Exista oameni cu superputeri pe care ii cunosc doar cei care isi incruciseaza caile cu ei. Pentru ca n-au timp sa se faca auziti, cum ar merita; nici nu le pasa de asta. Ei sunt ocupati sa-si puna la munca grea superputerile. De unde se alimenteaza? Din crezuri personale, din actiuni in care se implica trup si suflet, din faptul ca vad sansa de a schimba un mic fragment de realitate. O sa cunoastem trei oameni de tipul asta in continuare. Iar ele, caci e vorba de trei fete, o sa ne povesteasca de inca niste altii.
Beatrice Weber, Zenaida Tataru (aka Zen) si Karin Budrugeac (aka Karin de la SUB25) sunt triada actuala a Fundatiei Friends For Friends, care exista de prin 2008, fondata fiind de catre Sorin Tranca (CD la FRIENDS\TBWA). Scopul fundatiei, antrenarea creativitatii practice, a ramas acelasi. Amploarea, in schimb, a tot crescut.
Proiectele proprii FFFF (Premiile si Bursele Superscrieri, Creative Fitness Studio, Ora de Creativitate, Biblioteca de Inovatie FFFF, Ciornele samd) si cele sprijinite de catre initiativelor lor (in cadrul Expozitiei de Ciorne organizata in 2011 au fost schitate Decat o Revista si Let's Do It Romania) fac din fundatie un fel de stalp al comunitatii care se fortifica si ramifica de la an la an.
As vrea sa mai bat in taste multe cuvinte frumoase, dar de asta s-au ocupat mai bine ele.
Aveti in fata un longread cum se cade, despre inceputurile FFFF, despre fiecare dintre eroine si prietenii lor, dar si despre actuala editie a Premiilor Superscrieri. Si un aviz: maine, pe 30 septembrie, se lanseaza Cartea Superscrieri, un efort de a aduce jurnalismul narativ si scriitura creativa de non-fictiune in vizorul publicului larg. Detalii aici si in continuare:
Dupa 16 ani de media, spre FFFF. Via Beatrice
Beatrice: Era in martie 2011. Semintele deciziei au incoltit insa cu o luna mai devreme, in februarie 2011, cand m-am vazut cu Sorin Tranca, fondatorul Friends\TBWA.
In ce ma priveste, aveam o istorie de 16 ani in marketing de media si advertising - am fost director de marketing al PRO TV in exuberanta aia din 1998-2001, apoi director de marketing al Evenimentului Zilei, in epoca marilor tiraje si a marilor campanii, apoi director executiv, tot pe marketing, in Grupul Catavencu; erau 13 titluri atunci, de la presa cotidiana la reviste de lifestyle, business, saptamanale quality, de toate pentru toti.
Au fost vremuri de constructie in media, de mare ardere. Iar atunci, in 2011, eram intr-un moment de rascruce. Si m-am intalnit cu Sorin, prieten vechi, sfetnic de nadejde. I-am spus ca nu mai vreau in media, ca vreau altceva, care sa aiba un sens mai adanc decat marketingul unor produse; nu ca ar fi ceva in neregula cu asta, doar ca eu imi atinsesem obiectivele - si-mi doream, natural, si altceva.
Iar el mi-a zis o chestie foarte misto, pe care n-o s-o uit niciodata: "tu iti dai seama ca acum spui acelasi lucru pe care mi l-ai spus cand ai plecat de la Evenimentul Zilei?". Avea dreptate, nevoia mea de "altceva" era mai veche, acum doar se conturase. Si m-a intrebat daca n-as vrea sa ma ocup de Fundatia Friends For Friends, pe care o infiintase in 2008.
"Da' ce face fundatia asta?", l-am intrebat. "Sustine creativitatea practica", mi-a zis. Nu mi-era clar ce inseamna asta. A fost nevoie de o luna intreaga de intalniri si discutii; voiam sa ma asigur ca vibrez cu ideea de baza si ca proiectul era unul care sa ma mane in lupta.
Si atat de tare m-a manat in lupta incat, in cinci luni, cu un singur om, Corina Barbu si doi voluntari, Sergiu si Zen - plus, evident, sprijinul lui Sorin si al Friends\TBWA - am pus pe picioare doua proiecte: Premiile Superscrieri, privite atunci de multi drept o utopie (ne gaseam noi, in 2011, cand toata lumea din presa era preocupata de supravietuire, sa premiem scriitura creativa de non-fictiune) - si Expozitia de Ciorne, care arata lumii cum se naste o idee.
