[Grand Spoof by Ardealul] Tudor Pop: Cum sa nu-ti faci publicul sa rada de produsul tau, iata o provocare!

"Probabil, Romica Jurca is feeling wonderful chiar acum", ne spune Tudor Pop (Senior Copywriter, Mercury 360). Pentru ca ea cunoaste cu adevarat subtilitatile si adancimile domeniului care ii framanta cu adevarat pe romani. Adica vremea. Da, e ciudat, parca ne-am fi mutat cu totii la Londra.

Si umorul ii misca, dar in ultimul timp e prea faramitat pentru a atinge corzi in masa. Vremurile lui zboara, puiule, zboara, au fost inlocuite cu cele in care gluma se imparte pe target, produs si categorie.

In competitia noastra, insa, lucrurile nu sunt asa de stricte. Anul acesta, inscrierile la Grand Spoof by Ardealul, au fost prelungite pana pe 7 septembrie.

Creatia castigatoare va fi incoronata Grand Spoof 2015 la ADfel #10, la Fabrica, care are loc intre 21 si 27 septembrie.

Intre timp, am intrebat creativii de ce umorul s-a retras pe internet, cat de usor accepta clientii reclamele amuzante si ce inseamna cand ti se spoofuieste un spot.

Tudor spune: “umorul poate sa imbunatateasca orice, chiar si relatiile dintre Merkel si Tsipras”

Ce ii misca pe romani

Greu de spus. Nu exista o reteta anume, nu in deceniile asta. Umorul e faramitat, e si el impartit pe categorii sociale. E de toate felurile, de la umorul lui Bahoi si TNR la umorul lui Radu Paraschivescu. Nu exista un orizont comun.

Ca sa clarific, dau exemplu generatia lui Toma Caragiu. Acolo, pe langa talent si scoala, aveai si un context social politic opresiv si in acelasi timp foarte deschis. Ma refer la public, un public aparent mai educat decat cel de azi.

Umorul era o supapa, un mod de a comunicare, un gest de apropiere, de validare. Umorul trebuia sa fie inteligent ca sa treaca. Dupa '89, umorul a scapat de povara asta, dar si de calitate. Ma refer la umorul de masa, da?

Nu zic, s-au scris si se scrie umor de calitate buna, dar fara acelasi ecou, nu mai ai locuri comune, de genul ”asa e-n tenis”. A, ba ai, gresesc. Acum doua saptamani, la Corbu, am stat cu niste unguri din Targu Mures. Cand le-am zis ca lucrez in publicitate, mi-au facut capul calendar cu ala micu care respira greu si cu zboara, puiule, zboara. Si aici, trebuie sa-i dam Cezarului ce-i apartine de drept.

Ce ii misca pe romani asa ca intreg? Din cate am vazut, vremea. Nu vremurile. Suntem o tara de meteorologi amatori. Uneori, pe Facebook, ma simt ca intr-un Filaret gigantic, aproape paranoic.

Gandeste-te ce impact ar fi avut o campanie contextuala, apropo de luna aia cand bucurestenii n-au avut, saracii, nici macar o umbra de soare pe cer si o sa intelegi de ce spun ca doar vremea ii misca pe romani. Probabil, Romica Jurca is feeling wonderful chiar acum.

Umorul in reclame

Cum ziceam, e o ruleta ruseasca. Unora li se pare amuzant sa freci peretii cu in caine pufos, altora nu. Sunt unii care inca mai tresar la umorul colorat cu vopsea, altii care saliveaza la ficat, ficat.

Unele sunt atat de tampite incat te fac sa razi ca prostul si te lasa cu o dilema, apropo de intentiile regizorului/scenaristului/clientului. Mult mai mult apreciez cand se implica stand-up comedy-ul local in reclamele bastinase.

Cat de usor accepta clientul o reclama amuzanta

Sunt unele branduri care cer, invoca umorul, au nevoie de el ca de aer pentru a face combustie in capul consumatorilor. Altele nu. Deci cred ca scala umorului e definita, in primul rand, de produs.

Si totusi, sunt produse care, desi se feresc de umor, starnesc rasul. Un exemplu? Reclamele la proteze dentare. Cum sa nu-ti faci publicul sa rada de produsul tau, iata o provocare!

E bine sau e rau cand e spoof-uit un spot de-al tau?

Mi s-a intamplat o singura data cu ocazia campaniei Mercador, primul flight la unul din spoturile pe care le-am scris, cel cu tocilarul care ofteaza dupa o fata si care vrea sa-si ia bicicleta. Si parca a mai fost unul si cel cu smarfoenul. Glumite, dar ce sa zic, m-am simtit bine. E bine cand oamenii sunt inspirati de munca ta.

Un spoof care ti-a placut din Romania si din afara

Pentru mine, spoof-ul cu "buna, sunt Liviu de la BCR, si-am venit sa-ti fac o treaba" mi se pare unul dintre cele mai misto. 

De pe afara, nu-mi amintesc vreuna in clipa asta; si n-ar fi fair sa caut doar ca sa fac pe desteptul. A, ba nu, am un spoof, dar nu e la o reclama, desi peretele din spate e plin de reclame, e la un interviu si e un lipsync. Merita vazut, oricum.

Exercitiu de imaginatie si umor: portretul tau in reclame

Dependent de bere, abonat la farmacii, dator la banca, altfel, un om normal care e un fel de Superman de zi cu zi. Si care rade din toata inima la glume cu Andi Vasluianu.

Un spot care te-a facut sa razi pe bune. Altul, de umor involuntar 

Unul care m-a facut sa rad din toata inima e la Wallmart - "The Clown". Altul care m-a facut sa rad de cat de prost e, nu-mi aduc aminte, ca prefer sa le dau delete.

Poate umorul sa imbunatateasca publicitatea?

Spoof-ul e o imitatie, o reinterpretare, o dovada ca asa zisa campanie si-a atins tinta. Nu stiu daca chiar ajuta la cresterea ”nivelului”, ar fi un pic ciudat sa scrii spoturi ”spoofizabile”, nu?

Altfel, umorul poate sa imbunatateasca orice, chiar si relatiile dintre Merkel si Tsipras. Cat despre publicitate, ca sa fac un joc prost de cuvinte, the umor, the merrier.

"Cliseele sunt la TV, creativitatea si umorul sunt intr-o bula a online-ului"

Da. Si toate oile sunt albe. E drept, derapeaza mult mai mult umor de calitate pe online, dar sa nu demonizam teveul. E drept, exista mai putin joc de glezne la teve, si e de asteptat, ai un public destul de variat, nu prea poti sa targetezi ca pe net, iar umorul, cum spuneam, mai sus, e faramitat.