[Grand Spoof by Ardealul] Dragos Musat si cum se negociaza gluma in reclame: nu prea porcoasa, nici prea lunga, nici prea scurta, sa nu fie sexista, nici nationalista, nici cu grasi, dar nici cu slabi, fara urate, prosti si biciclisti daltonisti

Dragos Musat (Head of Digital Content Development, Publicis) crede ca industria publicitatii e prea inchisa si ar chema sa i se alature in campul creatiei stand up comedianti, scenaristi, regizori, scriitori, pictori, cataratori pe munte, surferi, nudisti, lesbiene. Altfel, glumele se fac intr-un circuit inchis si tocmai de aceea, multe sunt fortate.

Dragos crede in umor, chiar daca nu iese mereu, de la prima incercare. Cu el a castigat anul acesta la Cannes si tot cu el a inscris un Grand Spoof in 2009.

Anul acesta inscrierile in competitia Grand Spoof by Ardealul, au fost prelungite pana pe 7 septembrie. Creatia castigatoare va fi incoronata Grand Spoof 2015 la ADfel #10, la Fabrica, care are loc intre 21 si 27 septembrie.

Intre timp, am intrebat creativii de ce umorul s-a retras pe internet, cat de usor accepta clientii reclamele amuzante si ce inseamna cand ti se spoofuieste un spot.

Ce ii misca pe romani

Cauzele sociale. Se salveaza tot: de la originile poporului roman la animale, plante si insecte, se lupta contra judecatorilor, procurorilor, tribunalelor, se semneaza zilnic petitii impotriva statului, bisericii, Cerului, se cer greve generale, partiale si semi-partiale, sunt trasi la raspundere Dumnezeu, Allah si Buddha - o frenezie sociala molipsitoare din care cu greu mai poti scapa.

Prietenii te roaga sa share-uiesti, sa semnezi, sa dai attend si sa vii la evenimente - altfel vei fi considerat un tradator, un "refuznik", un dezinteresat, un inconstient, un delasator, o pramatie sociala, colaborationist. Natura si tara nu au rabdare, e nevoie de tine in strada si la Bucuresti, si la Alba Iulia, si la mormantul lui Horea si Avram Iancu, si la Institutul de Fizica Atomica, si la Sarmisegetusa, si la Cernobil.

Umorul a ramas ultima reduta in fata ridicolului, a seriozitatii civice, a urgentei de a ne muta domiciliul in cazarmi pentru a lupta mai eficient impotriva statutului, contra ANAF, impotriva politiei care, in loc sa dirijeze circulatia, pune radare pe strazi. Daca nu te raliezi, daca nu te introlezi, esti considerat las, bascalios, neserios, balcanic dezinteresat, pseudo-cetatean.

Personal, ma bucur ca am castigat un Cannes anul asta cu o campanie bazata pe umor si nu pe lacrimi&durere:

Textul scris de colegii mei Diana Papuc, Mihnea Gheorghiu, Cosmin Baba si Miruna Macri este atat de plin de umor si subtilitate incat a reusit sa enerveze niste minti incuiate de la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dar exact asta i-a atras succesul de public si sutele de mii de vizualizari.

Deci, umorul vinde, q.e.d.

Umorul in reclame

E multa lume care incearca si foarte bine face. Umorul nu se face la punct fix, nu iese la prima incercare, e trial & error, e exercitiu - si din partea creatorilor, si din partea publicului.

Cantitatea de umor dintr-un popor iti da si nivelul de inteligenta al acestuia. Asadar, cat umor vedeti la noi la televizor, tot atata desteptaciune e si in populatie.

Din fericire a trecut momentul in care ne consideram cei mai destepti locuitori ai planetei. Avem de lucru :)

Important e sa ii lasi pe profesionisti sa isi faca treaba.

Si mai e ceva, industria publicitatii ar trebui sa fie mai deschisa si sa lase loc mai multor tipuri de profesii pentru a intra in campul creatiei: stand up comedianti, scenaristi, regizori, scriitori, pictori, cataratori pe munte, surferi, nudisti, lesbiene.

E foarte-foarte importanta experienta personala si modul lor diferit de a vedea lumea.

In acest moment publicitatea este o industrie semi-inchisa si de aceea glumele se fac intre noi, despre noi si pentru noi. Cateodata, ne incapatanam sa credem ca stim sa facem noi tot, sa scriem noi tot. In toate tarile unde publicitatea este o industrie avansata, publicitarii fac seara stand-up comedy, picteaza, scriu poezii, compun muzica, regizeaza filme.

