[Creativul manager] Razvan Mitoiu: Daca as fi avut intotdeauna sefi de creatie cum (cel putin) vreau sa fiu eu, probabil ca nu m-ar fi deranjat sa ma joc asa mai multi ani

Doar ca stofa asta de lider se gasea pe undeva prin el; si asa ca Razvan Mitoiu si-a tot asumat responsabilitati dincolo de bucatica lui pe oriunde a calatorit in cei 13 ani ai sai de publicitate - care au insemnat, printre altele, DDB, Graffiti BBDO, Griffon & Swans si JANDL Bratislava.

De cateva luni, e Creative Director la Godmother. Si cum aspira sa fie in aceasta postura? Pai, pana sa se concentreze pe dirijat creatii si clienti, personalitatea lui Razvan-Mitoiu-sef-de-creatie se inclina intai si intai spre oameni:

"Task-ul principal sunt oamenii. Ca ii gaseste la locul faptei sau ii aduce personal, sunt responsabilitatea lui. Felul in care proiectele ajung, se lucreaza si pleaca de la ei este crucial in viata unei agentii, iar CD-ul are grija de toti pasii astia, fie ca vrea sau nu. In general, task-urile unui CD [...] nu fac doi bani daca mica (sau mai rau, marea) armata de creativi nu se pot conecta cu el. Sau viceversa".

Razvan voia sa fie veterinar cand era mic, ca sa aiba grija de animalele din Africa. Pe site-ul lui, se prevede fara echivoc: "he is lovable and that is a fact". Hai sa vedem si noi cat de iubibil e - mai lasam aici o mostra, apoi trecem la felul principal:

"Mi-e dor sa lucrez cot la cot cu un copy dubios, sa fumam ca turcii si sa bem cafele proaste cateva ore doar ca sa simulam intensitatea muncii depuse, pentru ca ideea cea buna venise prea repede. Inaintea chelnerului".

Manager in creatie

Nu e prima oara cand ma intalnesc cu managementul de proiecte/oameni.

In urma cu vreo 10 ani, am ramas sef (o perioada) pe niste conturi mari, iar dupa vreo 4 ani, am ocupat si oficial functia de CD intr-o alta agentie (mica si draguta / N.R. Griffon & Swans), functie ce a venit natural in urma unor premii si a experientei mele overall.

Ultima oportunitate a aparut odata cu relocarea mea (de la JANDL, din Bratislava) in Bucuresti. Mergand pe aceeasi reteta (premii, experienta etc.), doar ca avand niste stele Michelin in plus, am ajuns sa negociez un parteneriat cu Valentin, GM-ul Godmother. Se pare ca momentul cautarii mele s-a suprapus cu timing-ul lui, iar cerintele noastre se asemanau destul de mult. Amandoi cautam o schimbare in „si mai bine”.

Cum ai primit propunerea?

In mare parte, cautam sa inchiriez un apartament cat mai aproape de birou. Nu sunt cel mai comod om, dar functia cu pricina vine de obicei cu niste responsabilitati care au nevoie si de ajutor logistic.

Lista de ajutor de care ai nevoie continua cu: incredere reciproca cu GM-ul, echipe de creatie care sa vrea si sa poata, departament de CS experimentat si neplangacios, oameni de productie, PR, digital si ce mai e nevoie - profesionisti.

Probabil continua si pe verso cu altele, dar ca sa te arunci cu zambetul pe buze in acest teren minat, e musai sa stii daca tu esti pregatit de distractie.

Par example, eu intotdeauna am stiut ca pot face mai mult pentru agentiile pe unde am lucrat. Si cam asa am si facut. Chiar daca din functii cu mai putina responsabilitate.

De ce am zis „da” acum? Pentru ca era un pas simplu pe care orice om cu experienta, creativitate si musai incredere in el l-ar fi facut in locul meu. Ca va fi greu e clar ca Nostradamus, dar sunt un tip curajos si pe alocuri optimist.

Cum ajunge un creativ sa fie director de creativi – traseul tau

Cand am inceput sa ma joc de-a art-ul, nu m-a menajat nimeni, iar eu am avut grija sa nu las vreodata impresia ca nu as face fata vreunui proiect. Destul de repede si folosind potiunea „daca tu crezi ca poti face orice, ai grija sa nu te contrazici”, am ajuns sa depasesc junioratul in primele 6 luni.

Cu un portofoliu de lucrari pe clienti mari sau de o complexitate avansata, e foarte usor sa urci cateva trepte, sa obtii un salariu mai mare si o functie customizata (la un moment dat, pe cartea mea de vizita, aveam functia de Special Art Director).

E musai sa ai ceva special. Asa cum doar lucrarile speciale primesc lei la Cannes, cam asa si oamenii cu talent, people skills + acel je ne sais quoi ajung sa conduca departamente si agentii.

Cred cu putere ca secretul jonglarii cu o sumedenie de proiecte in acelasi timp sta in managementul departamentului. Al oamenilor. Si ar trebui sa fie simplu, din moment ce ai fost acolo si cunosti toate problemele si scurtaturile.

Creativii care devin manageri nu se mai ocupa cu task-urile care i-au "propulsat". True or False?

