The Boy Who Cried Wolf (TbWcW, de gasit si aici) strangea prin 2012 patru membri, fiecare muzicieni cu proiecte si preocupari proprii. Astfel in componenta trupei se gaseau: un membru Breathelast (Mihai Andrei), un membru White Walls (Serban Georgescu), un membru Pistol cu Capse (Alex Guta) si unul ex-CHESTER (Bogdan Purghel). Acum au ramas trei; Serban a trebuit sa plece spre proiecte mai bine primite de publicul larg si mai bine platite, spune Mihai Andrei (vocea trio-ului de lupi). Cei ramasi planuiesc un nou album in 2016, care ar putea fi ultimul.
Starea de fapt: e un proiect muzical secundar, iar daca o iei pe cai putin spre deloc batatorite cum ar fi genre-ul muzical "core" in contextul Romania, investitia trebuie sa fie majora, implica educare, multa munca de dovedire, timp si perseverenta samd. Totul intr-un mediu putin prielnic, cu organizatori de evenimente care vor sa mearga permanent si pentru totdeauna la sigur - "pentru ca nu stiu sa vanda fest-ul altfel decat prin capete de afis", precizeaza Mihai - si cu publicatii care preiau haotic orice e nou, desi ar avea puterea de a digera si promova un curent sau un efort muzical in mod mai consistent. Asa ca ia uite cum cea mai grea etapa din ciclul de viata al unei formatii nu mai e chiar inceputul.
Acum, cu povesti direct de la sursa:
Cine sunt The Boy Who Cried Wolf
Alex, tobosarul copil furios autodidact din Voluntari;
Mihai, gatul cu suflet tanar din Bucuresti;
Serban, maestrul basist, masterizator de idei, din Constanta (activ si la White Walls pe perioada facerii lupilor, plecat acum spre meleaguri muzicale mai bune);
Bogdan, rebelul sudist cu hardcore pe alocuri, desenator de lupi si lighioane si plin de idei pe chitara, tot din Bucuresti.
Serban, Mihai, Alex si Bogdan
Inceputul
Ideea de "lupi" ( The Boy Who Cried Wolf, prescurtat "lupi") a aparut cand eu cu Bogdan tot incercam riff-uri pe chitara si am zis ca ideile alea merita o trupa, asa ca am facut-o.
Racolat una bucata Alex, bagat vreo trei idei, alaturat una bucata Serban, cand acesta a decis sa se mute in Bucuresti. Pe urma a fost doar nevoia de a le testa live, ca pe masini, crash test. De fapt asa si suna trupa live, ca un crash test in continuu, soldat cu scoruri bune, evident :))
Initial am vrut sa fim trei insi (fara bass) dar ne-a convins Serban, un people's person, ca merita sa iesim la lumina. Plus ca, repet, dorim permanent sa testam feedback-ul, pe cat se poate de controlat, ca sa evaluam si sa dam alta viata pieselor decat cea din sala de repetitii. Le-o datoram pieselor, zic eu.
Inceputul e dificil doar daca nu iti gasesti oamenii care sa rezoneze cu muzica corect, nu sub forma de compromis. Pentru noi, inceputurile au fost cu bang, ca asa se produce orice start la noi, dupa care, daca nu esti ridicat de "media" si de "organizatori", se considera automat ca nu meriti si amploarea scade. A nu se compara cu parerea noastra despre trupa, nu va fi niciodata aceeasi cu a publicului larg, daca acesta exista.
Pe scurt, cand am avut 6 piese sau ceva de genu', am avut si primul concert in prima formula consacrata a lupilor, pentru a testa motorul trupei.
Context
Scena muzicala pe muzica "brutala", desi ritmata si antrenanta, nu exista.
Exista o mica comunitate unde fiecare trage pentru el si compara permanent cu ce fac ceilalti. Dar e mai mult un panou cu rezultate unde se imbulzeste toata lumea sa vada "cum s-a descurcat", fara sa tina cont ca sunt atat de multi in fata panoului. Cam asa vad eu treaba.
In rest, cred ca orice trupa care incearca sa inoveze sau sa se afirme natural stilistic, fara sa incerce sa fie "in trend", risca sa treaca neobservata. Ori ajunge comparata cu eforturile de afara si da nesatisfacator pentru public, sau nu e un curent promovat ok si, din start, se considera ca perceptia generala e slaba. We're all alone out there. Mai mult sau mai putin. Trebuie sa faci treaba asta pentru tine, ca si cum te-ai duce la sala sau la un sport dubios, impracticabil oricum si oriunde.
