[Cum se vinde filmul romanesc] Monica Felea: Inca ne lovim de bariera filmului despre tigani/cersetori/mizerie/in care nu se intampla nimic

Oamenii nu mai dau sanse filmelor romanesti pentru ca s-a format aceasta idee cum ca filmele romanesti sunt gri, spune Monica Felea, care se ocupa cu PR-ul de film. A lucrat pentru promovarea unor filme ca Nunta in Basarabia, O vara foarte instabila, #Selfie sau Poveste de Dragoste, dar si pentru festivaluri de film, cum ar fi Divan Film Festival, Dracula Film Festival, Balkanik Festival sau Iasi International Film Festival. Inainte de film, a colaborat cu Taxi, Sarmalele Reci si Celelalte Cuvinte. 

Ne vorbeste despre experienta #selfie, unde au reusit sa aduca la film peste 100.000 de romani. Monica spune ca e important sa incerci sa atragi si alt tip de public si sa nu mai spui insistent ca e “film romanesc”.

Care sunt cele mai mare obstacole in promovarea unui film romanesc? Pe primul loc sta bariera bugetului, dar asta stiam deja. Apoi, prejudecatile: lumea crede, in continuare, ca filmele autohtone sunt doar cu mizerie si cersetori, deci gri. Sa nu uitam de media: jurnalistii si emisiunile culturale au disparut si nu poti sa mergi cu Mungiu la Capatos.

Cine se ocupa cu promovarea unui film

In cele mai fericite cazuri, strategia si directia sunt stabilite de o echipa, din care fac parte: producatorul filmului, regizorul, omul de marketing si/sau distributie (de multe ori este acelasi), omul de PR si social media (si aici, in cele mai multe cazuri, este acelasi. In cele mai fericite, sunt 2).

Cel mai fericit caz este acela in care regizorul si actorii sunt mandri de produsul lor si vor sa se implice activ in promovare. Nimeni nu cunoaste mai bine produsul decat o fac ei.

Etapele

In mod ideal promovarea unui film incepe in momentul in care incep filmarile. Noi il numim "PR de platou" si inseamna filmari de making off, momente mai grele sau mai amuzante de la filmari, interviuri cu echipa de productie, cu actorii, regizorul, directorul de filmare, etc. Si, bineinteles, un fotograf de platou. Ei sunt oamenii care pregatesc materialele cu care poti lucra apoi in campanie.

Apoi urmeaza o perioada destul de lunga, in functie de film, de pregatire. Cat filmul este in post-productie se pregatesc materialele de PR: filme de making off, fotografii si sedinte foto pentru promovare, interviuri, afisul si trailerul. Daca filmul are si un traseu festivalier, atunci este inclusa si promovarea acestor evenimente.

Cu 2-3 luni inainte de lansare incepe campania propriu zisa (din nou, in cel mai fericit caz. Sunt filme care incep cu 3 saptamani inainte). Primul pas este plasarea trailerului si a afisului in cinema, acolo unde gasesti publicul platitor de bilete.

Apoi urmeaza etapa cea mai grea, atragerea publicului care nu are in obisnuinta mersul la cinema. Pentru ca, de cele mai multe ori, publicul de cinema nu coincide cu publicul de film romanesc. Pentru film romanesc trebuie sa vii cu o motivatie pentru a aduce spectatorul la cinema. Pentru "noul val" motivatia a fost mult timp premiile. Insa si asta a inceput sa se schimbe, si e bine ca e asa.

Bugetul pentru promovare al unui film romanesc

Depinde foarte mult de producator si de film. Personal, am lucrat si cu buget de 10,000 de euro, si cu buget de 100,000. Doar ca, in majoritatea timpului, in bugetul acesta sunt trecute si cheltuielile de distributie, lucrurile acestea se leaga foarte mult. Si distributia are prioritate, asa ca banii de promovare ramasi sunt foarte putini.

100,000 de euro poate suna putin in comparatie cu alte produse sau cu bugetele internationale, dar pentru film romanesc este foarte mult, poate cea mai mare suma investita in asta. Daca reusesti sa ai suma asta, atunci lucrurile devin mai usoare. In primul rand, asta inseamna ca iti perminiti o perioada de spoturi TV.

