Intr-o casa roz s-au intalnit Adu si Ioana. El o auzise pe ea intr-un bar la karaoke. Au zis ca gata, fac o trupa. Au vrut si tobe; au dat de Calin. Inca o chitara le mai trebuia; a venit Razvan. In casa aia roz au scris si primele piese, le-au repetat si le-au cantat prima data in concert. Restul e o istorie de vreo 2 ani incoace. Ei sunt Fine, It's Pink, o trupa indie formata din 3 absolventi de studii superioare si un licean.
Daca am zis ca in perioada asta ne interesam despre inceputurile in promovare, "branding"-ul si imaginea unor trupe romanesti pe care unii le ascultam din copilarie, o sa facem asta si cu formatiile romanesti mai putin coapte de pe piata muzicala romaneasca. Putem intui ca n-au petrecut nopti lipind afise, ci ca s-au indreptat spre SoundCloud, YouTube si Facebook. Dar sa vedem in ce moduri au abordat online-ul, caci conteaza.
De pilda, membrii Fine, It's Pink au stiut de la bun inceput ca isi doresc sa creeze o atmosfera cu muzica lor. Asa ca dincolo de muzica, s-au pus pe gandit in imagini care sa o reprezinte. Iar estetica lor, aflata in constructie, ii diferentiaza pe scena muzicala indie.
Despre peripetiile din primele lor luni de existenta, despre cum si-au ales numele si cum isi definesc identitatea, aflam mai jos. Primul videoclip oficial n-are nicio saptamana, iar pregatirile pentru lansarea primului album sunt in toi.
Cine sunt Fine, It’s Pink
Ioana Lefter, Iasi, absolventa de Teatru. S-a apucat de cantat intr-un bar la karaoke si nu a mai vrut sa se opreasca. Vocal & keyboards@FIP
Alexandru Barnea, Iasi, absolvent de geografie. La 9 ani, vede pentru prima data pe MTV clipurile de la Breathe si Unforgiven 2 de la The Prodigy, respectiv Metallica, si il impresioneaza foarte tare. Se apuca de cantat prin 2006 dupa ce primeste cadou o chitara acustica. Guitar & Keyboards @FIP
Razvan Morosanu, Iasi, absolvent de Grafica. La fel de autodidact ca cei doi mentionati mai sus, a invatat sa cante la chitara prin liceu, puternic influentat de muzica celor de la Radiohead. Guitar & Bass@FIP
Calin Andrei, Iasi, elev in clasa a 12-a la Liceul de Arte Octav Bancila. Studiaza percutie. Bate la tobe de pe la 8 ani si asta ii cam ocupa tot timpul. Si BAC-ul. Drums@FIP
Cum v-ati adunat?
FIP: Adu si Ioana s-au intalnit intr-o casa roz sa vorbeasca despre muzica. Adu o auzise pe Ioana cantand intr-un bar la Karaoke. Au vorbit despre trupe si artisti, despre cum si ce le-ar placea sa cante, si-au strans mana si au zis "hai sa incercam si noi".
Si nu le-a ajuns o voce si o chitara; au vrut si tobe. Si au cautat tobe. Si l-au gasit pe Calin. Si, surprinzator, au mai vrut inca o chitara. Si l-au gasit pe Razvan. Astazi sunt prieteni si fac muzica impreuna. Si le place. Mult!
Basically, we were meant to be!
Scena muzicala romaneasca & felia indie
Alexandru: Vazuta din exterior, toata treaba asta cu muzica pare foarte faina si usoara, insa odata trecut de nivelul amator, lucrurile se cam schimba.
Eu sunt un tip foarte pozitiv, deci incerc sa vad partea buna a lucrurilor, insa nu pot ignora problemele reale care sunt acolo. Cred ca pentru genul de muzica pe care il facem noi, scena muzicala din Romania, e putin "timida".
Sper ca “scena” sa se transforme in cativa ani in industrie, iar cei care asculta trupe din afara care au un sound destul de apropiat de al nostru, sa plece urechea si la ce se canta mai nou pe aici. S-ar putea chiar sa le placa.
Calin: Scena indie din Romania este gura noastra de aer, e locul unde putem sa ne exprimam liber prin muzica noastra.
Razvan: E un mediu destul de saracacios si ostil , sunt trupe care apar si peste 2 ani maxim dispar. Poate nici nu e vina lor. Cred ca industria actuala din Romania nu e destul de puternica pentru a opri menghina asta sociala. Si cred ca asta e cel mai mare pericol pentru trupele mici.
Cand v-ati dat seama ca e cazul sa va faceti auziti?
FIP: Cand am vazut primul clip filmat de Iustin. Eram atat de entuziasmati de cum iesise totul incat ne-am dorit foarte mult sa iesim in lume.
2013
2014
2015 // Foto: Iustin Surpanelu
Numele
FIP: "Fine, It's Pink" a fost o reactie la vederea unei case roz. Casa care, ulterior, a devenit un local foarte drag noua. Si, de asemenea, prin bunavointa unor oameni minunati, primul nostru spatiu de repetitii, locul in care am compus primele piese si locul unde am sustinut primul concert.
