foarte multe lucruri s-ar rezolva daca elevii si studentii ar avea instrumente pentru a fi indrumati si a-si alege ce li se potriveste si a scapa de cultura asta populara legata de ce este bine sa fii.

O alta cultura care ar trebui crescuta este legata de intelegerea organizatiei reale, un fel de walkthrough intr-o companie reala, ce inseamna ierarhie, relationare, ce se asteapta de la tine, cum sunt procesele si lucrurile de care depind performanta si recompensa ta, ce sa faci ca sa ajuti si sa te ajuti, toate lucrurile astea aparent mici care intarzie un angajat de a deveni o resursa viabila pentru cel putin 6 luni in viata reala.

In acest sens poate ar trebui vorbit mai mult despre institutia mentoratului, despre cum sa stii sa iti cauti un mentor si sa intrebi despre el la interviu, sa stii cum sa te plasezi profesional in contextul pe care ti-l ofera firma, sa iti stii drepturile si locul.

Problema principala este la liceu, in momentul in care te orientezi ce directie vrei sa urmezi. Iar decizia de atunci nu se face deloc vocational ci popular, pe ce pare ca merge, ca e frumos, ca e viabil. Exista o mare dezorientare la inceputul procesului care se propaga incet incet pana la final.

La mine in grupa sunt studenti care fac aceasta facultate ca a doua facultate, pentru ca prima nu este ce isi doreau, la fel cum vreo 5% renunta la cursuri din diverse motive.

Legatura ar trebui sa fie intre dorintele studentilor si cererea in industrie. Studentii pun de fapt presiune pe universitati prin numarul de inscrieri pe care il fac in fiecare an si la admitere si la diferitele mastere. Si aceasta legatura exista.

Obstacole pentru proaspetii absolventi

Cel mai mare obstacol este absolventul insusi. Fie ca are asteptari prea mari si vine dintr-o cultura in care pare ca are numai drepturi, fie ca are o senzatie prea inflamata despre sine, fie ca nu intelege exact domeniul, fie ca isi doreste lucruri usor nerealiste, tot atatea motive sa fie dezamagit de ce i se ofera si sa nu se adapteze companiei.

Este nevoie de rabdare si deschidere ca sa poti sa adopti o companie si sa iei ce e mai bun pentru tine de acolo, in momentele de inceput.

Trecand putin in zona tehnica, pregatirea pentru interviu este la fel, foarte slaba. Cred ca majoritatea se descurca mult mai bine sa-si negocieze un loc in camin decat sa isi discute viitorul la un interviu. Foarte multi vin sa isi discute viitorul cu priceperea maica-mii de a-si alege de pe raft un calculator.

Apropo de asta, intrebarea la care se dau cele mai mari rateuri la interviu este: „Care sunt planurile tale de cariera si cum postul de aici fac parte din ele ?”

De ce ramai profesor?

Am continuat sa predau pentru mai multe motive. In primul rand cred ca ma ajuta pe mine pe mai multe planuri: o disciplina a materialelor si a organizarii, un motiv in plus sa fiu la curent cu tot ce se intampla, o educatie spre pedagogie care ma ajuta in cadrul conferintelor sau in agentie.

In al doilea rand cred ca este foarte important acest contact cu tinerii, cu cei care inlocuiesc actuala generatie in comunicare.

Acesta este poate si motivul principal: cel mai important lucru si poate cea mai mare satisfactie este atunci cand reusesc sa schimb ceva in felul in care gandesc si ii inspir sa vada lucrurile putin altfel.

Cred ca satisfactiile se cauta sau se provoaca, nu se culeg, iar dezamagirea nu cred ca pot sa o raportez la studenti sau la sistem, ci tot la mine.