[Cum se vinde filmul romanesc] Alex Traila: Publicul trebuie activat, trebuie antrenat, trebuie pus in miscare, iar in Romania este cu adevarat o munca de Sisif

In alte tari, filmele au parte de un sprijin extraordinar de puternic in ceea ce priveste promovarea, din partea institutiilor publice de profil, si nu doar financiar, spune Alex Traila, detinatorul casei de productie Steppenwolf Film Ltd si co-fondatorul #FEEDback - Film Eastern Europe Dialogue.

Alex este consultant pentru mai multe festivaluri europene, dar si in domeniul politicii culturale est europene in domeniul cinematografiei. Din aceasta perspectiva, el arata cum se promoveaza filmele romanesti in afara granitelor si de ce Romania mai are mult de lucru la acest capitol.

Cum este perceput filmul romanesc in afara granitelor

In continuare filmul romanesc este cautat si foarte apreciat in afara. A fost o perioada cand se intuia un probabil regres, dar se pare ca Romania, de fapt, a reusit (cum nu reuseste in alte domenii) sa ajunga la aproape o constanta a succesului international.

Este important cum cineastii, unii dintre ei si-au schimbat limbajul, si au venit cu povesti noi spuse de fiecare data foarte personal, dar si intr-un mod nou. Creaza o diversitate, de altfel foarte cautata si dorita.

Cum se promoveaza filmele romanesti in afara

Alte tari au parte de un sprijin extraordinar de puternic in ceea ce priveste promovarea, din partea institutiilor publice de profil. Nu ma refer doar financiar, ci si prezenta activa a reprezentatilor institutiilor in plasarea filmelor pe harta festivaliera si in relatia directa cu selectionerii.

Romania inca mai are de lucru destul de mult la acest capitol, inevitabil se va produce si la noi aceasta schimbare. Sunt convins. Pana in acest moment, asul din maneca sunt producatorii/regizorii dornici sa faca filmul muncit din greu pe cat de vizibil cu putinta, si sa investeasca multa energie cu resursele disponibile.

Dar nu este simplu sa "vinzi" un film. Asa ca un asa da pentru mai toate filmele care au avut premiera mondiala in festivalurile importante, si care mai tarziu au calatorit incredibil de mult ajungand sa fie vazute de sute de mii de oameni, daca nu chiar si mai mult.

Si vorbim de filmele lui Cristi Puiu sau Mungiu pana la mai recentul "Aferim!" sau "Toto si surorile lui", dar lista e foarte lunga. Filmul a fost si este cel mai bun ambasador, in opinia mea.

Obstacole

Filmul, astazi, este din ce in ce mai greu de promovat in general, indiferent din ce tara provine el. Este foarte mult continut disponibil care invadeaza piata. Prin urmare filmul trebuie sa fie bun, al naibii de bun. Dar, ne place sau nu, aspectul financiar face diferenta si Romania are un handicap pe acest palier.

Cheltuiele de promovare nu sunt neaparat foarte mari, dar bugetele filmelor sunt mici si finantarile au loc cu greutate. Intuiesc astfel ca adesea sunt primele costuri reduse, urmand ca producatorul sa isi zica in sine "Asta e! facem filmul si mai vedem cum facem cu promovarea si banii pentru asta!".

Dar promovarea filmelor astazi, in foarte multe cazuri incepe aproape concomitent cu scrierea scenariului. Descoperirea publicului tinta fiind element esential acum. La nivel european, una din temele mari de discutie este finding our audience.

Clisee

Cred ca obisnuinta e un cliseu.

Daca esti prezent pe retele de socializare, ai afise si incepi sa vorbesti despre un film cu o luna doua inainte de premiera, nu inseamna ca filmul va fi vazut. Publicul trebuie activat, trebuie antrenat, trebuie pus in miscare, iar in Romania este cu adevarat o munca de Sisif luan calcul lipsa acuta si cronicizata deja a cinematografelor.

