O pisica sta tolanita pe pervazul unei case. S-a lenevit de la o vreme fara sa-si dea seama. E grasana, dar scumpa foc. Mai prinde cate-un "proiect" prin curtea casei, cu mustati sau aripi, numai cand circumstantele i-o permit. Dar sta la caldura, e in siguranta si primeste aprecieri materiale + emotionale. Desi de cele emotionale, ma rog, nu stim cata nevoie ar avea. Acum priveste alene pe strada; tocmai trece o pisica maidaneza care-i face cu ochiul in mod inexplicabil. Pe geam se vad doua pupile dilatate cat toata lumea. Cum si-o duce viata specimenul asta musculos, agil si expus in prima linie la lumea de afara? Pradatoarea se asaza in mijlocul drumului si incepe sa-si faca toaleta. Aude si vede tot - oricat de ocupata ar fi, scaneaza constant oportunitatile din jur. Parca sesizeaza una; ia uite, a si zbughit-o. Casa ramane cu intrebarile si confortul.
Ambele terenuri vin si cu avantaje si dezavantaje. Cam asa rezuma si Adela Dan diferentele intre omul de agentie si freelancer-ul din publicitate: primul e domesticit, al doilea e un animal de prada.
Si, cand vine vorba de experienta ei, Adela spune: "Uneori ma ploua si imi mai iau niste bete pe spinare, dar sunt libera".
Apoi adauga: "Mai am zile in care mi se uraste sa fiu singura si-mi vine sa ma intorc. Dar nu m-as mai intoarce sub nicio forma exact de unde am plecat si nu vorbesc de loc sau de agentie, ci de parcurs profesional. Nu de mandrie dar, pur si simplu, nu mai sunt acelasi om care a plecat".
Plecarea din agentie
Imi disparuse bucuria de a face lucruri frumoase si nerabdarea cu care asteptam sa vad shortlist-urile marilor festivaluri de publicitate.
Eu, care eram stiuta drept enciclopedia umblatoare a advertising-ului-daca veneai sa ma intrebi la ce era spotul ala de acum cinci ani cu o fata in albastru care canta pe strada iti spuneam si line-ul, nu mai intram nici macar pe CannesLions.
Asa ca am inceput sa schimb. Am schimbat intai locul, dar 11 ani de McCann te formeaza intr-un anume fel, asa ca, pur si simplu, nu m-am putut adapta in alta parte.
Dupa jumatate de an petrecuta intr-o alta agentie, am inteles ca sistemul imi consuma prea mult timp si energie si cu greu mai pot gasi cateva firimituri pentru proiectele mele de suflet. Asa ca am sarit in apa fara sa stiu macar sa inot, pe principiul reusesc sau mor incercand.
Tranzitia catre freelancing: pregatiri, indoieli, sprijin
Pfaaa, as putea scrie un roman cat Neamul Soimarestilor aici. Singura pregatire a fost sa-mi fac un cont de rezerva gandit sa-mi asigure cateva luni supravietuirea financiara.
Nu am avut indoieli legate de decizia luata, nu am indoieli legate de contracte, pentru ca stiu ce pot si ce portofoliu am, dar am avut si am indoieli legate de aspectul financiar. Se plateste foarte greu, desi sunt sume care nu baga in faliment o firma. Ajungi sa-ti iei banii si la 6 luni dupa ce tu ai livrat tot ce ti s-a cerut si asta dupa zeci de mailuri si telefoane.
Probabil ca, avand salariu, deci venit constant, unele doamne din departamentele de contabilitate au probleme in a intelege ca si freelancerii sunt fiinte umane, deci au de platit facturi lunare si nu se hranesc cu coaja de copac. Si cred ca tine si de educatia fiecaruia sa-ti respecti partea de contract.
Viata de agentie din postura de freelancer
O privesc asa cum priveste o pisica maidaneza o matza grasa si lenesa tolanita pe pervaz, in caldura unei case. Desi uneori ma ploua si imi mai iau niste bete pe spinare, sunt libera. Mi se face des dor de oameni si prima data cand am simtit asta a fost in dimineata de dupa premiile Oscar, cand nu aveam cu cine comenta tinutele de pe covorul rosu.
Viata de agentie e comoda si te leneveste. Freelancing-ul iti ascute toate simturile si ti le trezeste pe cele adormite. Daca vanezi, mananci; daca nu, nu. E simplu.
Intr-un singur an de freelancing am invatat sa fac bugete, desi nu eram in stare sa-mi calculez corect nici cheltuieli personale pe o saptamana, sa imi cer banii - iar si iar - cu o tenacitate vecina cu nesimtirea, sa organizez productia unui spot TV from scratch, desi eram “doamna de la agentie” care venea direct la filmare, cu ochelarii de soare pe nas.