Am avut, la prima editie, ciornele din care au pornit proiecte precum Decat o Revista, Let’s do It Romania, proiecte realizate de MTR, Patrician, Radu Manelici, Daniel Petrescu si altii. Acum, cand ma uit in urma, nu-mi vine sa cred; proiectele celea, facute atunci din te miri ce, nu numai ca au supravietuit, dar s-au dezvoltat.
Despre cea numita Zen
Zen: Facultatea de Comunicare plus ideea de creativitate in afara artelor imi pusese in minte un diagnostic irevocabil de copywriter (cred ca e o leziune cu care ies multi studenti acum dintr-o facultate de comunicare). Am scris agentiilor cu care am rezonat, cerand frumos sa ma primeasca in internship. I-am scris si lui Sorin un mesaj chill, fara multe detalii, ii ziceam ca I wanna be friends with you. Sorin mi-a zis ca momentan nu era nevoie de interni in agentie, dar, hei, exista aceasta fundatie la inceput de drum si ca ar prinde bine o mana de ajutor.
Next thing I remember, in august 2011 aveam un birou in mansarda prietenilor, aveam grija de Biblioteca FFFF si faceam content pentru site si pagina de Facebook a fundatiei. Am intrat imediat si pe prima expozitie de Ciorne, dar si pe prima editie a Premiilor Superscrieri.
A fost o perioada de maxima indragosteala pentru mine, nu mai aveam nevoie sa beau, sa mananc. Am stat ca voluntar un an de zile full time, eram eu cu Sergiu Bica, voluntar la fel de entuziasmat ca si mine, stateam pana seara tarziu pentru ca descoperisem amandoi cat de tare e sa te distrezi cautand idei pentru proiectele pe care le aveam.
A fost magic, cum zice si Beatrice. Si un download grozav de informatie si energie pe care l-am trait in mansarda, in formula de 4 (Beatrice, Corina, Sergiu Bica si eu).
Praslea cel voinic e Karin de la SUB25
Karin: In 2012 eram PR la Institutul Francez, se redeschisese sala de cinema Elvira Popescu si Zen, pe care o stiam, m-a intrebat daca o aveam disponibila pentru Gala Superscrieri. Atunci am cunoscut-o si pe Beatrice, o valvataie de 1.50 m si un pic. Tin minte ca mi-am zis: "Wow, where does she come from?", era o mini-bomba de energie.
Gala a iesit bine, pe atunci era mai intimista, era al doilea an abia. Anul trecut am ajuns din nou la Gala, la Arcub de data asta, si ceva se schimbase. Era o atmosfera tare misto. Se simtea o comunitate stransa acolo pe cateva randuri de scaune. Era clar ca fetele astea facusera treaba in 3 ani.
Cand mi-a zis Zen prin februarie ca mai cauta pe cineva nu am ezitat, asta se-ntampla intr-o joi. Vineri m-am vazut cu Beatrice si de luni am venit la birou.
Formula de trio. Rolul fiecareia
Beatrice: S-a ajuns la ea asa, din mers. Pana in martie 2015, FFFF a stat in doi oameni full-time, Zen si cu mine, plus o gramada de oameni care ne-au dat, din pura bunavointa, o mana de ajutor acolo unde puteau si se pricepeau. Faceam amandoua, Zen si cu mine, de toate. Vorba aia: noi faceam strategiile, noi caram cutiile. In martie a venit Karin; acum facem toate trei strategiile, dar mai impartim intre noi caratul cutiilor, in functie de proiecte.
De putin timp ni s-au alaturat si Alexandru si Mihnea, care ne mai preiau din taskuri si pe care incercam sa-i repartizam pe proiecte si pe urgentele zilei.
Foto: Ina Ionescu
Zen: Daca veniti pe la noi, o sa vedeti ca la intrare sta ca o mantra ”Do the best or go home”. Nu de putine ori m-am gandit ca ar trebui sa fie ”Do the best, you are home”.