Primele luni
FIP: Inceputul nostru a fost plin de entuziasm si vise! Nu conta amplificatorul, chitara, mixerul. Era o joaca in care nu aveam niciun fel de asteptari. Dificil a fost cand am inceput sa concertam si nu stiam ce e ala un rider tehnic sau ce sa ii cerem sunetistului.
Abia atunci ne-am dat seama ca treaba devine extrem de serioasa. Sau ca noi ar trebui sa o luam in serios :)
Primele noastre luni in formula actuala au fost destul de agitate pentru ca urma sa avem primele concerte in afara Iasiului si asta punea o presiune destul de mare pe noi.
Dupa ce am mers la cateva concerte cu genunchii la gura din cauza instrumentelor care abia incapeau in masina, am decis ca e cazul sa facem o schimbare. Si am cautat pe cineva care sa ne ajute cu o masina mai mare.
Am gasit masina. O duba veche. Care nu mai fusese pornita de vreun an si pe care trebuia sa o luam din Botosani. A adus-o Adu la Iasi.
Ne-am uitat la ea, ne-a fost mila si de noi si de ea, dar nu mai aveam timp pentru alte schimbari, asa ca ne-am resemnat. Si, cand ne-am resemnat noi, a inceput o ploaie marunta care a tinut o noapte intreaga.
A doua zi dimineata, duba era la fel de uda in interior cum era si afara. Am uscat-o cu un foehn roz, operatiune care a durat ore. A meritat, totusi, efortul caci drumul spre concert, concertul in sine si intoarcerea acasa au fost minunate :)
Identitatea actuala a trupei
Ioana: Identitatea FIP este de fapt o extensie a firilor noastre, impletite una cu cealalta. Tot ce am creat impreuna a devenit o expresie a fragilitatii care capata adesea, ca un element surpriza, nuante, forme si texturi noi. Devine o forta.
Cred ca muzica noastra e ca o mandala. E plina de detalii, insa punctul central, cel spre care converg toate, e de o simplitate care nu necesita explicatii.
Logo-ul, ca si tot ce tine de imaginea trupei, sunt gandite si puse in practica de catre Iustin Surpanelu, cel care semneaza si partea de visualuri a concertelor noastre. Practic, el este al 5-lea membru al trupei.
Promovare
FIP: Inca de la inceputurile FIP, cand nu aveam o directie sonora foarte clara, am stiut ca muzica noastra va avea o "imagine" a ei si asa am inceput sa ne dezvoltam propria estetica. Prima fotografie si primul clip le-a facut Iustin si de atunci suntem nedespartiti.
Primul contact FIP cu internetul a fost via Facebook si YouTube si a avut un impact mult mai mare decat ne asteptam.
Primul clip pe care l-am postat pe Facebook a fost un live session cu un cover la “Landfill” a celor de la Daughter. Clipul a circulat de la sine si a reusit sa adune in 5 zile 4.000 de vizualizari. Apoi, ne-am dat seama ca lucrurile vor functiona mult mai bine daca vom continua sa atasam sunetului estetica noastra vizuala.
In mare, promovarea serioasa o facem in mediul online, pe platforme special dedicate muzicii si artelor in general.
Stickere Fine, It's Pink - facute de artisti romani si impartite pe la concerte
Pe langa toate astea, acordam o foarte mare atentie prestatiilor live, care sunt cea mai fidela carte de vizita.
Foto: Octav Chelaru (2013)
2014
Iar neconventional… hmm. Veti sti sigur cand vom incepe sa comunicam asa :)
De doua luni de zile am semnat un deal de reprezentare manageriala cu Cristian Busuioc si compania sa de management artistic The Funky Management. El este persoana care se afla in spatele stategiilor de comunicare, marketing si PR. Cristian este in business-ul acesta de peste 15 ani si are o gramada de relati si conexiuni locale si internationale pe care le activeza si le pune in practica in diferitele etape ale campaniilor nostre actuale si viitoare.
Cat conteaza muzica si cat conteaza comunicarea?
FIP: Sunt foarte importante amandoua, mai ales pentru ca se fac separat si le putem acorda timpul si atentia necesara pentru a le dezvolta asa cum ne dorim. De cele mai multe ori conteaza ca noi sa fim super entuziasmati si multumiti de cum iese muzica , iar comunicarea/ promovarea ei va fi una cat se poate de naturala.
Afise: Teodora Rogoz (1 si 2) si Iustin Surpanelu (3)
Colaborarile dintre artisti si branduri
FIP: Brandurile inteligente vand o atitudine, o stare de spirit pe care o poti avea, bineinteles, daca le cumperi produsele.
Cu un astfel de brand, care isi gandeste promovarea in felul asta si care ar avea o atitudine si o estetica apropiata de a noastra, ar fi chiar interesant sa colaboram.
Cat despre product placement… doar in cazul in care am avea o super idee de clip care necesita o finantare serioasa si probabil ca am incerca sa inseram produsul atat de subtil incat sa nu-i vezi scopul real in peisaj.
La ce proiecte lucrati acum si unde va gasim pe viitor?
FIP: Acum lucram la definitivarea primului nostru album si ne pregatim de concertele din aceasta toamna.