Agentia in care ai invatat cel mai mult
McCann, pentru ca... McCann. Toata lumea vine aici sa invete si sa-si faca portofoliu. Unii, insa, raman mai mult. Aia care se prind ca secretul succesului acestei agentii nu sta doar in know how si in conturile internationale pe care ai oportunitatea sa lucrezi, ci in oamenii de aici. De aceea se si intorc aproape toti cei care pleaca. Pentru oameni.
Ai fi interesata sa-ti formezi o agentie proprie?
O agentie clasica? Asa, cu sediu, sedinte de status si femeie de serviciu? No way. Nici macar nu am nevoie. Pot functiona ca o mini agentie atunci cand este nevoie. Ma dau de trei ori peste cap si adun in doua ore o echipa functionala cu planner, art, DTP - tot ce trebuie.
Dar te-ai intoarce sa lucrezi in agentie?
Nu stiu. Mai am zile in care mi se uraste sa fiu singura si-mi vine sa ma intorc. Dar nu m-as mai intoarce sub nicio forma exact de unde am plecat si nu vorbesc de loc sau de agentie, ci de parcurs profesional. Nu de mandrie, dar nu mai sunt acelasi om care a plecat, pur si simplu.
O zi la munca
E la fel ca a oricarui creativ dintr-o agentie. Ma trezesc de dimineata, imi verific mailurile si-mi beau cafeaua, apoi ma apuc de lucru. Daca am de scris la carte sau trebuie sa scriu sketch-uri sau articole pentru revistele cu care colaborez, imi iau laptopul si plec sa lucrez la Muzeul Satului sau la vreo terasa.
Daca am in lucru o campanie cu ping pong de feedback, lucrez de acasa. Ca sa fiu mai operativa, imi impart zilele in zile de meeting-uri / semnari de contracte si zile de scris, ca sa spun asa. In ziua de meeting-uri imi pun in sir chiar si 5 intalniri si fac pauza de la scris.
Prejudecati adresate freelancerilor
M-am intalnit de curand cu un nimeni care n-a tinut in viata lui in mana un bat de Goldendrum, macar, dar e inregimentat intr-o agentie de divizia D. Well, m-a intrebat daca sunt casnica. Exista aceasta prejudecata ca freelancerii sunt un fel de someri. Ei bine, nu sunt.
Avantaje si dezavantaje in freelancing pentru creativi
Avantajul este unul singur: ai mai mult timp pentru alte proiecte. Eu am reusit, intr-un singur an, sa fac doua filme, sa public o carte si sa-mi triplez traficul pe blog (adelaspune.ro). In secunda asta, pe langa joburile curente de copywriter, colaborez cu doua reviste (The One si VIP), tin un blog si colaborez cu baietii de la Bromania.
As vrea sa spun ca ai si mai putin stres, dar inca nu am ajuns la nivelul de siguranta financiara care sa-mi permita asta.
Dezavantaje? Nu ai cu cine sa comentezi tinutele de la Oscar- nu radeti, ca pentru mine e foarte important- si trebuie sa ai tu grija sa te mentii conectat la ce se intampla in industrie pentru ca nu-ti mai pune nimeni in fata farfuria cu festivaluri si canitza cu site-uri de specialitate.
Primul tau proiect ca freelancer
Site-ul Juiceit.ro.
Relatia cu clientii
Cand eram in agentie, imi permiteam sa arunc cu ce-mi venea la mana dupa accountele care ma scoteau din pepeni. Acum nu mai am account intre mine si client, asa ca am descoperit ca, in mod absolut surprinzator, vocea mea poate fi calma chiar daca sunt la etajul 18 al unui bloc in flacari.
Cum te promovezi/ cum te prezinti / cum iti atragi clientii?
Nu ma promovez, nu ma prezint, nu-mi atrag clientii. Am, insa, foarte multi prieteni, experienta, un portofoliu de care nu mi-e rusine si un CV impresionant.
Pana acum am lucrat doar cu prieteni sau cu prieteni ai prietenilor si mi-a fost mai mult decat suficient ca volum de munca. Si aici vreau sa multumesc tuturor prietenilor care m-au ajutat si au fost alaturi de mine, se stiu ei care :)
Creativ freelancer proaspat iesit din facultate
Ahahahaha! Asa ceva nu este posibil. Nu ai cum sa lucrezi ca freelancer cand abia ai iesit de pe bancile scolii pentru ca, pur si simplu, nu stii nimic, nu ai portofoliu, nu prezinti incredere. Tu te-ai lasa operata de un chirurg care a terminat facultatea ieri?
Ce ai face diferit daca ai lua-o de la cap?
As selecta mai riguros joburile primite si as invata cuvantul magic "NU".