Elena-Greta Apostol, intr-o vreme, se gandise sa lase prin orasul numit Bucuresti o carare care sa-i duca pe oameni la casuta ei virtuala. Firimiturile de data asta au luat forma unor stickere, iar drumul catre cuib era inscriptionat intr-un QR Code.
A, stai, ca voi nu stiati. Dupa ce au scapat de baba aia care voia sa-i ingrase cu dulciuri, cei doi copilandri din jurnalele fratilor Grimm au crescut; Hansel s-a apucat de cantat intr-o trupa si Greta si-a descoperit talentul la desen. A mers la liceul de arta, apoi a luat calea catorva facultati si mastere, intre care Sociologie, Publicitate si Arte.
Si daca, la inceput, Elena-Greta avea impresia ca «publicitatea iti mananca sufletul», in decursul a cativa ani, o experienta in Advice si un prim internship intr-o agentie, a trecut la principiul «publicitatea e uneori chiar mai "arta" decat alte domenii».
Acum e art director la Nuevo si nu se vede facand altceva. S-o cunoastem si sa vedem cum de ne-a rapit-o desenul.
Unii se inclina spre desen de mici
Printre primele experiente intra clar gainile pe care m-a invatat tata sa le fac, florile patrate, desenatul pe usa si ziua in care m-am machiat cu carioci.
Nu-mi placeau temele conventionale, casuta, copacei si soare in coltul paginii, asa ca intr-o zi am desenat o mireasa (cred) fugind de la altar.
Cand mireasa fuge, nimeni n-o ajunge
Cand te-ai hotarat ca asta vrei sa faci?
Cand eram mica, daca nu ma insel, aveam mereu alte raspunsuri pentru "ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?": de la profesoara, la veterinar, arheolog, agent de circulatie, pana la psiholog, florareasa si casnica). Asta pentru ca mereu visam sa fac altceva.
Lucrurile au inceput sa prinda contur cand mi-a zis profa de desen ca poate ar trebui sa ma inscriu la arte, si cum nu stiam prea bine cum sta treaba in zona asta, m-am dus direct la sursa si m-am indragostit pe loc de atmosfera din liceul de arta. Cred ca printre primele cuvinte pe care le-am scos ajunsa acolo au fost "moaaama! asta vreau sa fac!". Apoi lucrurile au crescut ca un bulgare de zapada la vale.
"Shapes"
"While Asleep"
"Pin me up!"
Odata iesita din scoli
Au trecut niste ani pana sa imi dau seama cine sunt si ce vreau; pana pe la 20 de ani sigur lucrurile n-au fost prea clare. Daca m-ai fi intrebat in anul 3 de facultate daca vreau sa lucrez in publicitate, as fi raspuns ferm ca nu.
Pe atunci vedeam publicitatea ca pe un compromis al artistilor mai fraieri, ca nu o sa pot face ce imi place, ca o sa imi vand sufletul diavolului, ca o sa se termine cu desenatul si pictatul, de astea :))
Dar mi-a trecut repede. In 2011 am venit in Bucuresti, m-am inscris la master si incepusem sa merg pe la workshop-urile tinute de cei din Advice si sa invat ce nu se invata la scoala.
La finalul anului eram interna la prima agentie, Creative Ideas, pentru care faceam texte (a existat o perioada in care am crezut ca as putea face asa ceva), au urmat Graffitti BBDO, locul in care am invatat cum sta treaba cu art-directionul, si ka-ching! am zis ca asta e!
Si asta a ramas, acum sunt art de 3 ani si ceva si nu ma vad facand altceva. Mi-am dat seama ca e o lume misto in care daca iti place ceea ce faci si crezi in asta poti sa traiesti si fara compromisuri, si daca chiar sunt necesare le iei ca pe un challenge.
In 2015 vad publicitatea ca fiind arta, uneori chiar "mai arta" decat alte domenii.
Cu vopsea
Din sketchbook
"The Queen of Hearts"
La lansarea postului de radio Autobaza
Teme
Mi-ar fi greu sa ma incadrez intr-un stil sau sa gasesc teme preferate. Clar este ca lucrez foarte subiectiv, fac ceea ce imi place mie si aleg teme cu care rezonez pe moment. E o chestie de mood. Chiar daca risc sa ma plictisesc de ceea ce am facut in urmatoarea secunda, prefer sa aiba cumva o spontaneitate vizibila, sa nu fie chestii prea elaborate, ci mai mult simtite.
Imi place ca, in orice forma a designului, ceea ce fac sa transmita o stare, altfel e inutil.