Obstacole

Inca ne lovim de bariera "filmului romanesc despre tigani/cersetori/mizerie/in care nu se intampla nimic". De curand am fost la cinema la Baneasa si, la coada la case, erau doi tineri care voiau sa intre la un film de la 17,00. Erau doua filme atunci, ambele romanesti. S-au hotarat sa renunte si au plecat. Oamenii nu mai dau sanse filmelor romanesti pentru ca s-a format aceasta idee cum ca filmele romanesti sunt gri. Lucrurile s-au mai schimbat, dar ideile preconcepute nu.

A doua si probabil cea mai mare problema este lipsa cinematografelor in tara. Daca la Bucuresti avem de unde alege, sunt multe orase in Romania fara cinematograf sau cu un cinematograf vechi, abia functionabil. Sali in care este foarte frig, in care nu se aude si nu se poate vedea un film. Si nu vorbim de orase mici ci despre orase precum Sibiu sau Galati, de exemplu.

Poti promova un film prin toate mijloacele, daca oamenii nu au unde sa il vada, degeaba.

Ce lipseste

Bugetele. Banii pentru film romanesc se investesc in productie. Daca mai ramane ceva, se duc in postproductie. Iar cand se ajunge la partea de promovare, nu mai sunt. Sponsorii dispusi sa se implice intr-o astfel de campanie sunt putini iar bugetele sunt limitate.

Ideile. Cumva, s-a intrat si in industria filmului intr-o plafonare in care oamenii folosesc aceeasi reteta: dam cateva comunicate de presa, daca ai noroc cateva interviuri (prin reviste sau radio ca la tv e din ce in ce mai greu), o pagina de Facebook careia ii dau like tot cei din industrie si o premiera de gala unde tot ei sunt invitati.

Rareori exista cate o campanie cu un concept, un public tinta definit, niste idei originale. Publicul de film romanesc este restrans si tot catre el pleaca informatia. Din acest motiv mult prea putine filme romanesti depasesec 10,000 de spectatori.

Lucruri bune

Cred ca, in ultimii ani 4-5 ani, producatorii au inteles mai mult importanta promovarii. Sunt filme care au depasit si 100,000 de spectatori datorita acestui lucru. Au fost si cateva campanii puternice si sustinute, cum a fost cea de la "Eu cand vreau sa fluier, fluier", "Pozitia Copilului" sau "#Seflie". Cred ca oamenii care au lucrat la aceste filme au invatat sa iasa din "publicul de film romanesc/publicul de festival" si au adus in cinema si altfel de spectatori.

Au inceput sa se faca caravane. Daca spectatorul nu are cum sa ajunga la film, merge filmul la spectator. Cu proiectorul si ecranul "in bagaj", producatorii au inceput sa mearga in orase fara cinema, sa organizeze vizionari in aer liber, in case de cultura sau in sali de sport. Am fost odata cu un film pe stadion, la Hunedoara. Una dintre cele mai frumoase experiente, sa vezi cum peste 1000 de oameni se bucura, pe ploaie, de un film romanesc.

Clisee

Primul cliseu este acela de "film romanesc". Fiecare film are o personalitate proprie care nu ar trebui sa fie cea de "film romanesc". Regizorii romani fac si drame, si comedii, si filme de dragoste, si filme politiste. Au inceput sa se dezvolte filmele de gen, ceea ce este foarte bine.

Un film nu ar trebui definit dupa tara de unde vine. Film romanesc, film nemtesc, film Hollywoodian. Daca nu exista o mandrie locala, asa cum este in Franta, atunci asta e primul termen care ar trebui eliminat.

Un alt impediment mare este acela ca la noi, in Romania, actorii nu sunt vedete. Iar vedetele, chiar daca sunt actori, sunt ocolite de producatori (costuri mari, program incarcat, disponibilitate redusa pentru filmari sau pentru campania de promovare).

Asa ca, in loc sa definim un film dupa gen sau actorii din el (asa cum se intampla in filmele americane), il definim ca "film romanesc". Si am pierdut din start.

Online-ul

Foarte important, mai ales ca este si mai ieftin. In plus, online-ul iti ofera o platforma video. Trailerul este cartea de vizita a unui film. Trailerul si afisul. Si daca nu-ti permiti sa il arati la tv, online-ul este prima optiune si cea mai buna.

