Nu credeti? Imaginati-va, daca sunteti sceptici, harta metroului descrisa cuvant cu cuvant, rand cu rand, pagina cu pagina, asa cum ar arata ea in niste documente Metrorex in care sa fie interzise imaginile. Cat v-ar lua sa intelegeti, citind toate explicatiile, puteti ajunge de la A la B, schimband metroul pe una dintre magistrale?
Pariul nostru: mai mult de-o privire. Bun, si-atunci de ce nu folosim mai des de scheme pentru a ne creiona proiectele, de exemplu? Ori de a le explica colegilor nostri? E mult mai simplu decat pare.
Nu-ti trebuie talent la desen, ci doar hartie, creion, o minte curioasa si un ABC vizual pe care-l poti deprinde in cateva zile de la Sandra Ghitescu si Adrian Popa, facilitatorii Atelierului de Gandire Vizuala care are loc luna aceasta la Fundatia Friends For Friends.
Te intereseaza? Fundatia Friends For Friends primeste inscrieri pana pe 17 septembrie. Atelierul de Gandire Vizuala se desfasoara in perioada 24-26 septembrie si este o marca a Creative Fitness Studio – unul dintre cele mai eficiente programe FFFF, de dezvoltare a gandirii creative si practice din Romania. Detalii despre atelier si despre cei doi antrenori, aici.
Pe taramul gandirii vizuale
Adrian Popa: Intrarea, pentru mine, a fost foarte-foarte-foarte-foarte simpla. Acum ceva ani buni - vreo cinci - un coleg, care ma vedea desenand mereu prin sedinte, m-a intrebat daca pot sa desenez repede. Lucram intr-o companie de training pe-atunci. “Da, as putea”, i-am zis - “dar ce rost ar avea?”. “Sa desenezi ce vorbeste lumea”, mi-a raspuns.
I-am spus ca “bine, as putea, dar ar iesi urat probabil”. “Uite”, mi-a zis, “chestia asta despre care vorbesc se numeste facilitare grafica - da si tu un search pe Google si o sa vezi la ce ma refer”. Si dupa vreo doua ore am cautat pe Google si mi-am zis wow, ce interesant! Si am tot cautat, am tot citit, am tot descoperit.
Dupa vreo doua saptamani, am inceput sa iau notite vizuale in sedintele interne si am ajuns, la un moment dat, sa le si conduc dupa un model vizual. Aveam un spatiu de joaca deja, testam metoda - iar povestea s-a cascadat continuu, pana cand am facut primul meu training de trei zile cu facilitare grafica inclusa.
Faceam asta cam 20% din timp, pe langa administrare de baze de date si altele (sunt IT-ist la baza). Am ajuns, incetul cu incetul, in punctul in care imi ocup 100% din timp cu facilitarea grafica.
Sandra Ghitescu: Primul meu contact cu practicile vizuale a fost via filmuletele facute de RSA Animate; ce bine absorbi informatia cand e prezentata asa, vizual, ma gandeam. Dar n-aveam vreun gand anume. Al doilea contact, cel care m-a facut sa ma pot apropia de zona asta, a avut loc acum 3-4 ani: eram la Viena, la un “experience design workshop” unde venisera diversi practicieni cu tot felul de instrumente noi, iesite din tipare.
Fiecare facea cate un “show and tell” de 15 minute in care isi prezenta metoda sau modelul. Si au aparut si niste facilitatori grafici, care ne-au spus de la bun inceput ca scopul lor e sa ne viruseze, sa ne faca sa desenam cat mai mult; ne-au spus si ca gandirea vizuala nu este despre a desena frumos, ca exista un ABC - cercuri, patrate, triunghiuri si relatiile dintre ele - pe care oricine il poate manui.
Eu oricum gandeam in schite, scheme si metafore; faceam asta intuitiv, pentru a intelege mai bine relatiile dintre elementele unui proiect. Uneori incercam chiar sa-mi iau si notitele vizual. Mai faceam si mindmapping, de exemplu - care nu e gandire vizuala, dar tot e altceva decat un memo clasic de sedinta.