Oglinda-oglinjoara
Proiectul publicitar preferat
A fost si cel mai frumos cadou de ziua mea de anul acesta.
La Nuevo, avem norocul de a lucra cu niste oameni foarte misto, Fundatia pentru SMURD se numara printre acestia.
Ei bine, cu oamenii astia foarte misto mi-am petrecut eu ziua anul acesta, pentru ca am filmat cu ei o serie de spoturi care au la baza ideea altruismului pur, faptul ca cei din SMURD nu au un job la care se duc dimineata si de la care se intorc seara pentru a trage o concluzie la sfarsitul lunii, ci faptul ca acestia salveaza vieti. Din pura bunatate, atat.
Iar oamenii care au fost salvati de ei au in comun un singur lucru, faptul ca au fost salvati de un "om bun", expresie pe care o folosim atat de des, dar care rar ne dam seama si cat valoreaza.
Proiectul personal preferat
"Dume de bine" - o campanie facuta de zanele de la Dume de mestecat, pentru care am facut un design de tricou pornind de la duma "Stay for a little wild". Alaturi de mine au mai participat si alti 7 artisti, scopul nostru fiind acela de strange o suma cat mai consistenta de bani pentru o cauza mai mult decat nobila.
Stay for a little Wild
Cea mai complexa lucrare
Cel mai complex proiect la care am lucrat in ultima perioada a fost prima expozitie de arta digitala, intr-o locatie foarte misto, Galeria Artmark, unde impreuna cu Sanziana Pop (visuell.ro) am expus o serie de ilustratii pornind de la conceptul de imagine in pop-culture.
Am ales 3 momente iconice din trecut, readuse in prezent folosindu-ma de concepte precum "selfie", "tabloid", "check-in".
3 ilustratori preferati all-time
Greg (Craola) Simkins, Yoshitoshi Kanemaki (desi nu e ilustrator) si Nicolae Negura.
Greg (Craola) Simkins
Yoshitoshi Kanemaki
Nicolae Negura
Promovare. Campania cu stickere + QR Codes
Incerc sa fiu peste tot acolo unde sunt cei carora le place ceea ce fac. Si nu ma rezum doar la online, ci incerc sa fiu cat mai prezenta offline prin expozitii, live painting la evenimente si stickere in tot felul de locuri.
Treaba cu stickerele a inceput prin 2010 cand abia incepuse sa isi intre in rol QR-ul pe la noi si mi s-a parut un mod misto de a-ti trimite target-ul acolo unde doresti, asa ca am inceput cu o pagina de like pe Facebook si apoi a venit site-ul.
elenagreta.com
Nu mi-am propus sa ajung undeva cu asta, cred ca singurul lucru pe care mi-l doream era acela de a-i aduce la mine pe cei care poate vad stickerul pe strada, li se pare misto, devin curiosi si vor sa vada mai multe lucrari.
Am vrut sa impart ceea ce mie imi place cu ceilalti, chiar daca multe stickere au fost dezlipite, scrijelite, mazgalite, bla bla, in the end asta face parte din poveste, sa lasi un desen mic in lume sa-si traiasca viata.
#sticknscan (1)
#sticknscan (2)
Agentie vs. proiecte freelance
Principala diferenta consta in modul in care esti perceput aici de catre client. In proiectele pe freelance, jumatate din lupta de convingere este ca si dusa din sta.
Clientul ajunge in general la tine stiind deja cu cine vrea sa lucreze, accepta mai usor idei si sugestii pentru ca e vorba de un approach mai personal, iar clientul vede in tine un consultant a carui parere cantareste mai greu, acesta fiind principalul plus.
Lucrul acesta poate functiona cu siguranta si in agentie, dar aici este vitala comunicarea cat mai clara si organizata (aici apar in general minusurile), dar si human touch-ul, este extrem de importanta relatia client-agentie, client care sa poata dormi linistit noaptea stiind ca si-a lasat brandul pe maini bune.
Ilustrator in Romania
Illustratorul roman e in crestere, e inca pustiulica, dar pare sa inceapa sa se defineasca si inclin sa cred ca o sa fie unul pe care tot ne vom dori sa-l cunoastem.
Pygmy
Ce desenezi acum si ce proiecte ai in plan pe viitor?
Acum lucrez la o serie de ilustratii, "Only 199 Years of Consumerism", care are la baza influenta boom-ului de branduri asupra noastra, in ultimii aproape 200 de ani si modul in care acestea au schimbat tot felul de perceptii, elemente de limbaj, modalitati de socializare and much more.
Only 199 Years of Consumerism
