[Grand Spoof by Ardealul] Teo: Umorul romanesc e hatru, cu zicale si invataturi de viata, de multe ori porcoase rau, ca taranul ala pur si contemplativ nu exista decat in fantezii nationaliste

Perioada de votare pentru Grand Spoof by Ardealul se apropie de final, dar nu va intristati; coincide cu inceputul lui ADfel, pe 21 septembrie. Juratii se pun pe treaba intensa pentru a evalua cele 20 de nobile spoof-uri gandite cu misiunea de a condimenta cu fainosag publicitatea romaneasca. Iar voi, cei ce purtati povara a 40% din nota finala a fiecarui spoof, sunteti rugati sa va pronuntati - atentie, aici se voteaza.

Claudiu Teohari (intr-un cuvant, Teo) se afla in juriul acestei editii a competitiei noastre de spoof-uri. Stiti ca le stie cu umorul, de cand era mic s-a format pe amuzament. In randurile urmatoare, ne aminteste ca n-ar trebui sa ne tinem mintea intr-o bula si sa credem ca umorul local a fost eradicat. Umorul romanesc, ala deocheat si hatru, traieste bine mersi in offline. La etajul celalalt, al comunicarii online, intr-adevar hazul local s-a cam bagat intr-un colt. Mai scoate o vorba-doua din cand in cand, dar cam atat.

Cat de usor ar fi  de impacat cu comunicarea, ramane de vazut. Cert e ca pana si umorul internationalizat ajunge sa fie "o fantoma diluata si lesinata" dupa filtrele prin care e trecut (accounti, brand manageri si departamentele de Legal), spune Teo , care a lucra candva prin creatie, la Leo Burnett. Dar cu spoof-urile astea poate am ridicat niste stegulete, nu credeti?

Cand ti-ai dat seama ca esti amuzant? 

Nu am stat niciodata sa judec asta detasat. Stiu ca de cand eram mic tata spunea o gramada de bancuri si oamenii se bucurau, apoi cat am facut liceul am stat intr-un grup de oameni pentru care caterinca era un stil de viata, asa ca era ceva de la sine inteles ca ar fi bine sa fii amuzant.

Din nou, nu mi-am dat seama ca am eu ceva aparte si m-am hotarat sa fac asta ca meserie. Doar s-a intamplat sa urc intr-o doara la un show de stand up cand era "momentul publicului" si aia a fost.

Umor local versus "internationalizat" la noi

Umorul local exista bine mersi in offline, unde inca nu s-au scurs meme-urile, ca doar nu e toata tara compusa din tineri hip si cool din licee si agentii. Umorul romanesc e hatru, cu zicale si invataturi de viata, de multe ori porcoase rau, ca taranul ala pur si contemplativ nu exista decat in fantezii nationaliste.

"Target"-ul si preferintele lui

Nu am target la spectacol, ca nu sunt brief, dar imi place daca sunt in sala oameni care mai stiu un pic de istorie, care mai tin minte ceva de prin liceu si care mai citesc o stire doua pe zi. Pe scurt, ma sperie ignoranta aroganta.

In general, oamenii reactioneaza mai usor la material in care se regasesc cat de cat, la situatii prin care au trecut. Pe de alta parte, ce e interesant in Romania e ca daca vrei sa iei un pic publicul in raspar, sa nu le spui neaparat ce stiu deja, sa ii ciufulesti un pic, atunci political corectness e calea.

In general, lumea pe la noi e convinsa ca toti suntem un picut homofobi, oleaca rasisti, de ce nu si misogini pe alocuri, ca doar oameni suntem, nu? E, daca le zici ceva PC, opun rezistenta, tocmai pentru ca e atat de inradacinat conservatorismul in oase.

Nu imi doresc sa se intoarca roata si sa ajungem patrulati politia PC a glumelor, dar parca mi-as dori sa depasim nivelul asta de: "Eu nu am nimic cu ei, dar sa moara dracu' toti. La ei acasa!"

Daca ai vrea sa razi, te-ai uita la...

Silviu Gherman a avut bucati la care am plans de ras. Vio, Toma si Costel au seri in care o dau atat de bine pe scena incat ma transform in public si ma bucur mult. 

Sa razi de politicieni in momentul asta cred ca e nociv, pentru ca le suna a feedback pozitiv si de aici ajungem la guvernarea sarcastic-caterincoasa a lui Ponta sau la ironii gen Oprescu. Astia ar trebui plesniti cu un pastrav putred peste falci de fiecare data cand fac cate o gluma si poate asa se dezvata.

Creativitatea publicitatii romanesti in prezent

Nu stiu, pentru ca nu ma uit la televizor, unde se toarna majoritatea bugetelor in continuare si deci nu pot sa zic ca am fost expus la prea multa publicitate.

Pe online, in continuare se fac bannere extrem de enervante, campanii pe bloguri care au in principal audienta in randul bloggerilor si niscaiva incercari timide de Mec saluta Junimea care sunt la fel de digerabile ca un barbat de 30 de ani care se da adolescent ca sa faca ora de sport cu fetele.

Ai fost si creativ. Cat de usor accepta clientul o reclama amuzanta?

Umorul este tot timpul acceptat, dorit si cautat in reclame. Din pacate, pana cand trece de accounti, brand manageri si filtrele microscopice de la departamentul de Legal, ajunge ca o fantoma diluata si lesinata, ca nu trebuie sa suparam pe nimeni. 

Singurele clipuri care au ceva haz sunt facute exclusiv pentru online, pentru ca exista atitudinea asta de: "Pe net merge mai orice." 

Portretul tau in reclame

Eu sunt o combinatie intre atitudinea baietilor care beau bere si preocuparile femeilor care gatesc cu Knorr fara monoglutamat de sodiu. Deci nu cred ca sunt in targetul nimanui.

Spoturi la care ai ras in ultima perioada

M-au distrat cateva spoturi la Old Spice, pentru ca uneori au poante care vin de nicaieri. Din pacate, sunt adaptari, pentru ca la noi umorul absurd e privit ca fiind inaccesibil majoritatii si deci nu s-ar risca nimeni cu asa ceva. 

Un spoof facut de tine

Mi-e greu sa spun, pentru ca nu stiu ce se mai pune pe TV acum. As face un mockumentary despre viata oamenilor alb-negru de la Teleshopping, pentru ca nu stiu daca stiti, dar ei chiar exista si asa le arata viata: e plina de dureri de cap, vase care se curata greu si insecte nedorite dupa o noapte dormita groaznic pe o saltea incomfortabila. Si e totul in alb-negru, tot timpul.

Catre public: ce ar trebui sa aprecieze la spoof-urile din competitie?

Cred ca putini oameni isi dau seama ca e o diferenta destul de mare intre a reproduce si a parodia. Am vazut de-a lungul timpului foarte multe "spoof-uri" care nu faceau decat sa refaca scenariul initial al spotului, dar jucat mult mai prost si filmat infect, ca la sfarsit sa faca un joc de cuvinte tembel.

Parodia ar trebui sa te faca sa razi, dar sa si comenteze un pic campania originala, sa iti arate cu degetul ceva.