Nu lucram pentru un sef, lucram pentru o bucatica de lume mai buna, in care traim si noi. Si poate de asta lucram foarte pe flow. Cand a venit si Karin, ne amuzam ca suntem The Powerpuffff Girls. Ne organizam impreuna pe toate proiectele, incercam sa aplicam cat mai mult ceea ce se invata si la atelierele noastre (Creative Fitness Studio si Atelierul de Gandire Vizuala).
Karin: Cartea Superscrieri era un proiect incipient pe care l-am primit de cum am venit, in sensul in care toate elementele erau acolo - avea editor, art director, cam stiam care era continutul – si trebuia pus pe roate. Cred c-a fost prima oara cand am facut „project management” si mi-a adus multe satisfactii, e ceva sa poti vedea la sfarsit la ce ai muncit concret.
Inceputurile FFFF. Prima perioada
Beatrice: Totul s-a intamplat cu "friends for friends". Pe de o parte, au fost acei "friends" fundamentali, agentia Friends\TBWA, fara de care n-am fi putut porni.
Ne-au asigurat in primii ani finantare operationala, ne-au pus la dispozitie toate resursele unei agentii (ne-au lucrat brandingul si identitatea, ne-au creat toate materialele de la postere pana la stickere, s-au ocupat de partea financiara) si, foarte important, ne-au fost sprijin in ghidajul strategic.
Au fost, apoi, acei "friends" care au inceput sa graviteze in jurul nostru pentru ca li se parea valoros ce faceam: cu ei am organizat evenimente, pe ei si pe bunavointa lor ne-am sprijinit pentru un sfat, o idee, o mana de ajutor, o treaba facuta umar la umar fara vreo urma de "de ce-as face asta?".
Dupa care, au fost "prietenii" impreuna cu care am construit directii noi pentru fundatie - oameni care, fara sa fie oficial parte din fundatie, sunt de baza.
Ma gandesc la Sandra Ghitescu si la Vlad Tausance, impreuna cu care am facut programul Creative Fitness Studio - care deja inseamna 500 de oameni cu care am lucrat la sala pe ideea creativitatii practice - si la Mona Dirtu, alaturi de care am dezvoltat ideea burselor si a seminariilor Superscrieri, azi parte integranta din proiect. Mona a fost presedintele juriului in 2014 si va fi si anul acesta.
Plus juratii Superscrieri – in fiecare an avem alaturi de noi 15+ profesionisti care isi dedica timp pro bono pentru jurizare, printre care nume precum Vlad Mixich, Vlad Petreanu, Simona Tache, Liviu Iolu, Mihnea Maruta, Dan Duca, Catalin Tolontan, Teo Tita, Andrei Pungovschi, Cristian Lupsa si lista poate continua.
Creativitatea practica. Obiective
Beatrice: Obiectivul a ramas intotdeauna acelasi. Ce a evoluat tine de caile catre obiectiv, care s-au multiplicat si conturat mai bine in timp.
Creativitatea practica s-a materializat, pentru noi, in scriere creativa - si sustinere creativa a proiectelor inteligente de non-fictiune. Aici am adaugat, pe langa premii, bursele pentru jurnalisti - noua burse de 2.000 de euro fiecare, anul acesta - in care-i avem parteneri pe Avon, la tema violenta domestica, si pe BRD, la tema educatie.
Mai departe, am facut programe de creativitate practica pentru companii - cum sa generezi si sa implementezi solutii istete la probleme aparent insurmontabile - si cum sa creezi content original.
Ultima noastra extensie in materie de creativitate practica e Atelierul de Gandire Vizuala; poate ca pare o copilarie, dar schemele, desenele si gandirea vizuala in sine reasaza energiile intr-o echipa, maresc focusul, cresc viteza de lucru si unifica perspectivele.
Asta inseamna, pe scurt, creativitate practica - iar proiectele noastre sunt, toate, subordonate acestei idei care guverneaza tot ce facem.
Zen: Creatives change the world! Asta ramane obiectivul. Si e pe bune, oricat de golit de sens pare cuvantul creativitate acum. Cu fiecare om care intelege cum sa aplice putin creativitatea practica in ceea ce face, fie ca e job, fie ca e viata personala, fie ca e un giumbusluc pe care il face intr-o superscriere, mai atingem cativa oameni din jurul lui, din care poate macar unul se deschide si el catre aceasta forma post-pragmatism, daca o pot numi asa. Si astfel, lumea chiar se schimba. Pic cu pic cu pic.
