Un pixel singuratic intra intr-un bar.
Stai, nu pot sa folosesc glumita asta, mi-a venit s-o scriu chiar cand m-am intersectat ultima oara cu Catalin Rulea (aka Rooly).
De la cap.
Un pixel nu vine niciodata singur. Pixelii sunt, de fapt, batalioane de soldatei care marseaza impreuna si genereaza un intreg cu identitate proprie. Pixelii sunt creatori. Nu scot doar imagini din ei insisi, ci si sunete. Si aici ma gandesc la formatia Pixels, una dintre cele care flutura stindardul indie in piata muzicala romaneasca.
Aceasta formatie are un set de valori care i-ar impinge la combustie spontana pe multi dintre hipsteri. Alegerea de naming se poate explica in felul urmator, aflam de la Andreas Aron (voce; bass): Pixels manifesta o afinitate pentru tot ce inseamna sintetic, artificial si supra-uman. Pana la urma, traim intr-o epoca in care "realitatea este perceputa cel mai bine prin intermediul unor ecrane alcatuite din cativa megapixeli".
Si daca aceasta bucatica de Pixels nu va ajunge, avem un intreg interviu cu Andreas mai jos, in care aflam despre inceputurile trupei, evolutia din prisma imaginii si identitatii lor.
Dintre highlights: online-ul a schimbat dinamica intre trupe ca Pixels si publicul lor, spune el. Albumul nu mai presupune o dezvaluire atat de intensa. Cortina se ridica mai frecvent si hraneste ascultatorii cu single-uri. Apoi, cand faza seductiei e in stadiu avansat, se naste si albumul.
Ca tot veni vorba, hai sa ascultam cel mai recent single al formatiei, lansat chiar luna asta.
Andreas, pronuntat cu accent pe primul "a"
Comunicarea din domeniul muzical, la inceputurile voastre
Inainte de a raspunde la orice intrebare simt ca trebuie sa-mi plasez in timp relatia cu Pixels. Formatia a fost creata de catre Catalin Rulea (N.R. Toulouse Lautrec) undeva prin 2006. Eu am intrat in peisaj cativa ani mai tarziu, in 2011, odata cu o schimbare de atitudine si stil a trupei. Dar sa revenim.
Anii 2005-2006 au marcat apogeul erei MySpace. Din punctul meu de vedere, pe aceasta platforma interactiunea dintre artisti si fanii lor era una mai personala.
Numarul de utilizatori era semnificativ mai mic decat cel cu care suntem obisnuiti astazi si nivelul de implicare era invers proportional cu aceste cifre.
Sa nu uitam ca nume mari din industria de azi intra in categoria de MySpace Bands - trupe propulsate de fani prin intermediul platformei: Arctic Monkeys, Lilly Allen, Kate Nash etc.
Pixels, in majoritatea ipostazelor sale, a fost si continua sa fie o trupa indie, iar asta a insemnat ca a fost prezenta pe MySpace. La fel cum, mai tarziu, Pixels s-a promovat pe YouTube, Facebook, Bandcamp si tot asa. Tranzitiile au fost organice, la fel cum ar trebui sa fie si promovarea, cel putin intr-o viziune ideala.
Jam de 2009
Naming
Numele de Pixels poate fi tradus ca o legiune de parti minuscule care formeaza un intreg mult mai profund decat suma partilor sale.
In acelasi timp, el poate simboliza afinitatea trupei cu tot ce inseamna sintetic, artificial si supra-uman. Sau poate fi o simpla declaratie a timpului in care traim: epoca in care realitatea este perceputa cel mai bine prin intermediul unor ecrane alcatuite din cativa megapixeli.
2010
Identitatea voastra ca trupa la inceput
Am avut sansa sa vad identitatea trupei de atunci din exterior. Era finalul verii lui 2007 si ma duceam cu un prieten la un concert Pixels pe Motoare.
Nu-i ascultasem pana atunci, dar oarecum ma asteptam la ceva interesant fiindca tot auzisem cuvinte de genul: indie, electro si brit pop.
Muzica a fost foarte smechera, nu cred ca mai auzisem combinatia aia de sunete pe scena romaneasca. Baietii erau foarte concentrati si fiecare era preocupat de propriul instrument, un fel de non-miscare care te baga in stare oricum si te face sa dansezi.