Si aici e o discutie intreaga, pentru ca in ultimii ani sunt persoane precum Catalin Anchidin sau Tudor Giurgiu si nu numai, care depun eforturi enorme pentru a readuce publicul romanesc in cinematografe.

Obisnuinta resemnarii. Ma bucur cand vad cum se trece peste aceasta resemnare.

Online-ul

Astazi este vital. Fara prezenta online nu cred ca se mai poate face ceva. Dar este si o capacana. Daca esti prezent online, nu inseamna ca totul e ok. Foarte usor se poate pica in plasa iluziei produse de mediul online.

O strategie in online necesita extrem de mult timp de pregatire si o strategie foarte bine elaborata. Nu vorbim doar de niste posturi pe retele de socializare, poze, tweeturi. Vorbim de creare de comunitati in jurul unor teme care au legatura cu filmul, care ulterior sa devina mai mult decat doar un potential public al filmului.

Online-ul necesta de altfel extrem de multa munca pentru a si produce rezultate.

O actiune de promovare a unui film care ti-a atras atentia

Anul acesta este interesant de urmarit filmul Rams in regia lui Grimur Hakonarson (Islanda). Este si unul din favoritii la Oscar pentru film strain.

A inceput la Cannes si printre agentii de vanzare era vazut drept o oaie neagra si nimeni nu se atingea de el (inainte de inceperea festivalului).

Dar un agent din Polonia l-a achizitionat si impreuna cu o agentie de promovare din Spania au avut un succes rasunator la Cannes si la critica si la vanzari (practic a fost vandut peste tot in lume) adunand din contracte in jur de un milion de Euro. Este interesant de urmarit si vazut o statistica a incasarilor in urma vanzarilor de bilete dupa ce va avea premiera in toata lumea.

In Romania? E adevarat ca nu am petrecut prea mult timp prin tara in ultima vreme, dar Autoportretul unei fete cuminti mi -a atras atentia. Am vazut cateva minute din film (trebuie sa vad si filmul intreg) anul trecut la Karlovy Vary, iar apoi a avut premiera la Rotterdam.

Dar campania e catchy, are un afis foarte bun si chiar daca intuiesti ca cel mai probabil nu e un film comod, parca vrei sa il vezi.

Am vazut ca in primul weekend a facut 4.000 de spectatori, care e deja o cifra foarte buna pentru o productie independenta; cu atat mai mult cu cat sunt filme romanesti care in toata viata lor in cinematografe n-au adunat peste 5.000 de spectatori.

Desi este foarte trist cum sarim de bucurie la cateva zeci de mii de spectatori la un film romanesc, la o tara cu o populatie de aproape 19 milioane de locuitori.

Top trei afise filme romanesti

Fara sa fie intr-o ordine anume, din cele mai recente: Autoportretul unei fete cuminti, Q.E.D, Roxanne, Domnisoara Christina.

Imaginea actorului principal si promovarea unui film

Actorii sunt importanti oriunde, inclusiv in Romania si productiile romanesti. Sa nu uitam: Fillmul este de...(regizor) si cu .... (actori)!

Asta este ce tine minte marea majoritate a publicului, si adesea o referinta cand este ales un film pentru a fi vizionat. Iar, daca actorul nu are inca o reputatie construita, faptul ca este impins in fata sa duca greul promovatrii filmului nu poate decat sa faca bine tuturor.

Publicul

Este o imbunatatire majora a relatiei public romanesc/film romanesc. Imi aduc aminte acum 12-13 ani, cum filmul era aproape dispretuit. Era o stampila pusa, pe alocuri pe buna dreptate, film murdar, film trist, prea zgomotos, vulgar fara rost si lista e lunga.

Concomitent si pana atunci si de atunci incolo au disparut si cinematografele. S-a dus munca enorma pentru a redeschdie apetitul pentru film romanesc, dar problema cu salile inca ramane. Inca nu as spune ca exista chiar un apetit, dar cifrele arata ca exista apreciere.

Suntem pe plus, suntem in directia buna.