Baiatul si lupul
Eu mai sunt intr-o trupa - Breathelast - acolo ne-am ales numele in ideea supravietuirii rechinilor si evolutiei lor de-a lungul timpului. Trimiterea nu e directa, dar e legata de cine rezista cel mai mult intr-un mediu neprietenos, mereu in schimbare - most likely, un pradator.
Asa si cu lupii, din start ne-am simtit mai in "padure" si mai retrasi de drumul principal, asa ca am ales "lupii" ca personaj. Pe urma am fost captivati de fabula "The Boy Who Cried Wolf".
E o lectie valabila fata de ce se intampla in media zilelor noastre, vorbitul de dragul de a vorbi, fara a anunta realitatea sau ceva important; ca atunci cand e cu adevarat nevoie sa dai un semnal de alarma, nimeni nu mai crede, nu mai aude, nu mai vede. E o sera perfecta pentru a creste zombies, imuni la semnele din jurul lor.
The Boy Who Cried Wolf. Cum era, lupul, sanitarul padurii? Trupa medicament pentru unele angoase personale, pentru padurile intortocheate din noi.
Parcurs si dificultati
Se sta mult in sala, se repeta si se lucreaza la piese si pe urma cand sunt gata, se doreste "expunerea". Din pacate in lumea muzicala de sub pamant - deoarece nu o sa fim niciodata mainstream, ca se "urla", chitarile sunt galagioase si ritmurile violente bla bla :) - nu o sa ne primeasca nici un fest mare de profil sau cu sponsori magici si cunoscuti.
De ce? Din cauza publicului majoritar relaxat care considera muzica violenta demna doar de bataie si de speriat copii, acasa. Si mai ales ca din publicul ala fac parte si unii organizatori, care vor bani si sa le mearga treaba din prima. Sau sa stea 4 ani la rand numai pe plus infinit, pentru ca nu stiu sa vanda festul altfel decat prin capete de afis. Un lucru redundant, deoarece capetele de afis aduna o generatie, nu le aduna pe toate, prin urmare, nu poate sa mearga permanent aceasta solutie.
Trupa asta (ca si multe altele) este o stare si trebuie sa o intelegi sau sa incerci sa ti-o asumi. Da, e datoria ta, ca om curios si care odinioara se baza pe instinct si pe dezvoltarea reflexelor personale vizavi de ce starneste campuri de energie in jurul lui. Noi facem asta, simtim ca facem asta.
Identitatea actuala a trupei
Este un "hiatus" modern, adica am pierdut un om, elegant si prietenos, deoarece se murea de foame si a trebuit sa plece, dupa cum am zis, catre planuri mai bine primite de publicul larg si mai bine platite. Serban este un muzician bun si ne-a ajutat mult, acum suntem, momentan, trio (fara bas).
Ca imagine, fabula amintita tine loc de avertizare (avem si o piesa cu numele trupei, care denunta minciuna sau propaganda falsa) pentru semnele are anunta dezumanizare si indepartare a oamenilor fata de oameni, prin tertipuri de felul gusturilor, ideilor sau a nuantelor care dau iluzia ca suntem diferiti unul fata de celalalt, cand de fapt ne scaldam in aceeasi mlastina, doar posibilitatile fiecaruia de a face din mlastina respectiva ceva, difera.
Intotdeauna am incercat (noi, oamenii) sa ne izolam de oameni si sa iesim in evidenta, deoarece societatea asta ne invata lately sa fii "deosebit", altfel frica planeaza in aer.
Lupii vor sa transmita energie, sa transforme ideile care ne separa intr-o explozie de power play (mai ales live ), care sa uneasca la unison reflexele celor care ne asculta. Este determinant psihic si fizic pentru lupi, sa varsam toata energia intr-un show, ca sa fim siguri ca transpira suficient de mult catre ascultator, incat sa plece cu "ideea" acasa.
Logo
E desenat de mana, de mine, care nu sunt vreun grafician, desenatorul / artistul grafic al trupei este Bogdan (chitara - voce), dar eu l-am desenat de mana. Am incercat sa scot "padurea" ca sentiment din el, dar sa raman si in nomenclatorul textelor de banda desenata, de genul celor care alarmeaza, scrise mai fulgerator sau cu apasare pe anumite cuvinte, respectiv The Boy, care ascunde personajul generalizat si Who Cried Wolf, care anunta actiunea de a inlocui adevarul cu lozinci si propaganda, cu trimitere la ce v-am scris si despre numele trupei in sine.
Recunosc ca am avut succes cu primul tricou al trupei care avea doar logo-ul (imens) pe fata si lumea went for it big time :)
Un alt motiv a fost nevoia de a exprima nervozitatea trupei in logo si se pare ca a iesit, repet, eu nefiind un grafician, doar un scribbler.
