Daca intrati pe pagina de Facebook a trupei Vunk si ajungeti cu timeline-ul la inceputul postarilor ce dateaza din 2010, cam cand a inceput si colaborarea lor cu Cristian Stan si agentia Sublime Romania, o sa vedeti ce simpatic isi updatau statusurile:
Gata nostalgia? De atunci si pana acum, saltul lor in materie de comunicare e lung. Imediat ne vine in minte campania de promovare a concertului lor anual de la Sala Polivalenta, pusa la cale prin lansarea unei platforme numite Orasul Minunilor.
A inceput tiptil-tiptil cu niste teasere ce descriau o miscare sociala a celor care nu asteapta schimbarea, ci o provoaca; apoi i-a fost lansat imnul (Vunk - "Nu ne dam batuti niciodata") si totul a inceput sa indice drumul catre evenimentul-concept in cauza. Demersul le-a adus anul trecut si o diploma de excelenta la categoria Events in cadrul Romanian PR Award 2014. Intre timp, daca va intrebati, traditia continua, iar concertul de la Polivalenta e trecut in calendar.
Ei, dar la un moment dat, cei de la Vunk se numeau Vank, in jur se intamplau anii '90, iar multitasking-ul era un mod de viata. Isi organizau singuri concertele si le promovau, scenariile pentru clipuri ieseau tot din mainile lor, faceau productie, regie si contabilitate; si, cumva, mai raspundeau si la telefon, ne spune Cornel Ilie . Acum au in jurul lor o echipa de 15 oameni, in fruntea lor stand managerul trupei, Cristian Stan (New Business Executive, Sublime Romania).
Mai jos, ne uitam impreuna privirile asupra evolutiei imaginii lor in timp.
Promovarea de ani '90
Cornel Ilie: Primul nostru concert mai important a fost in 1994, cand am cantat in Teatrul Ion Creanga.
Acel concert ni l-am organizat singuri. Eram noi, VANK (pe atunci) si Zob. La acea vreme nu exista nimic din industria de acum. Era doar muzica usoara si cateva formatii rock, Holograf, Iris, Compact, Timpuri Noi, Celelalte Cuvinte etc.
Pentru acel concert am facut un afis A4 pe care l-am xeroxat in cateva zeci de copii. Cu o noapte inainte de concert, am fost in Piata Romana, la coloane si am lipit afisele pe stalpi.
Acolo era un soi de cartier general al gastilor de rockeri si punkeri. Atat era nevoie, de doar cateva ore, ca informatia sa ajunga la publicul nostru.
A doua zi sala era arhiplina, cu oameni ramasi pe dinafara. Acesta era si efectul lipsei de evenimente de atunci. Cam tot pe atunci am pus bazele valului de underground din acea vreme. Desigur, noi nu eram constienti de asta, ci doar facem ceea ne doream de mult timp sa facem, s acantam si sa ne gasim publicul.
A urmat o perioada de pauza pentru noi, intre 1995 si 1998, din multe cauze obiective. In 1999 s-a lansat primul post muzical de televiziune, AtomicTV, iar noi am fost alesi sa fim trupa cu al carei clip se lanseaza aceasta televiziune. Piesa se numea Independent.
Era intr-un rulaj de heavy rotation, de vreo 8-9 ori pe zi. Lumea incepea sa afle ca exista si altfel de muzica in Romania, iar artistii au aflat ca a a aparut un canal de comunicare prin care lumea sa afle de ei. In acei ani, 1999 si 2000, cred ca a aparut valul de artisti care sta la bazele pietei muzicale de acum.
Comunicarea din vorba in vorba, de la om la om, era, inca, cea mai puternica. La tarabele cu casete audio iti gaseai muzica dorita, in special cea romanesca, pentru ca radiourile nu aveau asa mare incredere in muzica autohtona si doar mai scapau cateva piese romanesti in playlisturile lor.
Nu exista YouTube sau Facebook. Abia incepusera sa se inmulteasca adresele de mail in Romania. Cand aveam ceva de comunicat oamenilor, mergeam la o emisiune de televiziune si spuneam ce aveam de zis. Aveam o adresa de mail, [email protected], o spuneam pe post si acolo mai vorbeam cu lumea sau, cand era cazul, primeam poze de la fani, fane legate de castinguri pentru clipuri.
Ne organizam si administram singuri, eu faceam scenariile pentru clip, eu raspundeam la telefon pentru concerte, noi eram proprii porducatori, stilisti, regizori, contabili, PR.
Acum avem o echipa de aproape 15 oameni, fiecare profesionist pe domeniul lui si am invatat din greselile noastre sa facem lucrurile ca la carte. Dar a fost nevoie de multa rabdare, putere de a o lua de la inceput mai mereu, ambitie si extrem de multa pasiune.
"VANK"
Cornel Ilie: Povestea trupei noastre incepe din scoala, cand cantam la grupul muzical si participam la Cantarea Romaniei. Acolo l-am cunoscut pe Nicu, care a devenit si a ramas dintotdeauna bateristul formatiei si cu care am pus bazele trupei.
