[Grand Spoof 2015] Alex Cotet (Sector 7): As vrea ca publicitarii sa accepte provocarea de a nu mai invita pe nimeni sa accepte provocarea

Cliseele publicitare l-au trecut pe Alex Cotet prin negare, furie, targuiala, depresie si l-au adus, acum, la resemnare. Chiar si asa, insa, se revolta impotriva a ceea ce numeste el “maneaua umorului”. Adica jocurile de cuvinte pe care creativii romani le folosesc in exces.

Pe voi ce clisee publicitare v-au purtat prin toate cele 5 stadii ale durerii? Nu de alta, dar puteti sa va razbunati. Pate-ul Ardealul si IQads au lansat o competitie a de spoof-uri publicitare Grand Spoof by Ardealul, unde oricine poate schimba pauza publicitara. Inscrierile se pot face pana pe 17 august.

Pana vom vedea creatia castigatoare, care va fi incoronata Grand Spoof 2015 la ADfel #10, la Fabrica, am intrebat o serie de oameni care gestioneaza ironia si umorul zilnic, ce ar schimba la calupul publicitar si care sunt reclamele care ar merita un spoof.

Alex Cotet a mosit clipurile de la Sector 7, s-a jucat cu spoof-uri si a si castigat, in 2013, Grand Spoof. Soarta l-a chemat de cateva ori prin agentii de publicitate, dar tot ea l-a pastrat in echipa comentatorilor. De acolo, ne marturiseste ca uraste “aspirationalul” si, daca ar fi participat si anul acesta la Grand Spoof, ar fi avut ceva de spus fata de chemarea romanilor la vot.

Relatia cu publicitatea

Sunt apropiat de publicitate, fiindca la Sector 7 colaboram constant cu agentiile pentru proiecte white label sau in cadrul comunitatii noastre. In plus, am avut de multe ori ocazia sa trec intr-o agentie, dar mereu s-a ivit ceva ce mi-a facut mai mult cu ochiul (dracului).

Daca ne referim strict la spoturi TV, pot spune ca iubesc sa urasc publicitatea. Eu si prietenii mei ne uitam la pauza publicitara ca la un meci de fotbal: imitam comentatorul, injuram la fiecare faza si la final schimbam postul de nervi.

Cumperi in functie de reclame?

Nu cumpar in functie de reclame, fiindca am sub 40 de ani si peste 8 clase.

Cliseele pe care nu le mai suporti

Acum cativa ani as fi spus “toate”. Dar intre timp am trecut de negare, furie, targuiala si depresie si am ajuns in sfarsit la resemnare.

Totusi, mi se pare ca reclamele romanesti comit doua pacate capitale:

“Accepta provocarea” - m-am saturat pana peste cap sa accept provocari de la produse deloc provocatoare: suc, chipsuri, bile de rulmenti. As vrea ca publicitarii sa accepte provocarea de a nu mai invita pe nimeni sa accepte provocarea.

Jocurile de cuvinte – care sunt un fel de manea a umorului. Adica cea mai simpla, mai fumata si mai agasanta forma de umor, pe care in mod ironic se pare ca au imbratisat-o mai toti creativii de la noi, care de altfel s-ar vrea originali si sofisticati. Sau mai degraba... sofiSTRICATI (Ba dum tsss).

Pauza publicitara: ce ii lipseste?

Pauzei publicitare ii lipseste relevanta pentru public. Si asta pentru ca ideile bune sunt suprimate de ideile “care nu s-au mai facut”. Iar cum TOTUL s-a mai facut, omul de rand ajunge sa urmareasca niste spoturi abstracte, care au sens doar pentru client, CS si (uneori nici) oamenii de creatie.

Totodata, pauza publicitara da pe dinafara de “aspirational”. Si cade in ridicol. Ajungi sa vezi spoturi despre jogging sau Adela Popescu careia ii e dor de iubitul ei plecat in Thailanda si tot felul de balarii care nu se regasesc deloc in interesele consumatorului de rand. Aspirationalul asta e un cuvant pe care il auzim de fiecare data cand intram intr-un proiect cu o agentie si ne scoate din sarite pentru ca “aspirational” e un alt mod de a spune “steril”.

Si pentru ambele defecte, consider ca sunt doua cauze: pe de o parte limitarile de buget, pe de o parte un fel de “dogma” care s-a instaurat in agentii, conform careia nu conteaza ce e bine, cat conteaza ce vrea clientul, ca sa-i luam banii. Am cunoscut directori de creatie carora le era mai frica de propriul CS decat de client, care era destul de deschis la minte.

Spoturi care ar merita un spoof

Noi anul asta nu participam la Grand Spoof (pe care l-am mai castigat in trecut), dar daca am fi facut-o, am fi parodiat spoturile pentru campania “Vino La Vot”, cu Mihai Viteazul si Stefan Cel Mare.

In rest, cred ca si-o merita brandurile de bere gen Neumarkt, Burger si Bucegi, care inca se mai prefac ca targetul lor nu e compus din santieristi semianalfabeti, ci tatici bonomi cu “glume la ei”.

Si bineinteles, la ce buget de media au avut anul acesta, ar fi normal ca 40% din inscrieri sa se lege de Telekom si experientele lor impreuna.

Umorul, in functie de natie

Nu poti defini umorul in functie de natie, ci mai degraba poti defini natia in functie de umor. Pentru ca umorul e un instrument de a elimina tensiunea. Asadar, cu cat un popor are simtul umorului mai dezvoltat, cu atat a trecut prin mai multe incercari. Iar noi romanii suntem destul de amuzanti.

Ce-i face sa rada pe romani

Stiu ce nu ii face pe romani sa rada: umorul de dragul umorului.

Cand vine vorba de umor, romanul vrea insight. Vrea ceva care sa ii provoace rasul ala spontan, venit din stomac si urmat de reactia “da frate, chiar asa e!” De-aia un show ca Las Fierbinti are un impact asa de mare. Pentru ca incearca sa fie relevant, nu aspirational.

Un spot care te-a facut sa razi pe bune

M-am distrat mult la spoturile pentru covrigeii Grand Papa, care parodiaza pe Jobs, respectiv curentul trap. Au avut umor, au avut insight, au avut swag.

Altul, de umor involuntar

Un spot care m-a facut sa rad de cat de slab e, a fost cel de la Strongbow. Cel in care un tip cu mar in cap (te-ai prins? Pentru ca personalizarea produsului!) e lins pe cap de doua femei si voice over-ul spune “Asa se savureaza un mar”.

M-a facut sa-mi doresc sa apara Strongbow cu banane, ca sa vad cum doua tipe hot ling o banana in prime time si voice over-ul spune “Asa se savureaza o banana”.

Cel mai amuzant personaj. Cea mai amuzanta replica

Momentan, cel mai pe val mi se par personajele din spoturile pentru Pate Ardealul si al lor “Fainosag”. S-au impus repede, au devenit memorabili si mai nou s-au apucat sa trolleze cliseele publicitare alte altor categorii de produs.

Mi se pare ironic ca initial nu puteam suporta spoturile pentru Ardealul, si multa vreme mi-a fost greu sa inteleg de ce ma enervau. Apoi mi-am dat seama. Eram gelos.