Asadar, ghidul autostopistului in universul R.A.C.L.A. ne duce de la Rapperi Albi Concep Legal Avertismente la Rime Alese Care Lovesc Adanc. Membrilor trupei, in formula din inceputul anilor '90, le placeau acronimele unor trupe de afara si s-au lasat sedusi. Mic dezavantaj descoperit ulterior: au trebuit sa duca niste munca de convingere ca nu sunt death metal-isti.
Altfel, peisajul hip-hopului romanesc de inceput se desfasura asa: aveai un nume sau aveai pile, te puteai promova pe niste canale media. Nu aveai inca, trebuia sa te faci remarcat. Mergeai si cantai pe la diverse evenimente, "ocazii cu care se mai schimba o impresie, un numar de fix, o componenta de trupa, un cap in gura", spune Calin Ionescu (aka Rimaru, aka Group Creative Director la Centrade). Aparusera si reviste sau emisiuni radio dedicate, dar daca nu te chemau, n-aveai ce face, mai munceai de unul singur pana data viitoare.
Dar cum sa ne documentam temeinic asupra primului deceniu de hip-hop romanesc ne spune Calin mai jos. Tot acolo se gasesc si flyere/ articole "de revista" de prin '94, plus povesti si observatii privind comunicarea in domeniul muzical la noi versus afara. Si aflam ca in viitorul apropiat o sa ne intalnim cu R.A.C.L.A., versiunea 2.0.
Inceputurile comunicarii in domeniul muzical
Afise lipite noaptea prin oras (sase, garda!), anunturi la radio/TV (daca era un eveniment important, gen premiile industriei muzicale), atotputernicul flyer si insidiosul word-of-mouth. Nu incepuse era internetului si a freebie-urilor oferite de social media, motiv pentru sunt putin invidios pe trupele care au raspuns inaintea mea la intrebarile tale. Nu, serios, nu sunt.
Cum se promovau artistii?
Cine avea un nume, sau o casa de discuri puternica in spate, sau un trust media prieten, sau macar un prieten in media, era promovat pe canalele mentionate mai sus. Cine nu, incerca sa atraga atentia asupra lui la evenimentele pe unde presta. Era acea vreme cand, daca voiai sa vezi artistul, trebuia sa te duci sa-l vezi live.
Vorbind de hip-hop, trupele care s-au lansat in perioada aia de pionierat erau de gasit pe la diverse evenimente mai mult sau mai putin obscure, ocazii cu care se mai schimba o impresie, un numar de fix, o componenta de trupa, un cap in gura.
Pentru cine doreste sa-si faca o parere mai exacta despre cum s-a format si cristalizat imaginea unor nume greucene, recomand lucrarea “Primul deceniu de hip-hop din Romania” de Zsolt Erli si las aici linkul asta.
In paralel cu concertele, au aparut si emisiuni radio dedicate, articole in reviste etc., dar daca nu erai chemat, nu prea aveai ce face. Doar sa muncesti mai mult, sa devii mai bun, sa astepti data viitoare.
Uite niste flyere de prin '94:
Si un articol dintr-o revista de muzica:
Nu radeti, uite si de la “ei”, doar ca-s cu vreun deceniu inaintea noastra:
Naming
A fost pur si simplu R.AC.L.A. (Rapperi Albi Concep Legal Avertismente, apoi Rugaciunea Agoniei Conduce Racnetul Anarhiei, Ragga Asalt Contra Lucidei Arte si in final Rime Alese Care Lovesc Adanc). De ce? Banuiesc ca ne placeau acronimele din titulaturile unor trupe de afara (B.D.P., NWA, E.P.M.D., D.I.T.C.), doar ca a trebuit sa insistam ceva prin interviuri ca n-o ardem death metal.
Identitatea voastra ca trupa pe atunci
Fara a avea pretentia ca asta a fost rezultatul vreunui plan smecher de marketing, cred ca lumea ne percepea foarte hardcore, cu versuri taioase si inteligente, cu un mesaj politic si social la limita anarhiei. Aproape ca nu era concert la care fanii sa nu faca moshing.
