![[Salut, sunt freelancer] Catalin Georgescu: Principalul avantaj? Ai timp. Iti faci cat timp vrei, cand vrei. Principalul dezavantaj? N-ai timp. Un freelancer e a one-person show](https://media.iqads.ro/2015/09/11011675-10205654138845442-6933844383599979348-n-cover-850.jpg)
Catalin Georgescu e peste tot. Am descoperit asta in ultimul an, cand am inceput sa frecventez si eu Bucurestiul ceva mai intensiv decat deloc. Si peste tot isi are cu el cate o mascota, un aparat foto pregatit pentru orice. Acum, rugandu-l sa-mi scrie, am aflat ca mobilitatea lui e cat se poate de intentionata:
"Vreau sa ajung din ce in ce mai rar acasa. Nu-mi doresc sa sed pe scaun, sa fiu lipit de birou. Pozez in asa fel incat am nevoie de editare minima cand transfer imaginile, si asta-mi permite sa ma descurc singur, mai eficient si mai repede".
A incercat si scenariul Stabilitate - job full-time, cu birou si scaun reglat perfect pentru coloana vertebrala. Pentru ca trebuia sa incerce. In vreo 10 zile s-a lamurit.
Initial, Catalin voia sa faca publicitate, mai exact, creatie - taramul unde conversii stau in aer si ideile nu stau deloc, cum credea pe atunci. Dezamagit de facultatea de Comunicare, n-a mers pe firul Master-ului, ci a incercat cu fotografia, avand sprijinul parintilor. Si uite ce tari sunt ideile, cum depasesc ele limitarile de forma - acum si le expune in imagini.
Catalin, facultati si joburi
Nu cred ca-s chiar aparte, dar stiu ca suntem rari cei care nu ne-am stabilit mai niciodata in vreun job.
Prin anul doi de facultate m-am inhamat ca fotograf pentru un site de imobiliare, dar n-am stat acolo mai mult de 10 zile. Salariul excelent, pre-criza, dar ma termina programul de 8-17. M-a lovit un FOMO puternic si-am zis ca nu pot functiona asa.
Am terminat o facultate de comunicare doar pentru ca voiam sa lucrez in publicitate, c-auzisem eu ca daca esti copywriter stai doar cu conversii-n aer si-arunci cu idei de trei puncte la cosul succesului. Dar am fost suficient de dezamagit incat sa refuz masterul.
Mi-am propus s-astept un an, sa vad ce-mi iese din fotografie. Poate-poate.
Ai mei m-au sustinut. Adica nu m-au dat afara. Un an, si-apoi intru si eu in randul lumii, cu carte de munca, chiar daca nu prea vad ei ce-o sa iasa din treaba asta.
Nici macar eu nu stiam la ce sa m-astept. La fel cum n-am fost deloc pregatit pentru primul meu job ca liber-profesionist, cel din care am invatat cel mai mult de pana acum; din simplul fapt ca am comis cele mai multe greseli. Cateva tehnice, dar in special de judecata. Tot atunci a fost momentul cand a trebuit sa-mi pun pe picioare un PFA si m-am izbit crunt de peretele birocratiei.
Acum, vreo cinci ani mai tarziu, situatia-i complet diferita. Dar nu ma vad infiintand o companie. Vreau sa fie din ce in ce mai simplu, sa ajung din ce in ce mai rar acasa.
Nu-mi doresc sa sed pe scaun, sa fiu lipit de birou. Pozez in asa fel incat am nevoie de editare minima cand transfer imaginile, si asta-mi permite sa ma descurc singur, mai eficient si mai repede.
Din pacate, asa ajung sa accept si mai multe proiecte, contrar directiei pe care mi-o doresc, si-asa mi-am apropriat #eunoapteanupotdormiaminsomnii.
O saptamana "la serviciu"
Nici nu stiu cand incepe o saptamana si se termina alta, pentru ca de cele mai multe ori nici nu sunt sigur ce zi este. Ma orientez dupa formele din calendar si in functie de proiecte.
Ele mi-s sarbatori, dupa ele ma-nvart. Da-n general deschid ochii, intru pe Instagram, verific mailuri, stau pe Facebook, raspund la mailuri, mai haladuiesc pe Facebook, apoi editez, apoi iar Facebook, apoi iar editez pana nu-mi mai focalizeaza ochii pe ecran.
Daca am si-un job anume in timpul intervalului de 24 de ore, e acelasi program, doar ca adorm mult-mult mai tarziu, ca sa pot trimite totul pana dimineata urmatoare.
Prejudecati?
Prejudecatile preferate sunt cele care zic ca nu pot respecta un program, ca nu stiu sa comunic, ca sunt platit degeaba sau ca sunt direct proportional cu marimea aparatului meu. Si le-am combatut depasind de fiecare data asteptarile. Nu strica nici sa livrezi un produs foarte bun sau elocventa-n discurs.
Avantaje si dezavantaje in freelancing
Principalul avantaj? Ai timp. Iti faci cat timp vrei, cand vrei.
Principalul dezavantaj? N-ai timp. Si nu-mi dau seama daca asta inseamna ca esti norocos sau ghinionist. Dar trebuie sa iei in calcul ca un freelancer e a one person show. Tu muncesti, tu planifici, tu scrii, tu editezi, tu cauti, tu suni, tu raspunzi.
Pe de o parte, nu te bate nimeni la cap daca nu vrei. Pe de alta parte, nu te bate nimeni la cap, daca nu vrei. Varianta intermediara: iti poti alege cine sa te bata la cap.
Uneori muncesc mai mult decat credeam ca e fizic posibil, dar macar stiu pentru cine o fac. Si adesea nu simt ca ce fac e munca.
Promovare
Nu am o strategie. Nu separ persoana de job, pentru ca nu vad nicio diferenta intre ceea ce fac si cine sunt. Ma cenzurez cat pot de rar si-ncerc sa fiu si scriu cat mai onest. Experienta mi-arata ca asta functioneaza, asa voi continua. E obositor sa ma prefac ca sunt altcineva, nepractic pe termen lung sa pretinzi ca esti altcineva daca functioneaza la-nceput.
Am ajuns unde am ajuns prin recomandari si pentru ca m-am expus foarte mult.
Si pentru ca nu-mi place sa fiu comod.
Si cred ca, daca macar pare ca stii ce faci, o sa fie bine.
Freelanceri proaspat iesiti din facultate
Trebuie sa acumuleze cat mai multa experienta. Si sa nu lucreze pe gratis sau ieftin pentru clienti care-si permit sa-i plateasca, dar nu vor. Si sa caute sa lucreze cat mai des genul de subiecte sau joburi pe care ar vrea sa-l faca si in viitor. Pentru ca acolo-ti arati stofa, pentru asta vei fi cautat in viitor. Si sa nu astepte, ci sa caute. Sa fie curiosi, dar nu flamanzi.
