[Cum se vinde filmul romanesc] Dorian Boguta: Lipsa de interes a spectatorului fata de filmul romanesc ii opreste pe producatori sa mai bage putinii bani pe care nu-i au in reclama

Pe alte meleaguri, unde exista, din coincidenta, si mai multe cinematografe, un film se promoveaza, mai ales, prin actorii sai. Am vrut sa vedem ce se intampla, din punctul asta de vedere, si in Romania. Cat de mult sunt implicati actorii in promovarea lungmetrajelor in care joaca, cum se stabileste strategia si care sunt etapele ei.

Dorian Boguta, cunoscut pentru rolurile din Moartea domnului Lazarescu, Ramona, Regresie, si multe alte titluri de film si de TV, spune ca, atunci cand nu ai bani, e simplu (din pacate): In Romania e ce iti permiti.

Ca actor, lasa strategia pe mana producatorului. Ca regizor si producator, insa, se implica mai mult in promovare.

Promovarea unui film si actorii lui. Romania versus ceilalti

E foarte greu sa faci o comparatie la cum e in strainatate si cum e la noi in Romania, am pierde din start fara drept de apel. Daca afara, actorii promoveaza filmul, cred, totusi, ca depinde de ce cale au ales producatorii ori agentiile cu care lucreaza sa promoveze produsul lor. In Romania e ce iti permiti.

Contributia la promovarea filmelor in care joci

De regula trebuie sa fiu prezent la evenimentele organizate de producatori, intalniri cu presa, spectatori, emisiuni, Facebook, bineinteles. Daca ai bani, iti angajezi o firma de PR si impreuna cu producatorii stabilesti strategia. Dar cel mai des caz intalnit e cand nu ai bani si atunci e mult mai simplu, din pacate: o asa anumita strategie este stabilita de producator si, in unele cazuri, impreuna cu regizorul.

Etapele de promovare

Pe langa actorie, de cativa ani am inceput sa regizez filme si sa produc. Asa ca implicarea mea este destul de mare, ori, cel putin, ar trebui sa fie importanta cand e vorba de un film regizat ori produs de mine.

Ca actor ii las pe cei care au produs filmul sa hotarasca cand, ce si cum, ca stiu cel mai bine. Eu cred ca e bine ca promovarea sa inceapa chiar inainte de inceperea filmarilor, pentru ca ai mai mult timp la dispozitie si mai mult material.

Obstacole principale in promovarea unui film romanesc

Probabil lipsa de interes mai mare a spectatorului fata de filmul romanesc ii opreste de multe ori pe producatori sa mai bage putinii bani pe care nu-i au in reclama.

Ce lipseste

Banii si niste legi de promovare a filmului romanesc.

Ce s-ar putea face mai bine

Sa se faca acele legi care sa “oblige” cumva cinematografele sa fie interesate de filmul romanesc ori Statul sa sustina acele sali care sunt interesate in productiile autohtone. Sunt mai multe variante, iar daca pe tine ca imputernicit de a gandi legi, aici nu te duce capul, incearca sa te inspiri din tarile vecine, ca sunt destule acolo cu exemple foarte frumoase si rezultate pe masura.

Uite, spre exemplu, in Franta, am inteles ca daca tu, ca cinematograf, ai o sala in care ai hotarat sa difuzezi doar filme autohtone, statul iti acopera cu bani biletele nevandute. In cazul asta ai doi castigatori, sala ca a vandut toate biletele, spectatorul care are posibilitatea oricand sa vada un film frantuzesc, plus statul, ca isi mai intoarce din bani din taxe. Simplu si la obiect.

Evolutia promovarii filmelor romanesti

Nicicum, nu exista evolutie.

Lucrurile bune

Care au fost si inainte, adica singurele: Facebook-ul si daca ai posibilitatea sa apari la TV, dar si acolo, in unele emisiuni de stiri, la anumite ore.

Clisee

Atata timp cat nu exista o industrie sanatoasa de promovare a filmelor, nu putem vorbi de clisee. Cliseele se vad cand din N posibilitati le alegi pe cele mai des intalnite ori cele mai usor de facut. La noi nu avem N posibilitati si atunci apelezi la singurele si cel mai cautat, deja sus numitul Facebook, ieftin si accesibil.