Dupa ce am terminat scoala si nu mai aveam unde sa repetam, adica la cabinetul de muzica unde am si completat trupa cu inca doi prieteni, ne-am gandit sa mergem mai departe si am gasit un beci de casa in care sa repetam.
Pe atunci, trupa noastra se numea Kronoss. Putin timp mai tarziu am aflat ca mai este o formatie cu acelasi nume in alt cartier si am zis ca este obligatoriu sa ne schimbam numele.
Stiam povestea Beatles si Abba, copilarind cu muzica lor si stiam si povestea numelui lor. Asa ca am aplicat ideea de a lua prima litera din prenumele nostru si astfel a iesit VANK. Eram Victor, Alex, Nicu si Cornel. Am pus K in loc de C, pentru a fi mai puternic vizual. Aveam 16 ani. In 2008, VANK a devenit VUNK, schimband o litera doar, dar pastrand fonetica.
Identitatea voastra ca trupa pe atunci
Cornel Ilie: Pana in 1994 cand am stiut ca o sa facem ceva serios cu muzica, a fost o etapa in care ne-am cautat foarte mult stilul. Desi aveam doar 15-16 ani, cantam trash. Asa voiam sa sune, dar, de fapt, era un heavy metal teribilist.
In 1993 castigam premiul de debut la Galele Metal Fan cu o piesa manifest, plina de injurii la adresa profesorilor. Un an mai tarziu, am avut acces la ce se asculta in Marea Britanie si SUA, la britpop-ul care facea furori in lume si asa am descoperit ca exista si altfel de muzica in lumea asta.
Ma simteam in largul meu ascultand muzica inspirata de Beatles, in cea mai mare parte. Trupe ca Oasis, Blur, Manic Street Preachers, Suede sau Pulp ne-au ajutat sa ne descoperim. Astfel, am devenit formatie de rock alternativ, printre primele din Romania.
Multa vreme am fost priviti ca niste ciudati, pentru ca era o muzica noua pentru ce se asculta in Romania. Intr-o oarecare masura si acum suntem la fel, pentru ca identitatea nu ne-am schimbat-o si nici spiritul. Am evoluat si asta se simte si in sound si in text si in atitudinea de pe scena si din afara ei.
2010 > 2011 > 2014 > 2015
Evolutia imaginii VUNK
Cornel Ilie: Schimbarile de imagine au intervenit doar la nivel de constientizare a comunicarii si a importantei ei, in legatura cu publicul. Atitudinea noastra este cam aceeasi, am fost mereu independenti de ceea ce se intampla in jurul nostru, am ironizat si am manifestat prin muzica ceea ce nu credeam ca este normal, corect.
Am fost si ramanem niste rebeli, cu un ochi critic asupra a tot ce inseamna autoritati, cu pofta de a sublinia binele din orice se intampla rau si de a incerca sa trezim in oameni acelasi spirit.
La inceputuri, nu exista niciun standard din punct de vedere al imaginii, pentru ca nu exista industrie muzicala, oameni care sa se priceapa la asa ceva. Iar asta s-a intamplat, totusi, destul de tarziu. Nici macar aacum cei care se ocupa de majoritatea artistilor, din punct de vedere comunicare sau imagine, nu se pricep la asta, ci doar au castigat o experienta pe care o confunda cu profesionalismul.
Am ales mereu sa fim discreti cu imaginea noastra, cat mai decenti si sa incercam sa comunicam prin muzica, prin povestea concertelor. Ceea ce vrem sa transmitem mereu este poveste, energie, emotie, incredere in propriile puteri, credinta ca implinirea viselor este cea mai importanta.
2010
2011
2013 / Making of "Asa, si?"
Promo pentru lansarea imnului Orasului Minunilor, "Ne facem auziti" (2014)
Cristian Stan: In zilele noastre, muzica a devenit mult mai vizuala in primul rand. Este o adevarata experienta 3D, nu doar un track pe un cd. Si atunci, povestea din sau din spatele versurilor, energia si emotia care se creaza atunci cand artistul isi canta muzica publicului sau, dar si ambalajul, toate impreuna creioneaza o lume.
Si, dincolo de muzica, vrei sa intalnesti cat mai multi oameni in lumea aceea. Iar cheia este sa gasesti oamenii care rezoneaza cu ea, nu sa modifici lumea dupa multimi doar de dragul de a avea o comunitate extinsa.
Vunk si campania Orasul Minunilor
Cat conteaza muzica si cat conteaza comunicarea?
Cornel Ilie: Oricat ai ambala un produs sa para altceva decat este, mai frumos sau mai valoros, pacaleala asta functioneaza pe termen foarte scurt. Pana la urma, ramane muzica, mesajul, emotia pe care tu ca ascultator sau spectator o ai in momentul in care asculti acel artist.
Pe termen lung, rezultatele pot fi spectaculoase daca ai rabdare, daca esti consecvent, iti pastrezi drumul si viziunea, cu conditia sa le adaptezi la noile instrumente de comunicare la zi.