Desen de mana, vectorizat de Dan Cozmuta (fost chitarist la Pistol cu Capse)
Partea de promovare
Promovarea este oarecum ajutata de mediul prost in care traim, opac si dominat de branduri (artistice si aferente acestor acte). Cum adica? Pai scoti o piesa, faci un clip, daca ai ceva concerte in spate, lumea va devora "noul" in sa zicem, o saptamana. Dupa acest boom, dispare orice istoric al acelei curiozitati.
Pe termen lung, insa, e nevoie sa canti, sa fii vazut ca ai cantat in conditii bune (public, energie, sunet bun, etc) si sa iti mearga vorba.
"Neconventionalul" apare in momentul in care spui lucrurilor pe nume si tratezi situatia ca si cum ai fi cu un picior in groapa, dar esti inca viu si capabil de reveniri inspirate. Deja, la capitolul promovare, o atitudine aliniata nu se mai distinge in marea de "veniti, vedeti, invingeti".
O lansare cu public in cazul unui produs nou din partea trupei este bine primita, mai ales daca e pregatita corect. Internetul ajuta (ca doar ala mai e pentru mici intreprinzatori muzicali) dar nu iti baga in traista.
Trebuie sa ai aparitii si sa impui o imagine constanta care sa se opuna letargiei locale. Prin letargie inteleg sa te duci si sa consumi doar ce ti se spune ca e bine sa te duci si sa consumi.
Cat conteaza muzica si cat conteaza comunicarea?
Ambele conteaza in egala masura. Produsul si muzica poarta increderea noastra si energia aceste increderi se traduce in repetitii, in aprofundarea pieselor, chiar modificarea lor (pentru live, strict) in timp.
Comunicarea trebuie sa fie undeva intre stilul nostru de viata ca indivizi, reflectat in muzica pe care o traim, si constanta evenimentelor artistic-muzicale pe care le intreprindem, documentate potrivit (nici prea mult, dar nici un teaser de o secunda) si dozate bine in timp.
Realitatea este aia in care majoritatea platformelor media capabile sa promoveze un curent /efort muzical nou nu fac decat sa preia, fara sa petreaca o secunda asupra propriilor idei despre ce se intampla.
Desi vin in ajutorul trupelor printr-o raspandire haotica, majoritatea lor se scalda la acelasi nivel cu trupele din subpamant, incercand sa produca articole bazate strict pe ce zic trupele, mot a mot. Nu exista fir preluat, exista doar fir intins care, tras la nesfarsit, se rupe. Nimeni nu mesteca ce se intampla, doar preia nesanatos. Imi imaginez ca un om daca a vazut articolul pe doua site-uri, nu il mai suporta in aceeasi forma si aceleasi cuvinte, pe inca zece.
Nu exista sponsori sau nu am stiut noi sa ii gadilam, dar am incercat, parol), nu exista organizatori care sa pretuiasca trupele, decat foarte putini si sub nicio forma nu cred ca se gasesc in capitala, deoarece aici viteza de derulare a banilor si sentimentelor este cea mai mare si trebuie sa ramai "on top".
Paradoxal, trupele ca noi sunt foarte bune drept carne de tun, ore nesanatoase de cantat sau venit si cantat pentru expunere. Dar fara aceste trupe, lumea nu ar fi incalzita, nu ar veni la timp si bauturile din bar s-ar bea in cantitati mult mai mici, mai ales daca vii sa vezi o singura trupa, headliner-ul.
Nimeni nu pare sa considere ca suntem de ajutor prin participare, ba chiar invers, noi ar trebui sa cantam vesnic "pentru expunere". Din momentul in care ai zis "nu", esti uitat si se trece la urmatoare trupa dispusa sa faca rabatul. Dar nu il va face pentru mult timp :)
Breathelast (proiect "principal") vs. The Boy Who Cried Wolf
In ceea ce ma priveste, nici Breathelast nu este in vreo situatie stralucita, dar este o cladire (plina cu rechini) la care s-a lucrat mult si unde timpul a curs in favoarea noastra, deoarece ne-am gasit un stil si am avut rabdarea si intinderea necesara sa ne desfasuram calm, colectiv.
TbWcW a pornit ca o vijelie din prima si asa a mers, favorizand ca inceput, partea incipienta a experientelor cu Breathelast, cand cantam oricat, oriunde, pe orice.