Online-ul

Pai e important, acum mai toata lumea sta pe net, aici nu vorbim de zona rurala, ca acolo nu sunt nici macar cinematografe, o alta buba mare in blocarea promovarii filmului nostru. Poti sa te rupi in paispe, sa investest toti banii pe care-i ai in promovarea produsului tau, sa-ti rupi creierii pentru a gasi metode inedite, sa stie toata lumea pana la urma de el si sa nu-l poata vedea dintr-un motiv simplu, nu are unde, ca nu exista cinemtograf. Publicul nostru nu e doar in Bucuresti plus cateva orase mai mari, publicul nostru ar trebui sa fie toata Romania. Una e sa faci un film pentru, sa zic eu, 15 milioane de potentiali spectatori si alta e pentru 2, maxim 3 milioane.

Cum folosesc eu online-ul, simplu: postez despre film.

O actiune de promovare a unui film romanesc 

Cred ca o actiune interesanta a fost la promovarea filmului “Despre oameni si melci”  de Tudor Giurgiu, productie Libra si distribuit parca de Transilvania,  am vazut in oras si la stiri niste masini ARO amplasate prin tot felul de locuri ciudate cu mesaje stranii.

A atras atentia si drept rezultat un numar “astronomic” pentru noi ca spectatori, parca in jurul cifrei de o suta de mii… Bine, nu au fost atunci doar masinile, dar acest lucru mi-a atras atentia, oricum Tudor stie sa-si promoveze filmele si bravo lui.

Media fata de filmul romanesc

E direct proportional cu banii pe care ii ai si cu succesul de afara. Din fericire, filmele noastre sunt foarte bine primite la festivalurile din strainatate si o data castigand premii, mediile noastre au o sansa sa dea stiri despre succesele romanesti.

In momentele astea se formeaza un val important de informatii care vine peste spectator. Exemplu cel mai bun e “Pozitia copilului” care cu “Ursul de Aur” de la Berlin a bagat in sala peste o suta de mii de oameni. A fost si o caravana, bineinteles, dar acel premiu a declansat in presa o puternica unda. Daca nu ai nici premiu, nici bani, nici ceva inedit, situatii ciudate ori intamplari, nu mai vorbesc de actori mai cunoscuti, e posibil sa treaca presa pe langa tine ca un intercity pe langa o gara dezafectata.

Interesului institutiilor de presa

Mai degraba am simtit ca a crescut interesul unor site-uri ori bloguri fata de filmul romanesc. Au aparut mai multi oameni care cred ca se pricep in a analiza un film. Adevarul e ca unii se pricep, altii nu. Important e ca se scrie, se discuta, asta creeaza interes si curiozitate. Iar institutiile de presa cred ca au ramas cam la fel, relateaza intr-un mod decent evenimentele cinematografice, nu stiu daca mult ori putin, pentru mine e intotdeauna putin, dar nu e vorba doar despre mine, ci de cateva milioane de oameni.

Publicul

Publicul de regula evolueaza, ca asa e facuta firea umana, sa evolueze. Iar asta se simte. Se fac tot mai multe proiectii private cu filme romanesti. Apar tot mai multe festivaluri de filme romanesti. Ca o paranteza, am facut la un moment dat un calcul si mi-a iesit ca la noi sunt mai multe festivaluri decat sali de cinema. Absurd total…

Lumea incepe sa ceara productiile noastre, inca foarte putini, dar e bine si asa.

Profilul romanului interesat de filmele romanesti

Studii superioare, intre 20 si 40 de ani, oras.

Relatia publicului cu filmele romanesti

Au devenit mai apropiati si mai prietenosi, dar doar o parte mica a publicului. In rest, publicul mare in continuare crede ca in Romania filmele se fac doar despre saracie si comunism si nu este chiar asa, e de ajuns sa arunci o privire la ce filme au aparut in ultimii 3 ani si o sa descoperi altceva. Nu vreau sa dau titluri, ca poate omit pe cineva si nu mi-as dori.

Statutul actorilor romani

Actorii au inceput sa fie perceputi ca niste profesionisti care muncesc de multe ori cate 20 de ore pe zi. Nu voi uita niciodata cand o ruda mai indepartata, care a aflat ca sunt actor, a zis ca e un hobby foarte frumos dar, de fapt, eu unde si ce muncesc. Din fericire, vremurile astea au trecut, acum de multe ori cand se vorbeste de actori se simte un respect in aer, chiar daca, in continuare, actoria e perceputa ca o meserie mai sarantoaca, asa :) dar cu vizibilitate si oportunitati.

Atentie, eu aici nu vorbesc de valori recunoscute, a caror statut este separat. Dar si aici se vede o mica schimbare, daca inainte erau zeificati, acum e mai lejer si un actor celebru este totusi perceput ca un om, un om important dar, totusi om.