In cazul proiectelor noi, pe langa scris faceam adesea si o schema, sa am imaginea de ansamblu. Scheme faceam si la traininguri - nu-mi ieseau toate, dar erau cateva foarte bune: simteam ca-mi accelereaza viteza de a explica si ca informatia ajunge mai usor la oameni. Asa ca toate se aliniau.
Atelierul de Gandire Vizuala
Sandra Ghitescu: Istoric, acum vreo doi ani, cand l-am cunoscut pe Adi - care tinea la Vama Veche un workshop de facilitare grafica. Am schimbat date de contact cu gand ca poate vom lucra candva impreuna. “Candva” a venit anul trecut, odata cu oradecreativitate.ro - un proiect in care am creat content online pe care profesorii il puteau folosi, gratuit, in Saptamana Altfel.
Ne-am gandit sa-l ilustram cu altceva decat cu poze de stoc - sa cream noi niste ilustratii originale care sa explice tot continutul.
Asa ca l-am contactat pe Adi, caruia i-a placut ideea. Gandul de a crea impreuna un training de gandire vizuala a venit natural, cand ne-am dat seama ca pe piata exista doar ateliere nisate, prin care puteau deprinde limbajul grafic facilitatorii, trainerii si coach-ii - nimic insa pentru oamenii obisnuiti, care sa-si exerseze acest skill in propriile proiecte.
Ne-am gandit, in plus, sa punem in centru gandirea vizuala - adica sa-i reconectam pe oameni cu proiectorul din capul lor, cum imi place mie sa spun. Sa-i ajutam sa descarce pe hartie imaginile pe care oricum le au in minte.
Asa s-a nascut Atelierul de Gandire Vizuala pe care-l facem prin Fundatia Friends For Friends, alaturi de care am dezvoltat impreuna cu Vlad Tausance si Creative Fitness Studio, un “gym” de antrenare a creativitatii practice care are deja trei ani impliniti.
Practica gandirii vizuale: aplicatii in modul de lucru
Adrian Popa: Pentru mine cea mai surprinzatoare schimbare nu are legatura cu desenul; nu acolo s-a produs marea evolutie. Ci cu faptul ca, practicand intensiv desenatul gandurilor altora, am invatat sa ascult altfel. Acum, pentru ca incerc sa prind toate elementele a ceea ce spune cineva, am mai multa rabdare sa ascult tot ceea ce are de spus - nu mai sar direct la concluzii. Ascultarea e esentiala. Nu poti desena ceva ce n-ai inteles.
Sandra Ghitescu: Si in cazul meu s-a intamplat acelasi lucru. Ascult altfel, mai intens si cu mai mare atentie. Adaug aici si plusul curiozitatii - incepi sa remarci ca oamenii folosesc anumite cuvinte care sunt, de fapt, jaloane importante in poveste. Iti indica directia, orientarea in timp si spatiu, etapele, obiectivele.
Adrian Popa: In plus, daca vrei sa reprezinti grafic ceea ce iti povesteste cineva, te prinzi repede care e bucata lipsa din ceea ce spune. Uneori ideea nu e perfect conturata - si poate ca nici cel care o descrie nu e perfect constient de asta. Alteori nu se potrivesc rotitele intre ele. Cateodata constati ca in anumite zone e plin de detalii - cu totii ne lasam purtati de detalii in segmentele la care ne-am gandit mai mult - si in altele naratiunea e abia schitata. Cand vorbesti - sau scrii - nu-ti dai inotdeauna seama de minusurile din argumentatie. Cand insa desenezi, vezi imediat.
