In 2011, la o proba de angajare pentru un matinal TV, s-a imbracat in drac si s-a dus la un targ bisericesc, sa negocieze niste suflete de babe. Responsabilii cu cele sfinte au avut grija sa dea mai intai camerele de filmat afara si apoi sa se ocupe de cel cu coarne de recuzita.
Dragos Stan are 32 de ani, s-a nascut in Piatra Neamt si de 13 ani sta in Cluj.
“Sunt personificarea cliseului despre moldoveni: mi-am incercat norocul in vest, dar, cam lenes fiind, nu m-am invrednicit sa merg prea mult si m-am oprit la doar 300 de kilometri mai in vest”.
A facut publicitate, radio, a trecut pe la Prima TV si Look TV, iar acum se ocupa de vlog si altele. Dragos a inscris si un spoof in concursul Grand Spoof by Ardealul.
El povesteste cum se supravietuieste din umor in Romania, ce permite online-ul in plus fata de mediile traditionale, ce il enerveaza la entertainmentul pe net si la reclame.
Viata de comediant in Romania
E destul de diferita fata de cum isi imagineaza restul omenilor si e mai putin spectaculoasa decat s-ar putea crede. Faptul ca oamenii ma recunosc pe strada nu inseamna ca am o viata de rockstar, nu am o gramada de groupies in jur.
De regula, oamenii care ma recunosc, fie vor sa-si faca o poza cu mine, fie au sentimentul de indreptire ca trebuie sa ii fac sa rada instant. Nu stiu cum o fi viata de comediant in State, dar uitandu-ma la Louie CK, pare ca nu-i chiar atat de diferita fata de cea din Romania, desigur exceptand sumele care se castiga acolo.
Partea frumoasa e, cu riscul de a afirma o platitudine, ca fac ceea ce imi place, ca nu trebuie sa ma trezesc la program si ca in domeniul asta nu exista limite, cel putin aparent. Partea mai putin frumoasa e ca la noi inca nu exista o adevarata industrie a comediei, ocupatia nu e tocmai recunoscuta ca ceva profesionist si nu s-au sedimentat (inca) niste norme.
Umorul si supravietuirea
Cine naiba isi doreste doar sa supravietuiasca dintr-o ocupatie?! La noi, cel putin deocamdata, business adevarat in entertainment inseamna doar TV. Asta presupune monetizarea in mod direct.
Banii seriosi, desi bugetele se diminueaza anual, sunt doar la TV. Pentru un proiect online de entertainment, monetizarea inseamna evenimente offline (prezentari de orice fel, stand-up, concerte) si, in foarte mica masura, plasare de produs.
Despre banii care vin strict din vizualizari pot spune ca ajung pentru a plati curentul si cafelele care se consuma la filmari. Asta o stiu nu doar din proprie experienta, ci chiar de la oameni care au sute de mii de subscriberi si milioane bune de vizualizari. Platformele online sunt un vis frumos in Romania pentru ca fanii isi arata atasamentul pana cand trebuie sa-si deschida buzunarele. Si uite asa am dat-o in chestii serioase...
Primul video
A fost practic un prank, in 2011, si a constituit un fel de proba la angajare. La vremea aceea plecasem de la un radio local, unde faceam un matinal, la ceea ce urma sa devina Look TV, unde aveam sa fac tot un matinal.
Eram un mare fan al lui Remi Gaillard si imi doream sa pot face farse si stilul lui de interactiuni cu oamenii, pentru ca la noi nisa respectiva nu fusese deloc exploatata.
M-am imbracat in diavol si m-am dus la un targ de obiecte bisericesti, filmand totul cu camera ascunsa. Interesant e ca pe cameramani i-au scos afara inainte sa ma scoata pe mine, poate si pentru ca eram intr-o discutie cu o doamna batrana, careia ii faceam o oferta in schimbul sufletului.
Pe cine testezi prima data glumele
Pe colegi. Ei sunt al doilea strat de cenzura dupa autocenzura. Altele nu mai exista.