Insa e si riscant. Oamenii care isi petrec mult timp in online (social media, in principal), sunt, multi dintre ei, oameni care vor sa vada filmul tot in online. Si nu pe o platforma, contra cost (platforma care oricum nu exista pentru film romanesc), ci descarcat de pe torrenti.

Dar vizibilitatea in online ramane importanta, mai ales pentru publicul urban.

Afisul

Din fericire pentru noi, in Romania avem una dintre cele mai bune echipe de creatie pe partea de afis si trailer de film. Good Hands se cheama si sunt castigatorii "Best Foreign Poster 2014" (un fel de Oscar pentru afise) pentru un afis la un film romanesc, Roxanne. Si pentru ca ei exista, au inceput si alti creativi sa acorde importanta acestui aspect.

In afis dai ce ai mai bun, fara sa pacalesti. La concept lucreaza echipa de creatie, regizorul, fotograful, echipa de marketing si PR. Ca la orice produs, trebuie sa iti fie clar cui te adresezi, unde va fi acest afis si ce vrei sa transmiti prin el.

Din pacate, si aici, mai sunt inca producatori care folosesc "ce au". O poza de la filmare, un still din film. Peste care vin cu 3 actori, un regizor si un titlu. Si o data de lansare. Insa nu e suficient. Ar fi daca actorii ar fi Angelina Jolie si Brad Pitt. Si aici ne intoarcem la problema cu actorii romani care nu sunt vedete.

Un proiect important la care ai lucrat

#Selfie A fost pentru prima data cand am lucrat asa cum citeam eu in carti.

Cu o echipa de creatie, cu tagline-uri, cu un studiu calitativ de marketing, cu o echipa de social media, marketing, distributie si una de PR.

Am avut noroc de oameni profesionisti care inteleg cum functioneaza industria si care au stiut din start ca vorbim de un produs facut pentru public.  Ne-am propus 100,000 de spectatori si am depasit cifra asta, desi, la inceput, au fost oameni care nu ne dadeau nici 50,000. Fara sa fie un film de festival sau un film cu premii, care atrag publicul ca o mandrie nationala.

Si am descoperit un public nou. A fost primul film romanesc unde am intalnit fani. Imi aduc aminte ca in mall-ul de la Ploiesti am alergat (la propriu) pe holuri si am iesit cu liftul de marfa, pentru ca un grup de adolescente fugeau dupa noi iar noi trebuia sa ajungem repede la sala de cinema pentru autografe si interviuri.

Am simtit pentru prima data ca "filmul romanesc" poate fi vedeta. Si ca oamenii au nevoie de comedie, de muzica, de culoare.

O actiune de promovare a unui film romanesc

Cred ca cea mai curajoasa campanie de film romanesc a fost cea de la "Eu cand vreau sa fluier, fluier". A fost, dealtfel, din punctul meu de vedere, prima campanie care a indraznit sa iasa din "bula" publicului traditional de "film romanesc".

Era acum 5 ani cand inca nu se gandeau campanii iar oamenii care au lucrat la acest film au indraznit sa faca ceva altfel. A fost o perioada de cateva luni in care actorii se duceau in cluburi si discoteci pentru petreceri "Eu cand vreau sa fluier, fluier".

Se intalneau cu potentialii fani, dansau cu ei, aveau momentele lor (pe muzica din film). Au ajuns cu filmul la un public "de cartier", neobisnuit sa mearga des la cinema. Cu atat mai putin la film romanesc.

Au incercat sa faca din cei doi actori, George Pistereanu si Ada Condeescu - niste vedete.  Si au facut. Cu atat mai mult cu cat, pe vremea aia, erau doi necunoscuti.

Top 3 afise filme romanesti

1. QED ramane unul dintre afisele mele favorite. Fara legatura relevanta cu partea comerciala, asta si pentru ca e greu de vandut un film al carui titlu este prescurtarea la Quod erat demonstrandum.

2. Moartea doamnului Lazarescu, posterul international (cel cu pisicile). Pe langa faptul ca arata foarte bine (iar in 2005 pisicile nu aveau atata celebritate cat le-a oferit social media in ultimii ani), avea pe el toate elementele necesare vanzarii produsului.