Pentru ca R.A.C.L.A. a fost una dintre putinele trupe de hip-hop care placea si rockerilor, chiar si inainte de "Anarhia" cu Cargo.
R.A.C.L.A. in timp
Prin schimbarile inerente unei trupe care isi schimba componenta: fiecare nou venit are o individualitate aparte care isi pune amprenta pe produsul final si implicit pe imaginea grupului. In afara de asta, a mai fost si procesul normal de maturizare al nostru ca indivizi, dar si a formatiei.
Dupa "Nu ma uita" cu Anda Adam, trupa a ajuns cat se poate de mainstream si pentru multi piesa asta insemna R.A.C.L.A., nestiind ca mai aveam 3 albume lansate pana atunci.
D-aia zic ca ar fi dragut sa vorbesti despre o trupa, oricare ar fi ea, abia dupa ce i-ai ascultat albumele. Sau cumparat albumele, daca nu e deranju' prea mare.
Cum gestionati comunicarea lansarii unui album nou?
Ideal, intr-o echipa extinsa: cu PR, manager, booking agent, casa de discuri, parteneri media, patroni de cluburi samd. Un album nou presupune cel putin un single pe radio, un videoclip, activitati de promovare (evenimente, aparitii in presa, la emisiuni radio si TV).
Practic, cunosc trupe care se autogestioneaza si atunci preiau din rolurile de mai sus, iar comunicarea este aproape exclusiv online.
Cumva, cred ca, indiferent de modalitatea aleasa, treaba tre’ sa fie coerenta – adica felul in care se comunica proiectul sa fie adaptat dupa conceptul proiectului, iar o campanie de comunicare a unui produs muzical ar trebui sa arate la fel ca o campanie de comunicare a oricarui alt produs sau serviciu.
Comunicare neconventionala
Pentru ca ne-a placut sa fortam mereu limitele genului, am avut colaborari care de care mai neconventionale, cu artisti venind din tot felul de zone ale muzicii.
O chestie cu care ma mandresc este proiectul Saga (lasaga.ro), o piesa filmata double POV si urcata pe un site unde la click de mouse poti schimba perspectiva personajului care spune povestea, proiect care va mai contine doua continuari ale povestii din Saga.
Cat conteaza muzica si cat conteaza comunicarea?
La fel ca la orice produs sau serviciu. Pana la un punct conteaza cat de bun este, cata munca si talent inglobeaza, ce nevoi satisface etc. Apoi conteaza ce buget de promovare are. Si apoi talentul, munca si sinergiile celor care folosesc acest buget.
Colaborari cu agentii
Cu niciuna pana in prezent. Nici nu cunosc artisti romani care sa lucreze cu agentii. Atentie, pentru promovarea lor, a artistilor, nu a produselor clientilor agentiilor.
Un artist roman care va place cum comunica
I see what they did there, dar cred ca se poate mult mai bine.
Apropo de intrebarea de mai sus, poate la un moment dat vor exista bugete care sa permita artistilor sa lucreze cu profesionisti in comunicare si sa aiba campanii pe bune.
Si nu, fata care scrie postari pe social media nu este vreun expert in comunicare, iar baiatul cu idei de la casa de discuri nu este vreun creativ, chiar daca “e banii lui si face ce vrea p*la lui”.
Caci, da, prieteni publicitari de pretutindeni, de multe ori oamenii de la music labels sunt “clients from hell” si treaba asta duce la ce auzim zilnic la radio.
O campanie internationala din domeniu
Uite asta:
Mai multe chestii smechere aici, cu bugete, demografice, targetare geografica, rezultate si key learnings, aici niste exemple de best use of social media in muzica, iar aici ceva branding fin.
Planuri pe 2015
R.A.C.L.A. 2.0.
Pace.