Sandra Ghitescu: Exact. Cand transpui vizual naratiunea cuiva iti exersezi nu numai rabdarea, dar si abilitatea de a intelege mai bine ce are celalalt in cap, de a vedea literalmente lucrurile asa cum le vede el; nu ramai la stratul cuvintelor, ci ii sondezi mai adanc gandirea. Si inca ceva important: notitele vizuale te ajuta sa mentii conversatia la obiect. Cazi mai greu in capcana divagatiilor, nu te mai lasi ispitit de zone irelevante, fara legatura cu imaginea de ansamblu. E valabila si reciproca: interlocutorul vede ce desenezi, are sentimentul progresului, se automotiveaza sa urmareasca obiectul discutiei - si sa te ajute sa umpli zonele goale din tablou.
Iti semnaleaza puncte slabe ori cetoase pe care poate altfel nu le-ai vedea decat prea tarziu. Te ajuta sa-ti lucrezi ideile, sa ti le testezi. Imi amintesc ca la un moment dat discutam cu niste prieteni - aveam o idee care ni se parea fantastica. Cand insa am desenat-o, am constatat ca ideea noastra nu statea pe picioarele ei, plus ca avea la temelie o resursa pe care noi inca n-o aveam. Alteori constati, descarcand planul facut in cap pe hartie, ca unele zone sunt mult prea complicate. Sau ca ai nevoie de prea multe resurse pentru a face lucrurile sa functioneze.
Adrian Popa: Un alt lucru minunat e ca desenul schimba dinamica grupului: oamenii sunt foarte atenti la discutie, vad cum totul capata forma sub ochii lor, participa, adauga, corecteaza, clarifica, dau solutii. Nu mai vorbesc despre faptul ca o schema bine facuta iti aminteste instantaneu toata conversatia - toate ideile sunt acolo, toate detaliile, toate etapele; uneori si feeling-ul intalnirii.
Sandra Ghitescu: Da, pentru ca spre deosebire de o minuta obisnuita de sedinta, pe care - pentru a rememora ce s-a discutat - trebuie s-o parcurgi integral si sa procesezi in acelasi timp tot felul de date, idei, concepte, schita iti scuteste creierul de efort.
In primul rand, toata povestea incape intr-o pagina. In al doilea rand, activeaza scule valoroase, dar neutilizate din creierul tau - de exemplu capacitatea de a intelege rapid forme si culori. Suntem deja echipati cu sculele acestea, care ne maresc puterea si viteza de procesare, doar ca nu le folosim.
Ramanem in paradigma literelor insirate de la stanga la dreapta pentru ca asta e paradigma folosita in scoala si, mai apoi, la job. Nu spun ca scrisul e rau, nici vorba; spun ca pentru anumite lucruri exista scule mai bune decat textul.
Nu faci grafica de afis, de exemplu, intr-un fisier Word. Teoretic poti - ai fonturi, ai culori, poti importa imagini. Dar Word-ul te limiteaza, pentru ca e facut pentru altceva. In cazul unui proiect, de pilda, o schita iti dezvaluie dintr-o privire relatia dintre componente sau etape; si textul poate face asta, dar ai mai mult de procesat si o vei face, evident, cu o viteza mai mica - plus riscul de interpretari si misunderstandings, pe care schitele il reduc copios.
Adrian Popa: As mai adauga ceva la ideea Sandrei. Tendinta de hibridizare aduce valoare adaugata peste tot azi. In industria auto, de exemplu, poti avea un motor exclusiv pe combustie sau unul exclusiv electric - dar combinatia lor iti da mai multe beneficii si mai multa putere. La fel e cu scrisul combinat cu gandirea vizuala: de ce sa folosesti doar unul dintre instrumente cand le poti folosi pe amandoua?
Sandra Ghitescu: Acesta e si motivul pentru care atelierul nostru e de “gandire vizuala”. Inveti un nou limbaj, care adauga valente gandirii tale - asa cum a invata sa canti la un instrument iti da insight-uri pe care nu le poti avea altfel. Orice limbaj nou invatat ajuta la sanatatea instalatiei - a creierului, a gandirii, a gasirii de solutii.