Tagline-ul era The most acclaimed comedy of the year, copy-ul era A black comedy with serious side effects, iar alaturi erau toate emblemele festivalurilor de film (cu cel de la Cannes in frunte).

Plasa foarte bine produsul: comedie, film premiat, Cannes, un pat de spital, comedie neagra. Oferea toate detaliile, il facea vandabil fara sa minta, il lasa pe spectator sa aleaga. Nu am inteles insa niciodata varianta pentru Romania, care era ceva sinistru, cu toate personajele in jurul patului de spital, ca la o adunare festiva.

3. California Dreamin' (nesfarsit). Chiar si faptul ca au ales sa foloseasca "nesfarsit" in titlu mi se pare un curaj. Au mizat pe povestea din spatele filmului, faptul ca regizorul Cristian Nemescu  a murit inainte de a putea termina procesul de montaj al filmului.

Armand Asante juca un rol important intr-un film romanesc, asa ca au mizat pe imaginea lui, fara a-l neglija pe Razvan Vasilescu care facea unul dintre cele mai bune roluri ale carierei lui.

Media romaneasca despre filmul romanesc

Primul subiect e cel de stiri si este legat de un premiu important. La Cannes sau la Berlin. Mai ales la Berlin, au trofeul acela frumos (ursul de aur sau argint) si Romania a adunat cateva astfel de trofee. Asa au punctat filme precum "Eu cand vreau sa fluier, fluier", "Pozitia Copilului", "Aferim". Cu ursul.

Al doilea subiect este cel legat de actori - daca joaca Smiley sau Alex Velea intr-un film (asa cum a fost la #Selfie) sau daca exista o poveste legata de actori (filmat in penitenciar cu detinuti - "Eu cand vreau sa fluier, fluier").

In campania #Selfie, de exemplu, au fost emisiuni in care mi s-a zis: da, sigur, va primim, doar cu conditia sa vina si Smiley. Dar stiti, el nu este actor principal, ii promovam pe cei 6, nu vrem sa pacalim publicul... Da, dar publicul vrea sa il vada pe Smiley. Unde a putut sa vina, au mers actorii din rolurile principale cu Smiley. Unde nu s-a putut, am mers doar cu cei 6 sau deloc. Pentru ca nu s-a putut.

Interesul pentru film romanesc este atata timp cat il creezi tu din PR sau marketing, cand gasesti unghiuri interesante. Exista in momentul acesta o singura emisiune de film pe tv iar emisiunile de divertisment sunt din ce in ce mai jos. Nu poti sa duci un film romanesc la Capatos sau la Maruta. La Maruta am mai dus, ce-i drept, dar a trecut ceva timp de atunci.

Schimbari exista, dar nu in bine. Asta pentru ca nu mai exista contextul potrivit.

Nici jurnalisti de cultura (sa nu zic de film) nu prea mai exista. Au plecat majoritatea spre zona de PR sau marketing. Mai nou, a aparut un trend al bloggerilor de film. Insa, din pacate, nu au nici cultura cinematografica si nici prea mare talent in a scrie. Iar asta le taie din curaj. Sunt oameni care vin la film, scriu frumos despre el ca sa fie invitati si data viitoare si care se citesc intre ei. Si cam atat.

Publicul si filmul romanesc

Interesul a crescut, fata de acum 5 - 10 ani. Faptul ca, de exemplu, in toamna asta sunt vreo 7 filme romanesti in cinema, inseamna ca sunt oameni care vin sa le vada. Si sunt filme pentru care se face un minim efort de promovare. Spectatorul de film romanesc inseamna o cifra de 5,000 de oameni. Cu putin efort ii aduci si pe prietenii sau colegii lor si ajungi la 10,000. Sunt asa-numitul "public de cinema Studio" sau "public de festival". Oameni interesati de cultura, majoritatea tineri, pana in 35 de ani, hipsterii (ca tot se foloseste catalogarea asta), cu un venit mediu, care isi petrec mult timp in fata calculatorului dar care isi doresc si o viata offline.

Campania de promovare sustinuta este cea care aduce tot ce inseamna peste 10,000 de oameni. Bineinteles, aici conteaza foarte mult si calitatea filmului. Inca functioneaza principiul mouth to mouth