Din momentul in care Serban a parasit formatia, fiind un bun conducator de haita si Breathelast pornise deja pe drumuri mai consecvente, cu planuri si lansari, nu am mai putut tine pasul si cu lupii, fiind nevoiti sa ne regrupam si sa ne gandim cum este mai bine, sa ardem puternic sau sa boicotam abuzul, cizeland albumul nou.
Prin urmare si la o adica, am ajuns fix in punctul in care gasisem echilibrul si in Breathelast. La o rabdare productiva. Va fi sub radarul in care intra Breathelast, doar ipotetic, pentru ca nu se stie niciodata ce iti rezerva viitorul, chiar si in functie de ce pregatesti.
Asteptarile sunt bune, dar osu' la munca e mai practic. Important e sa le poti pune in miscare atat de mult in directia muzicii, in timp ce viata ti le clatina a trezire.
Efortul este rasplatit in timp indelungat, pe drum ai surprize de ambele valente. Oricum, trecand prin atat de multe incercari, ajungi sa nu te mai bucuri de micile reusite, desi importante, avand in vedere ce se favorizeaza mediatic local.
Nu e nicio tragedie, traim vremuri nasoale, unde viteza si socul improvizeaza emotie in valuri si asta impresioneaza mai mult decat un act artistic.
Concluzia e ca suntem norocosi ca putem sa facem asta. Ca avem un istoric ca trupa si planuri de viitor, in pofida ecuatiei.
Factori esentiali pentru a "rezista" sunt pasiunea, sa nu poti fara, rabdare crunta si abilitatea de a te pune in locul altuia, mai ales in trupa ta, relatiile cu exteriorul depind foarte mult de cum se unesc unele drumuri.
Colaborarile dintre artisti si branduri
Eu sunt un om normal. Mi-ar placea sa ma afiliez cu un produs care imi place (fie energy drink, fie haine, etc) cat timp imi recunosc aceasta legatura. Adica, eu am ramas copil, inca beau energizante, ma bucur de Coca-Cola, imi place un tricou frumos, care sare in ochi si reprezinta imaginea trupei bine, Si am avut chiar si noi cateva in productie proprie, care s-au dat ca lupul cald :))
Orice alaturare dintre doua produse da bine, deoarece se incadreaza la surpriza care te scoate din letargia actuala. E ceva nou, ceva care anunta altceva, se formeaza un lant de curiozitati si asta antreneaza ganduri si idei si da imbold la click. Ca totul porneste de la click.
Nu mai pune nimeni postere pe strazi, ca ti le acopera oamenii lu Banica Jr. in materie de secunde, nu mai exista alta posibilitate de a te promova in prima si vitala faza.
Nu as face o piesa pentru un brand, daca asta era parte din intrebare, dar m-as alatura unui brand care poate impinge formatia; nu sunt activist, decat moral. Si asa lupt pentru o cauza pierduta, as fi farsor sa zic ca lupt pentru alte doua mii in paralel.
Oricum muzica cu eforturile aduse ne-a transformat in oameni mai buni, suficient de buni cat sa ne dam seama (iar) ca facem asta pentru noi.
La ce proiecte lucrati acum si unde va gasim pe viitor?
Cum spuneam, eu, Mihai, gat, sunt activ in Breathelast, proaspat semnati pe digital cu Universal Music Romania cu cel mai nou material al nostru, acum lucram la albumul full length. Mai bag si bass in trupa de dark metal Bloodway, ce urmeaza sa lanseze un album in toamna.
Alex, tobosar, canta in mod briliant cu Pistol cu Capse, eroi locali, si mai are o ceata de proiecte.
Serban, bas, a plecat, la fel catre finante mai bune din muzica si activeaza cu White Walls (trupa in care activa original) si cu Fameless, trupa lui Tiberiu Albu - Vocea Romaniei, s.a.
Bogdan, chitarist si vocal, deseneaza ca sa nu moara de foame, compune albumul nou de la lupi (ce se va trage in 2016 , probabil ultimul nostru material, deoarece nu putem sustine proiectul doar pe energia noastra naturala, daca aceasta trece neobservat cu toate eforturile adunate).
Pe viitor, ne veti gasi promovand albumul nou al TbWcW, undeva prin 2016 si bineinteles, fiecare pe la proiectele "principale" numite mai sus, unde investeste mai mult, pune mai mult suflet (daca se poate masura), acorda mai mult timp pentru ca a muncit cu greu la evolutia lui, etc.
Ultimul concert pe anul in curs al TbWcW va avea loc pe 11 septembrie la Question Mark, in cadrul evenimentului Something For The Core, un mini fest de club aflat la editia a patra cu stricta menire de a promova numele din underground, cu radacina in muzica "core", metalcore, hardcore, posthardcore, etc.