Cele mai mari dificultati de pana acum
Beatrice: Prima si cea mai mare dintre dificultati a tinut de evanghelizarea ideii de creativitate practica - sa explici in ce consta misiunea fundatie. A doua a fost dificultatea teribila de a gasi parteneri la inceputuri. E ca in povestea cu oul si gaina - ca sa cladesti parteneriate de drum lung, trebuie sa arati de ce esti in stare; ca sa poti face asta, ai nevoie de resurse pe care numai partenerii ti le pot furniza.
N-o sa uit niciodata numele partenerilor care au crezut in noi inainte sa existe portofoliul care sa justifice tehnic asocierea lor cu FFFF. Ei au fost, in ordine, Avon Romania, Orange Romania si BRD-Groupe Societe Generale; acestea sunt primele corporatii care ne-au dat credit din vremurile in care pledoaria noastra era plina de intentii bune, inca nematerializate. La fel au fost si juratii, care si-au dat timpul, energia si reputatia pentru a sustine Superscrieri.
A treia dificultate: pentru a pune pe roate Creative Fitness Studio, trebuia practic sa cream noi piata. Programul nostru era valoros, dar atat de nou si de non-standard, incat oamenii nu reuseau sa gaseasca un sertaras in care sa-l "planteze".
Ma uit in urma si-mi dau seama ca am gasit solutii la toate. Sunt cel putin de o mie de ori mai multi oameni care stiu ce e creativitatea practica decat in 2011, Superscrieri s-a dezvoltat intr-o forma net superioara proiectului de debut, iar Creative Fitness Studio are deja 500+ absolventi.
Zen: Adaug si eu faptul ca, la modul in care lucram, orice dificultate dintr-un anumit moment este cea mai mare dificultate. Noi trei gestionam relatii cu sute de oameni, trimitem mii si mii de mailuri ca sa ne iasa lucrurile, depindem de n la puterea enspe factori exteriori noua ca sa realizam ceva.
Si, cand o rotita se blocheaza (creativii sunt suprasolicitati sau in vacanta, DTP-ul agentiei e ocupat cu proiectele care aduc bani, un membru al juriului Superscrieri nu-si poate accesa contul de jurizare, niste cursanti renunta la locurile de la un atelier si nu mai avem limita critica pentru a-l putea tine, partenerii au uitat sa urce comunicatul pe site samd), trebuie sa gasim alte planuri de atac.
Oricat de mica ar fi dificultatea, alarma de incendiu se porneste si ne imbracam uniforma de pompier. Sau scoatem saculetul cu praf de zane :)
Cel mai solicitant proiect: Superscrieri si a sa Gala
Beatrice: Superscrieri, clar. In primul rand pentru ca a pornit intr-un moment de vibe negativ in materie de non-fictiune si scriere creativa; in 2011, presa romaneasca era in plin macel, se taiau salarii, se faceau concedieri, se inchideau ziare dupa ziare.
Plus ca Superscrieri s-a dezvoltat in timp intr-o operatiune full year. Pentru fiecare dintre cele doua randuri de burse, de pilda - cele pentru violenta domestica, finantate de Avon, respectiv cele pentru educatie, finantate de BRD - noi muncim cap-coada macar 10 luni incheiate.
La o privire superficiala doar mutam niste bani de la finantator catre bursier, dar nu-i chiar asa - dedesubt e o migaleala intreaga, de la campania de atragere de candidati pana la jurizare, care in sine presupune un mecanism intreg, de la creare de content pana la monitorizare rezultate si anuntare castigatori, cu evenimentul aferent, de la mentorat, care e si el cu munca, pana la seminarii, care sunt si ele o mica operatiune, de la promovarea rezultatelor finale, care sunt materialele rezultate multumita burselor si pana la bilantul final.
Din februarie pana in noiembrie nu e luna in care noi trei sa nu facem ceva pentru burse. Intr-o companie, astfel de lucruri se fac cu un numar cel putin dublu de oameni. Stiu precis ca asa e, am lucrat in companii si pot sa evaluez resursele necesare pentru un astfel de efort. Zen si Karin fac minuni.
Zen: As adauga si Gala Premiilor Superscrieri, care e un proiect in sine. Ganditi-va ca, pe langa eforturile de care spune Beatrice, acum ne dorim sa extindem aria de atingere a autorilor si a publicatiilor care participa.