Cristian Stan: Eu cred ca este o simbioza intre ele. Comunicarea si marketingul ajuta, ca la orice produs, sa atraga omului atentia asupra muzicii, sa o traduca uneori unui public care nu are, neaparat, timp sa te asculte. Fanii cei mai fideli sunt doar o parte din businessul unui artist.
Cred ca orice artist vrea sa isi vada munca apreciata de cat mai multi oameni. Iar marketingul asta se presupune ca face: incearca sa converteasca un public "indecis" in fani adevarati fara a altera produsul.
Este interesant, in special in strainatate, unde e liga campionilor, ca trupele aparent cele mai rebele si haotice au cel mai bun marketing.
Colaborari cu agentii
Cristian Stan: Cand am venit eu, in 2010, trupa avea un in house PR; iar noi, Sublime agentia care se ocupa de managementul VUNK) preluam si sarcinile de PR. Apoi am incercat niste colaborari pe proiecte cu diversi freelanceri.
Marketing-ul a ramas mereu la Sublime, caci si eu si Cornel suntem un pic control freaks si preferam sa facem cu mainile noastre cat mai multe si sa beneficiem de know-how-ul unor experti sub forma de consultanta (formala sau informala).
De la inceputul anului, am facut o noua schimbare si incercam sa institutionalizam si mai mult partea de comunicare/promovare, asa ca avem un contract cu Talentivity, care se ocupa de PR-ul VUNK.
Un artist roman care va place cum comunica
Cornel Ilie: Admir puterea de adaptare si de reinventare a Loredanei, energia pe care o are si pentru faptul ca incearca mereu sa se redescopere.
Imi place lumea pe care si-a creat-o Subcarpati si faptul ca nu incearca sa o largeasca fortat si brusc. Se simte ca ei cred in produsul lor si ca nu fac asta doar pentru a fi altfel sau niste neintelesi, ci pentru ca asa sunt ei construiti.
Cristian Stan: Mie mi-a placut foarte mult si campania de lansare a noului album Robin and The Backstabbers. A fost executata ca la carte, a creat asteptare, a avut controversa, s-a finalizat cu un mare eveniment de lansare care a fost sold-out. Practic in zilele alea, oricine era in targetul lor aflase ca urmeaza sa lanseze un album. Si toate astea s-au facut respectand identitatea lor.
De asemenea, din zona mainstream, nu ai cum sa nu apreciezi coerenta si forta lui Smiley. Orice deschizi, oricand deschizi, el este acolo.
O campanie/un artist international care comunica misto
Cristian Stan: Eu ma inspir foarte mult din ceea ce a facut o trupa care acum nu mai exista - Pulp. Pulp, care par niste incontrolabili, faceau strategii complexe si interactive de marketing in 1994! Isi ascultau fanii si orientau totul spre ei cu 10 ani inainte ca asta sa fie un trend.
Au lansat coperta pentru baieti si coperta pentru fete la acelasi single (His & Hers), au avut o coperta ca un puzzle, in care puteai sa iti alegi membrul preferat din trupa. Au declinat spre mai toate formele de arta muzica si spiritul lor, incheindu-si cariera cu un film extrem de artistic care te face sa iti doresti sa mai cante macar o data. Pariul meu este ca o vor face in vreo 3-4 ani :)
Altfel, Green Day sunt senzationali. Mixul de little talk si big words peste care a venit o controversa continua i-a facut liderii unei generatii. Sunt momente in care incerc sa le decriptez campaniile si ajung sa fiu manipulat. Asta e genial.
Ti-am dat 2 exemple de artisti care comunica "altfel" unei audiente "altfel" si care au un business urias fara a fi toata ziua pe radio.
Incotro?
Cornel Ilie: Acum ne concentram toate puterile pentru concertul traditional de la Sala Polivalenta.
Suntem in al patrulea an si speram ca si de data asta sa fie sold-out, ca in anii precedenti. Este locul si momentul in care aratam publicului nostru o alta poveste mereu, incercam sa ne obisnuim fanii cu spectacolele-concept.
Inovam mereu, incercam sa fim mereu la zi cu tehnologia de spectacol din piata internationala si sa o implementam si aici. Am inovat mereu pana acum, am reusit niste premiere din punctul asta de vedere, iar anul ne dorim si mai mult. Concertul va fi un eveniment multimedia. In paralel, scriem si inregistram pentru un nou album.
Cristian Stan: Dincolo de partea artistica, suntem extrem de preocupati sa ne tinem fanii aproape. Pentru concertul de la Polivalenta, am facut un pre-sale secret, prin care fanii care ne-au lasat de-a lungul timupul adresele de mail beneficiau de un discount suplimentar de 20% fata de cel mai mic pret disponibil. Am vandut prin aceasta metoda aproxmativ 800 de bilete in 9 zile. Fanii sunt una dintre cele doua arme ale unui artist. Cea de-a doua este creativitatea lui. Vrem sa reusim sa fim mai apropiati de fanii nostri si sa le oferim si mai mult decat muzica.