Surse de inspiratie si umor
Tot ce ma inconjoara, n-am gasit neaparat o reteta. Imi place sa exploatez umorul involuntar, de aceea am un proiect nou, care se numeste "Stan si Asociatii" si se bazeaza pe interactiunea mea cu "civilii", oamenii care in mod evident nu cunosc scenariul pe care il am in minte. Interactiunea noastra poate lua forma prank-urilor, care sunt tot mai populare in online, sau a vox-urilor din jurnalism, sau pur si simplu poate fi freestye, cu conditia sa nasca umor.
Ce te motiveaza
Faptul ca sunt departe de a-mi fi atins apogeul creativ si ca exista o gramada de balast care e prezentat drept umor.
TV versus online
Inainte de Cenzurat la Look TV, a mai fost un matinal la TV, unul la radio si o scurta perioada in care facem sketch-uri pentru radio.
Colaborarile s-au incheiat pentru ca inca n-am gasit mogulul potrivit si pentru ca, vorba zugravilor, "lucram bine dar scump". In momentul in care va exista o oferta serioasa, fie pentru formatul care ne-a consacrat, fie pentru ceva nou, ne vom intoarce pe TV.
Nu ma numar printre cei care prevestesc moartea televiziunii si cred ca productiile de TV pot imprumuta din stilul celor tipice online-ului.
In ultimii zece ani, la televiziunile romanesti n-au mai aparut noi figuri notabile, adevarate staruri, nu vedete de tabloid, cu imagine indoielnica si cu o notorietate episodica. In schimb, in ultimii trei ani, pe YouTube s-au lansat cativa oameni care au devenit adevarati eroi ai generatiei lor. YouTube-ul a adus o liberalizare a creatiei, mai ales a umorului, iar drumul de la anonim la vedeta e mai scurt acum ca niciodata.
In copilaria si adolescenta mea, existau cam doua trupe de umor si cativa comici care lucrau la un material pe care il prezentau pentru o perioada foarte lunga de timp, asa ca e absolut normal ca acel material sa fi fost mult mai concentrat decat ce apare saptamanal pe internet, in 2015.
Umorul evolueaza, se adapteaza, asa cum se schimba si publicul al carui attention span e tot mai scurt an dupa an si care are infinit mai multe surse dintre care poate alege. Oamenii care zic ca nu se mai face umor ca alta data, sunt aceiasi care iau iarna rosii din supermarket si se plang ca nu mai au acelasi gust ca alea pe care le mancau la tara.
Pe internet nu exista CNA, asa ca nu exista aceleasi restrictii ca la TV, restrictii care de multe ori pot omori creatia. La TV exista o mai mare grija pentru partea tehnica, sunt mai multe "pretentii". In medie, productiile TV implica mai multe persoane decat cele online si o diviziune a muncii mai bine conturata, cu actor, producator, scenarist, regizor, cameraman etc.
In rest, nu m-as baga sa teoretizez in legatura cu umorul, sa clasific tipurile lui, pentru ca pur si simplu ceva ce e considerat maximul de amuzament pentru unii poate fi absolut penibil pentru altii.
Resurse pentru vlog
Teoretic, pentru un vlog ai nevoie de o camera, un program de editare video si conexiune la internet. Daca ai si creier, poate iesi amuzant.
Cum se educa umorul
Cu siguranta se poate educa, dar cred ca trebuie sa existe un minim de simt, de chemare pentru asa. Cel mai tare ma distreaza cand sunt intrebat daca nu ni se termina ideile si cum facem "sa ne vina glume".
Evident ca poti avea zile mai bune sau mai rele, dar creativitatea nu e un stoc pe care sa il folosesti cu grija, dimpotriva, se antreneaza si se stimuleaza. In prima faza cred ca se antreneaza si dezinhibarea de a spune/scrie ce iti vine in minte, fara a te autocenzura de teama ca nu livrezi ceva suficient de bun.