Nu cred ca nu se mai ocupa. Dupa cum bine zicea nenea Mihnea, in calitate de CD, esti al doilea copywriter pe orice misca. Pot plusa, in cazul meu, si cu al doilea art director pe duzina de briefuri. Cu alte cuvinte, sunt a doua echipa pentru fiecare echipa.

Revin: nu cred ca nu se mai ocupa. Ba am o mica senzatie ca de cele mai multe ori se subintelege ca, daca echipele nu fac fata sau o dau de perete, se prea poate sa auzi fraza: „Help me, Creative Director, you’re my only hope”.  N-ar zice-o daca „the force” n-ar fi „strong with this one”. Must f*ing be. Always.

Creativ "lucrator" vs. manager de creatie. Pe ce crezi ca esti mai bun?

Diferente intre mine ca art si, acum, CD nu sunt mari. N-am stat in banca mea cat am fost art si poate pentru ca nu era locul meu. Am fost un CD oficial si neoficial pe multe proiecte in cei 13 ani de agentii.

Cu toate invatamintele culese de peste tot, acum mi-e oleaca mai usor sa fac fata zilnicelor provocari, pitch-urilor surpriza, briefurilor ad hoc, dramelor inter-departamentale etc.

Nu am simtit o trecere anume, ba chiar mi se pare destul de natural felul in care lucrurile incep sa se aseze. Stiu sa scriu si sa lucrez in majoritatea programelor de grafica la fel de bine. Nimic nu se pierde, totul se transforma, zicea un chimist frantuz sau tataie dupa un vin bun.

Fisa de post a unui CD

Task-ul principal sunt oamenii. Ca ii gaseste la locul faptei sau ii aduce personal, sunt responsabilitatea lui. Felul in care proiectele ajung, se lucreaza si pleaca de la ei este crucial in viata unei agentii, iar CD-ul are grija de toti pasii astia, fie ca vrea sau nu. E greu sa evite asa ceva, oricum.

In general, task-urile unui CD sunt clare si deseori stipulate prin anunturi de angajare (vezi alea internationale), dar nu fac doi bani daca mica (sau mai rau, marea) armata de creativi nu se pot conecta cu el. Sau viceversa.

Combinatia de love-hate primita e o chestiune pe care un bun manager trebuie sa o controleze cu o precizie care de obicei se uzeaza cand setezi temperatura apei la dus. Prieten si sef? Schrodinger s-a bloca putin.

Pregatiri de directorat creativ

Creativii ce vor sa ajunga departe (si nu ma refer musai la peste granita), stiu ce au de facut si probabil sfaturile n-o sa ii ajute cat o vor face determinarea, imaginatia si curajul lor.

Nu cred in scoli de advertising. Sau daca vrei sa numim agentiile „scoli”, fie.

Nu cred ca te poate pregati nimeni (cu adevarat) pentru a fi un art foarte bun sau un copy de succes. „Secretul” e doar la tine in cap, inima sau ce organe se mai vehiculeaza in ziua de azi ca sunt responsabile pentru motivatie. Pasiune. Chestii din astea vintage. Ca imaginatie sau creativitate vad ca avem toti mai nou.

E bine ca un junior/semi-junior sa se preocupe cu asa ceva?

Cum spuneam, daca nu face, nu vrea. Si nu-l vede nimeni. Sau il vede cand se agata de trenul unui proiect care produce buzz, premii etc. Asta nu inseamna ca esti bun. Doar ca te-ai nimerit la locul potrivit, la momentul potrivit.

Ok, e musai sa te faci vazut. Dar doar prin munca ta, biensur. Nu stiu cat de sanatos e sa ai doar asta in cap. Unele fixatii aduc prea multe frustrari, iar astea nu sunt compatibile cu munca de creatie. Nu des.

Leadership vs. management 

Leadership. Suna fancy si, pe alocuri, ca un yacht de bogatasi. De fapt, e mai simplu: daca poti sa inspiri oamenii pe care ii manager-uiesti, e usor sa uiti cuvintele de import sau restul problemelor efemere. La fel si ei.

Ideile tale versus ideile mai juniorilor creativi

Ideile au mici batalii de purtat inainte de a ajunge pe hartie. Cu cel care a dat-o, cu restul creativilor, cu CD-ul, GM-ul si uneori cu marele Google. Ideea buna se vede din toate partile, fara sa o intorci tu cu mana.

Nu as face vreodata discrimari in privinta ideilor venite intr-un meeting de creatie. Am patit-o de cateva ori si n-as pune pe nimeni in aceasi situatie. Vreodata.

Motivarea / responsabilizarea novicilor

Puterea exemplului e destul de la indemana. Orice CD trebuie sa stie sa faca ce fac cei din creatie. Si pe alocuri sa o si arate. Cu ceva pedagogia artei la baza ca un mic as in maneca, ar trebui sa fac posibila mecanica motivarii sau implementarea de proceduri mult mai usoare.

Daca as fi avut intodeauna sefi de creatie cum (cel putin) vreau sa fiu eu, probabil ca nu m-ar fi deranjat sa ma joc asa mult mai multi ani.

Ce doruri ai din trecutul tau de art?

Cred ca mi-e dor sa lucrez cot la cot cu un copy dubios, sa fumam ca turcii si sa bem cafele proaste cateva ore doar ca sa simulam intensitatea muncii depuse, pentru ca ideea cea buna venise prea repede. Inaintea chelnerului.