La noi este aceasta perceptie provinciala "Dom'le, publicitaru' tre' sa fie publicitar. Mai lasati-ma cu toti publicitarii care vor sa fie regizori sau scenaristi! Publicitatea trebuie s-o faca cei cu carte de munca in publicitate. Am zis!".

Si de aceea ies in eter atatea glume fortate.

Pentru ca nu oricine poate sa scrie o gluma - asta este o meserie in sine. Daca tu nu ai acest talent si te incapatanezi sa o faci, desi nu ai acest talent, tii pe loc industria si istoria.

In Occident se practica foarte mult aceasta pluri-disciplinaritate. E chiar recomandata. Un scenarist care a scris un scurt-metraj foarte bun are sanse mai mari in cariera si va fi primit mai bine in industrie decat un trist care traieste numai din orgoliul de publicitar.

Publicitatea este viata cea mai vie, e viata din cele mai ascunse cotloane ale pamantului si ale mintii - lasati oameni liberi la minte sa vina si sa scrie spoturi! S-ar putea sa iasa mai amuzante decat va asteptati.

Cat de usor accepta clientul o reclama amuzanta

Clientul in general accepta o reclama amuzanta - si chiar asta ar trebui sa faca. Insa ar trebui sa lase partea asta pe seama profesionistilor. Ai angajat pe cineva ca sa iti construiasca o gluma, atunci lasa-l sa isi faca meseria, nu mai adauga tu glumite sau nu mai "corecta" gluma doar pentru ca tu platesti.

E ca si cum la un stand-up comedy artistul ar negocia glumele cu publicul: sa fie fara aluzii, nu prea porcoasa, sa nu fie nici prea lunga, nici prea scurta, sa nu fie cu minoritati, sa nu fie sexista, nici nationalista, nici cu grasi, dar nici cu slabi, fara urate, prosti, proaste si biciclisti daltonisti.

Cei care se ocupa cu umorul inteleg foarte bine ce vreau sa zic.

De aceea, daca i-ai lasa pe profesionisti sa isi faca treaba, n-ar mai trebui sa fie nicio temere. Cu exceptia faptului ca ar putea fi slaba gluma - ceea ce ar trebui sa fie, de fapt, principala preocupare. Si sa fie, desigur, pe brief. Si, daca nu e, sa inventam un packshot care sa le lipeasca fortat :)

E bine sau e rau cand e spoof-uit un spot de-al tau?

Hahaha! Daca e facut cu umor, normal ca o sa razi la un spoof la propriul spot. Sau nu?! Asta ar trebui sa imi spuna cei ale caror spoturi le-am spoofuit in trecut :)

In fond, am castigat Grand Spoof in 2009, hahahahaha:

Exercitiu de imaginatie si umor: portretul tau in reclame

Sunt un tanar activ ce poarta pantofi cu tocuri de 20 de centimetri, beau 10 litri de bere pe zi, mananc sanatos 10 hamburgeri de la un fast-food cu produse de la tara, am doua pisici, o jumatate de caine, doua neveste, una in oras, alta in casa noastra de vacanta de la munte, am doua masini, dar merg la serviciu cu avionul, am doi munti cu cele mai bune produse de tualeta desi nu spal niciodata si am cea mai economica bicicleta, care nu consuma decat 3 litri de benzina eco pe zi. In rest sunt un om normal.

Un spot care te-a facut sa razi pe bune. Altul, de umor involuntar 

Nu pot sa judec pe nimeni, fiecare e dator sa incerce si sa reuseasca.

Poate umorul sa imbunatateasca publicitatea?

Evident ca umorul poate sa imbunatateasca publicitatea. Umorul e parte din publicitate, e in ADN-ul acestei meserii. Poate de aceea ar trebui sa il practicam ma des.

Daca ar fi sa fac un spoof, l-as face cam asa:

"Cliseele sunt la TV, creativitatea si umorul sunt intr-o bula a online-ului"

Fals. TV-ul si online-ul pot fi, deopotriva, inteligente sau extrem de proaste. Daca faci ceva in "digital", asta nu te transforma automat intr-un geniu creativ si nici creatia digitala intr-o opera de arta. Daca e sa fii prost, esti prost si-n TV, si-n digital. Daca e sa fii destept, esti in oricare dintre medii.

In aceasta situatie, ne apucam sa scriem mai multe spoturi, sa investim mai mult in creatie, ba chiar sa lasam si sa indemnam oamenii creativi sa isi duca la capat ideile fara a le baga pumnul in gura, pentru a evita partea lemn-oasa si partea fer-oasa din publicitatea romaneas-ca.