Sa notezi ceea ce iese "la prima mana" cred ca e un exercitiu foarte bun pentru antrenarea umorului, iar de acolo se poate rafina.
Un serial de comedie
In ultimii 15 ani am urmarit foarte putine seriale pentru ca nu am suficienta rabdare si nu sunt genul care sa capete usor o dependenta. In adolescenta clar mi-a placut cel mai mult "Married with children", iar in ultimii ani am ras bine la "Reno 911" si am meditat si am ras la "Louie".
Entertainmentul pe net
Mi se pare ca youtuberii de la noi, cu cateva exceptii, au continut foarte asemanator intre ei si nu prea exista entertainment pentru cei care au peste 30 de ani. Imi plac multe dintre postarile lui Bendeac, ale lui Alex Bogdan, Costel Bojog, Cutia cu maimute, Sector 7 si multe din prank-urile facute de Mircea Bravo.
Ce permite online-ul mai mult ca alte medii
Cred ca ritmul productiei de net e mai alert, sketchul se deruleaza mai rapid pana la punchline (poanta cea mai puternica, din final). In online e o mai mare libertate din punct de vedere legal si asta inseamna o lejeritate mai mare in limbaj, nu mai e atat de complicat sa difuzezi oameni filmati cu camera ascunsa si nu mai exista temerea ca apar accidental branduri si implicit se considera ca e vorba de reclama ascunsa.
Relatia cu publicitatea
Ma uit foarte rar la tv si de aceea reclamele sunt interesante pentru mine. Ma uit atat de rar incat de fiecare data nimeresc campanii noi pe TV, asa ca in cazul meu nu se mai poate vorbi despre pauza publicitara. In schimb am dezvoltat o rezistenta la clipurile publicitare de pe youtube si de fiecare data astept sa dau skip.
Relatia mea cu publiciatatea e una de foarte lunga durata si de aceea in ultima vreme am manifestat puseuri de pasiune, dupa ce am cam ignorat-o o perioada. Creatiile publicitare m-au interesat mereu si din cand in cand intru pe iqads sau pe adsoftheworld sa vad ce mai apare notabil.
Cu industria publicitara am, de asemenea, legatura, pentru ca inainte sa fac radio si TV am lucrat in doua agentii de publicitate, facand cate putin din PR, BTL si copywriting. La radio am ajuns dupa ce am inceput sa dau voci de personaje pentru spoturile produse de agentia la care lucram.
Cel mai amuzant personaj din reclamele romanesti
Nu stiu daca e cel mai amuzant, dar e primul care imi vine in minte: Zanul BT. Presupun ca umorul il face memorabil, deci merita titul.
Al doilea pe care mi-l amintesc e amuzant pe baza umorului involuntar si este soferul de TIR de la Vodafone.
Ma amuza vocea lui si il imitam intr-o vreme.
Am acelasi rationament si pentru replici: memorabilitatea se datoreaza umorului, asa ca daca au intrat in folclor, trebuie sa fie cele mai bune. "Laser, frate!", "Batman, Batman!", "Dorele, ne miscam mai cu talent?" Din ultima vreme n-am retinut nimic.
Umorul in reclame
Umorul din reclamele de azi mi se pare ca vrea sa ramana intr-o zona safe si nu ma refer la faptul ca nu foloseste expresii licentioase sau ca nu atinge grobianul, ceea ce e foarte bine. Mi se pare ca umorul din reclame vrea sa fie "corect", adica sa mearga la sigur, sa respecte o reteta care sa amuze usor si sa multumeasca pe toata lumea, nu sa riste reactii extreme.
Stiu ca umorul nu trebuie sa sufere de logica pentru ca logica ucide gluma si de multe ori glumele inseamna exagerarea unor clisee care n-au legatura cu realitatea, dar in reclame se folosesc prea multe clisee pentru gustul meu. OK, pot accepta ca scopul umorului din reclame nu e numai de a amuza...