"Urechea muzicala"
Adrian Popa: “Dar eu nu stiu sa desenez” e prima bariera pe care o intalnim. E echivalentul lui “eu nu stiu sa merg pe bicicleta”. Foarte bine, spunem noi - asta nu-i o problema, e usor de invatat. Gandirea vizuala se multumeste cu putin: forme geometrice simple, relatii intre ele, cateva simboluri usor de recunoscut. Talentul la desen e irelevant. Ajuta, dar nu despre desene frumoase e vorba.
Lucrul cu instrumente standard (fisiere text, minute post-sedinte, rapoarte).
Sandra Ghitescu: Mai auzim asta: “compania mea nu ar fi deschisa la acest mod de lucru, pare complicat si/sau copilaros”. In noua cazuri din zece, am constatat noi, lucrurile nu stau deloc asa. Sigur ca s-ar putea sa ai colegi care nu sunt prieteni cu culorile si nici nu se entuziasmeaza sa-si vada proiectele reprezentate prin norisori, stelute si omuleti. Dar noi n-am intalnit pe nimeni pana acum care sa nu reactioneze bine in fata unei scheme bine facute. Nu e despre chestii dragute, ci despre claritate in transmiterea esentei unei idei, a unui proiect. E un instrument de comunicare, pana la urma.
In concluzie
Sandra Ghitescu: Am intalnit cativa oameni care spun ca nu-si dau seama la ce le-ar putea folosi acest skill - nu fac traininguri, nu faciliteaza sedinte, nu gestioneaza proiecte mari. In primul rand, nu e obligatoriu sa fie despre job - iti poti face o schita pentru finantarea sau planificarea unei vacante, de exemplu.
In al doilea rand, stim cu totii bine diferenta dintre o prezentare cu multe cuvinte si una cu multe imagini - fie ele fotografii, scheme, infografice, culori. Gandirea vizuala e un sistem de operare, nu o aplicatie particulara de care s-ar putea sa n-ai nevoie.
Daca-ti instalezi acest nou sistem de operare, care ruleaza minunat pe creierul uman - hardware-ul nostru e construit sa proceseze imagini captate din lumea exterioara, nu sa citeasca siruri de litere -, vei vedea cum creste viteza de procesare, cum apar mai putine blocaje, cum proiectele se clarifica.
Adrian Popa: Exact. Transformi conceptele in metafore usor de inteles, simplifici, concentrezi informatia, o faci usor de digerat. Inclusiv in context multi-lingvistic. Sigur, pentru echipe multi-etnice exista engleza, dar de multe ori nu toata lumea are aceeasi fluenta; poti fi usor inteles gresit. Gandirea vizuala sparge barierele de comunicare, e un fel de limbaj universal. Plus ca e un instrument fara costuri si foarte la indemana: nu-ti trebuie decat ceva care lasa o urma pe-o suprafata - poti desena si cu un bat pe nisip.
Sandra Ghitescu: Adaug aici si castigul de timp. Eu mi-am construit deja un set de simboluri pe care le desenez intr-o secunda. Sa scrii o propozitie dureaza mai mult de-o secunda.
Si daca aduni secundele economisite, conteaza. Suntem bombardati cu informatie, operam altfel decat acum 15-20 de ani, cand viata era ceva mai lineara - facultate, job, predictibilitate, univers de confort. Acum schimbarile sunt rapide si bruste. Viteza si flexibilitatea, plus capacitatea de a decodifica dintr-o privire lucruri complicate - pentru a lua decizii mai bune - nu mai sunt catusi de putin niste mofturi.
Acum 15-20 de ani oamenii isi treceau in CV-uri “cunostinte de operare pe calculator” sau “cunoasterea limbii engleze”. Erau, pe-atunci, avantaje competitive. Azi e o gluma sa te lauzi ca stii sa folosesti un computer ori ca intelegi engleza.
Asa e si cu gandirea vizuala, daca e sa fortez o comparatie. Azi e un avantaj competitiv; noi credem ca maine va fi, tot mai mult, parte din echipamentul de baza in business - ca si crearea de content ori prezenta in social media.