Asta presupune efort de comunicare din partea noastra; sa afle de noi si apoi sa convingem ca ce facem pentru ei e pe bune. Ei, dupa ce reusim asta, trebuie sa ii adunam pe toti, simultan, intr-o sala. Oameni care documenteaza, lucreaza pe teren, care nu au timp de festivitaturi. Plus toti partenerii si prietenii implicati.
Gala a evoluat mult de la prima editie - cand am oferit premiile intr-un local din Bucuresti - la ultima, cu o sala de peste 200 de locuri ocupate. E un moment cheie la care daca cineva care nu stie de Superscrieri sau nu a dat importanta initiativei participa, intelege perfect ce facem. E cea mai buna carte de vizita pentru proiect si ne dorim sa o prezentam impecabil.
Evolutia Superscrieri
Zen: Din punct de vedere entry-uri, ce se poate vedea de la ultima editie incheiata, cea de-a patra, este ca am reusit sa ajungem si la autori din zona de presa mai mainstream.
La primele editii, erau comentarii de genul ca ne premiem noi intre noi, cu Decat o Revista si Casa Jurnalistului, care aveau suprematie pe lista de premiati. Ce nu se vedea in exterior era faptul ca din zona de presa independenta veneau cele mai multe/mai bune materiale.
Acum avem printre premianti si Adevarul, Gandul, Jurnalul National, Esquire, Contributors si altii, ceea ce ne bucura si speram sa largim in continuare sfera.
Din punct de vedere cifre, am adunat pana acum 1.400 de lucrari inscrise, peste 60 de castigatori si premii in valoare totala de 20.000 de euro. Anul acesta, oferim premii in bani in valoare de aproximativ 4.000 de euro.
Am introdus si o taxa de participare de o suma modica, iar banii adunati ii oferim tot ca premiu, in ideea ca autorii sa se sustina intre ei, ca un model de crowdfunding.
Din punct de vedere obiective, mergem pe calitate, in primul rand. De exemplu, nu ne punem ca target sa depasim cele 395 de inscrieri de anul trecut. Daca anul acesta vom avea doar 200, dar materiale venite de la mai multi autori si publicatii valoroase, pentru noi e un castig.
Campania Superscrieri 2015
Beatrice: Am plecat de la premisa ca autorii care participa la competitie din 2011 incoace ne cunosc, stiu ce facem si la ce visam, si am vrut ca acum, cand implinim cinci ani de Premii Superscrieri, sa spargem gheata si pentru publicul larg. Am vrut sa iesim, deci, din perimetrul comunitatii pe care am adunat-o in jurul nostru.
Obiectivul a fost crearea de awareness in jurul ideii de "putere a cuvintelor" - nu doar a cuvintelor scrise de cei care cu asta se ocupa, de la scriitori la jurnalisti, ci a cuvintelor pe care le folosim cu totii in fiecare zi.
Campania Auto-correct, creata de Roxana Cozaru si Tiberiu Coman - cei doi "friends" care si-au asumat rolul de "nasi" ai proiectului Superscrieri in materie de brand si de identitate si care au stat langa noi, cu devotament, pana azi - arata cum un cuvant schimba natura, feelingul comunicarii. Poti spune ”Era diferit, asa ca toata lumea il injura” sau ”Era diferit, asa ca toata lumea il incuraja”. Schimbi un singur cuvant si totul ia o noua turnura.
Target
Zen: Pe langa abordarea online a targetului, prin newsletter, comunicat, parteneri si social media, ne-am suflecat manecile pentru abordarea directa a lui.
Nu am avut resurse sa facem o campanie care sa bubuie internetul sau peste care sa dai la orice pas in oras, asa ca am mers direct la cateva terase si parcari din zone cheie unde ar fi "oamenii nostri".
Eu m-am distrat vreo doua zile la rand facand switch intre operatiuni de plasare flyere pe masini si a reveni la birou, la ”super-serious business”. Apoi a aparut un voluntar pe care sa-l putem da disparut cateva zile, sa ne ajute cu dusul de flyere, coastere la terase, afise.