Multa vreme dupa acel concert am ramas cu impresia ca Pixels se afla undeva la jumatatea drumului dintre Kraftwerk si Blur via Joy Division.
Foto sesh, 2009
Schimbari si evolutie
Pixels a trecut prin cateva schimbari stilistice, cea mai radicala fiind in 2011. Formatia se dizolvase, mai mult sau mai putin, asa ca Rooly a dat un refresh. Eu cu el ne-am intalnit din greseala pe scena unui festival in cadrul unui jam session si de acolo am inceput sa regandim Pixels.
Am introdus elementul de Hip-Hop si instrumentatia pieselor a devenit mai caustica. Ne-am indepartat de sunetul brit pe care trupa il avea si am marcat acest lucru printr-un gest simbolic: renuntarea la articolul hotarat ˝the˝ din fata numelui, manifestul acestei schimbari cristalizandu-se sub forma albumului TKOVCTRL (Take Over Control).
2010
2011
2012
2013
2014
Cred ca acum suntem in punctul in care ne-am conturat un sound coerent si am dezvoltat o colectie de material video care reprezinta un fel de fir rosu al identitatii noastre vizuale. Am eliminat tot ce era in exces, am slefuit si am lustruit.
Am devenit mult mai prietenosi, in sensul in care incercam sa facem lumea sa danseze pe fiecare piesa pe care o compunem.
2015
Cum gestionati comunicarea lansarii unui album nou?
Buna intrebare. Noi pregatim un nou album pentru aceasta toamna si comunicarea materialului a fost una din grijile noastre constante.
In ultima vreme, formatul clasic de album a inceput sa-si piarda din putere, cel putin pentru trupe ca Pixels. Asta fiindca, in secunda de fata, totul se misca extraordinar de repede si trebuie sa ramai mereu in mintea si urechile publicului.
Solutia noastra - si a mai multor trupe indie romanesti - este sa lansam un single la cateva luni, iar dupa o anumita perioada de timp sa compilam toate materialele pe un album.
Neconventional
Comunicarea neconventionala Pixels este momentan pe masa de lucru si sper ca in curand sa putem discuta acest subiect in detaliu. Avem ceva foarte misto in cuptor si abia asteptam sa impartasim rezultatul.
Colaborarile noastre cu alti artisti s-au invartit in zona remix-urilor, cel mai recent fiind remixul piesei December de catre Silent Strike.
Cat conteaza muzica si cat conteaza comunicarea?
Aici totul este relativ, poti avea o campanie de comunicare foarte eficienta care promoveaza un produs mediocru sau un material indeajuns de bun incat se vinde singur.
De cele mai multe ori, raspunsul este undeva la mijloc. Nu cred ca putem vorbi de o formula general valabila in care rezultatele sa nu fie influentate de context.
Pixelii la munca - 2012
Colaborari cu agentii
Publicis, McCann, Dan Vezentan, Livada, One Music si casa de productie Popski sunt doar cateva nume cu care am colaborat. Dar, cum spunea si Rooly intr-un interviu anterior, noi lucram cu un colectiv artistic - Creative Laboratories.
In cazul acesta, mecanismul de promovare difera fata de cel al unei agentii standard. Resursele de comunicare de care dispunem reprezinta suma initiativelor indivizilor din interiorul colectivului - design, copywriting, AV, productie etc.
Un artist roman care va place cum comunica
Silent Strike - pentru coerenta cu care isi construieste comunicarea fiecarui album, dar si pentru ca de-a lungul carierei sale si-a dezvoltat o modalitate foarte degajata de a se promova. Orice demers al lui pare ceva natural, nefortat. Publicul simte asta si reactioneaza.
O campanie internationala din domeniu
Am inceput sa apreciez din ce in ce mai mult comunicarea nemediata. Aici ma refer la conturile de Instagram si Twitter gestionate personal de catre artisti.
Spre exemplu, Susanne Sundfor sau Ellie Goulding pun pe aceste retele tot ce le trece prin cap: poze din backstage, camere de hotel sau de pe strada, totul nefiltrat si spontan.
Fix aceste momente intime le sporeste credibilitatea artistica, dandu-ne posibilitatea sa vedem ce este de fapt in spatele muzicii. De cele mai multe ori e ceva chiar misto.
La ce proiecte lucrati acum?
In afara de lansarea noului album, incepem sa pregatim terenul pentru 2016. Pixels face 10 ani, asa ca ne gandim sa facem ceva grandios.
