Maria Elisabeta Cucu este Graphic Artist. M-am intersectat cu ea din intamplare, cand un link de pe Facebook m-a dus pe 9GAG la mituri romanesti reinterpretate. Dochia are aerul unei eroine manga, Zburatorul e imaginat cu aripi de liliac-dragon, Miorita priveste bland din spatele mortii albastre. Postul are peste 13.000 de puncte si 500 de comentarii.
Am cautat autoarea. Maria are 23 de ani, a terminat Universitatea de Arta si Design Cluj, sectia Foto-Video, procesare computerizata a imaginii. De 2 ani si 7 luni este grafician la Idea Studios, unde creeaza grafica 2D pentru jocuri Flash, iar de curand a lucrat si la un proiect pentru mobile.
Nu ii place rozul si nu intelege de ce trebuie folosit neaparat la jocurile pentru fete. I se pare destul de greu sa fie boema, asa ca deseneaza cand apuca, si se bucura de aceasta revenire a desenului in popcult: „imaginea artistului muritor de foame se indeparteaza tot mai mult de realitate”.
Cateva din lucrarile ei, aici. Mai multe despre miturile romanesti reimaginate.
Inceputurile tale cu desenul
Aici raspunsul e cat se poate de neoriginal: nu imi amintesc sa fi avut vreo perioada in care sa nu desenez; de cand am amintiri stiu si ca maica-mea se enerva ca iar imi trebuiau carioci, iar mi s-a terminat verdele din paleta de acuarale, iar am terminat blocul de desen si desenez pe foile goale de la inceputul cartilor. Inca sunt in biblioteca carti de-ale lui Karl May (scuze, bro) cu... sa le zicem ilustratii personalizate.
In ce curent s-ar incadra desenele tale
Momentan inca sunt in cautarea unui stil, prin urmare nu le-as incadra niciunde.
Ideea miturilor romanesti
Tempus edax rerum (lat. Timpul, devoratorul tuturor lucrurilor) reprezinta lucrarea mea de licenta.
Mergand acasa de la Cluj la Campulung Moldovenesc, mi-am dat seama de diferenta dintre regiunea respectiva si oras (mai mare); acolo traditia inca dicteaza.
Oamenii au un respect extraordinar fata de costumul popular, obiceiurile specifice fiecarei sarbatori si sunt, in general, mandri cu invataturile din batrani, pe care le transmit cu sfintenie mai departe.
Nu cred ca e specific zonei, ci mai degraba intreg poporului, dar eu chiar am simtit contrastul, amplificat cel mai probabil si de faptul ca aici sunt oameni din multe parti ale tarii, fapt care duce la o oarecare uniformizare a identitatii din punctul asta de vedere.
Cu toate astea, m-am gandit ca ceea ce avem in comun sunt miturile (etnogenezei, erotic, estetic si existentei pastorale).
Miturile si informatiile precise
Am lucrat cateva luni; am inceput prin a cauta informatii mai... precise, daca pot sa le zic asa; texte cat mai descriptive pentru cele patru mituri. Bineinteles, in online nu am gasit prea multe.
Apoi am facut sinteze, urmate de niste schite simple, dupa care am cautat referinte anatomice, si nu in cele din urma, am facut o scurta trecere prin niste carti de motive populare brodate, dar si numeroase vizite pe blogul Semne Cusute (despre care cred ca reprezinta o inspiratie pentru mii de oameni).
Ce vrei sa faci mai departe cu acest proiect
Nu aveam planuri, dar aparent lumea e destul de insetata dupa astfel de teme. Ma gandesc sa fac in primul rand o serie cu fiinte mitologice (iele, varcolaci, zmei). Si apoi, nu stiu inca.
Jocurile video
E primul loc de munca, deci nu pot sa zic ca am ajuns aici prin ceva intamplare fantastica; imi cautam job in anul II si erau posturi disponibile si pentru cei care nu stapaneau perfect desenul digital (aveam tableta grafica de prea putin timp ca sa inteleg exact cum functioneaza).
La inceput a fost dificil pentru ca mie nu imi place rozul, nu prea intelegeam de ce e aproape obligatoriu sa il folosesc la jocuri pentru fete.
Inspiratia
La momentul de fata, ma inspira atat curentele din sfera graficii digitale actuale, dar ma aplec cu un fel de nostalgie si peste lucrurile neinsemnate pentru cei dinafara, dar care pe mine m-au marcat (ex: caciula turcoaz de cand aveam 3 ani si obrajii ca doua mingi, senzatia pe care am avut-o cand am realizat prima oara ce inseamna sa mori, prima scrisoare de la un baiat, primul roman de Palahniuk, barbatul ce canta la harpa in fata la Mega Image, durerea din capul pieptului de cand asteptam rezultatul RMN), nerenuntand nici la influentele spatiului geografic in care am copilarit.
Firul comun din desenele tale
Firul comun ar putea fi faptul ca nu incerc din rasputeri sa redau realitatea. Dar din nou, consider ca e prea devreme pentru a avea un raspuns, din moment ce inca nu mi-am definit un stil.
Tabieturi de creatie
In principiu, desenez cand gasesc timp. Mi se pare destul de greu sa fii boem si sa iti permiti tabieturi de creatie in era in care traim, desi cunosc persoane care reusesc; posibil sa am si eu dar sa nu le sesizez.
Exista o revenire (subtila) la desen?
Cu siguranta exista o revenire care nici macar nu mi se pare atat de subtila; desenul a fost mereu prezent, dar da, in ultima vreme este tot mai des folosit pentru branding, promovare etc.
Consider tendinta asta favorabila pentru toata lumea, atat pentru societate care -uneori/ tot mai des- ajunge sa beneficieze de un rasfat vizual, dar si pentru cei ce vor sa traiasca din desen: imaginea artistului muritor de foame se indeparteaza tot mai mult de realitate.
3 ilustratori preferati all-time
Ce ai mai desena/imagina daca ai avea timp
Urmatorul proiect personal e legat de lettering. Cam atat deocamdata; sunt incantata de el si sper sa iasa pe cat de bine m-astept.
O reclama bazata pe animatie care ti-a placut
Coca Cola - "Road to Happiness Factory".