E placut sa interactionezi direct cu oamenii; ei se asteapta sa le dai un flyer pentru masina si pa, dar cand le vorbesti relaxat despre o treaba serioasa pe care o faci, pentru ca ai toate detaliile si argumentele pentru proiect la tine, vezi cum se lumineaza la fata si devin interesati.
Un domn, care gasise flyerul pe masina, m-a prins la iesirea din parcare si m-a rugat sa ii dau mai multe, si pentru prietenii lui, ca le-ar ”super-placea ideea”.
Ce urmeaza?
Beatrice: In toamna, care deja a venit, urmeaza apogeul a tot ceea ce inseamna Superscrieri. Muncim din ianuarie la toate ramificatiile Superscrieri si acum, in astea trei luni, munca noastra va lua o forma palpabila.
Pe 30 septembrie vom lansa cartea Superscrieri. Vom face expozitia de ciorne, in care vom arata notitele si insemnarile din care s-au nascut materialele premiate de-a lungul anilor la Gala Superscrieri.
In octombrie si noiembrie vor fi publicate materialele care au primit, anul acesta, burse pe temele violenta domestica si educatie. In total sunt noua echipe de jurnalisti si fotoreporteri, care de cateva luni documenteaza subiecte complexe, relevante, si pe care i-am sprijinit nu numai prin finantarile partenerilor nostri, ci si prin mentorat si seminarii de scriitura.
Apoi, tot in octombrie, are loc jurizarea celor mai bune materiale inscrise anul acesta in competitie si, in final, in noiembrie - apogeul apogeului, Gala Superscrieri, editia a V-a.
Dupa care incepem pregatirile pentru tot ce va insemna Superscrieri in 2016 - vrem sa continuam si sa consolidam tot ce-am inceput, sa strangem parteneriatele existente si sa legam parteneriate noi cu companii care cred, ca si noi, ca "Presa romaneasca e in stare" - ca sa folosesc o vorba din campania Auto-correct.
Lansarea Cartii Superscrieri
Karin: Pentru mine, Cartea a fost cel mai solicitant proiect, e inceput in martie si abia acum, la sfarsit de septembrie, o si lansam.
Cand a ajuns cartea la noi a fost ca-n filme. A fost necesar un efort colectiv cu toti oamenii din agentie sa caram si sa asezam 100 de pachete de carti, 2 erau jos si incarcau liftul, iar la 4 se facuse un sir de oameni care-si aruncau pachetele de la unul la altul pana la ultimul care le aseza intr-o piramida. Taylorism, ce mai.
Acum, emotiile sunt mari. Speram sa se vanda, in primul rand, pentru ca banii din vanzari vor reprezenta un premiu special pe care sa-l dam la anul la Gala Superscrieri.
Dar in plus de asta, e un moment important pentru Fundatie, e o iesire din randurile comunitatii Superscrierilor. E un salt dincolo de bula noastra, acum ajungem sa-i tragem de maneca pe oamenii din librarii: „Nu vrei sa citesti non-fictiuni bune care vorbesc despre realitatea in care traiesti?”.
Lansarea va fi pe 30 septembrie, de la ora 19, dar nu intr-o librarie, ci intr-un spatiu expozitional, la Art Yourself Gallery. Ne-am gandit sa reinviem Ciornele si am facut o expozitie de notite si inspiratii ale autorilor din carte, de la notite luate la biblioteca pana la fisiere audio din timpul unor anchete jurnalistice.
Sper ca expozitia sa-i ajute pe cei care au impresia ca „presa romana – plina de minciuna” sa-si nuanteze parerea, umbland un pic in camara celor care uneori documenteaza un material timp de luni de zile.
Echipa
Beatrice: Toata lumea a participat si toata lumea a trecut prin toate rolurile. Daca vorbim de palierul strategic si creativ, acolo ne-am sprijinit cu incredere pe Friends\TBWA, parintele nostru intelept si experimentat, si in special pe Alex Pomana, care ne-a fost alaturi intotdeauna la nevoie.
Daca vorbim de coordonarea campaniei Auto-correct, ea a fost facuta de Zenaida Tataru, care e alaturi de Premiile Superscrieri inca din 2011.
Daca vorbim de implementare - cum iti spuneam, toata lumea a contribuit si la facerea strategiilor, si la caratul cutiilor. Fara toate astea, Superscrieri era inca o idee minunata, ca atatea mii, din categoria "ce frumos ar fi daca...".
Comentarii