Infiintarea Facultatii de Jurnalism a intors-o din drumul planificat pentru Medicina. Voia sa se faca editorialist, dar a ajuns in publicitate, la Ogilvy & Mather, unde a ramas patru ani. Apoi, PR Manager Mmd Public Relations si, din 2001, Senior Partner Premium Communication.
In ciuda acestui parcurs si a cartii de vizita, Sorana Savu si-a dat seama ca a devenit senior cand i-am trimis noi un mail si am rugat-o sa ne povesteasca despre inceputuri.
Menire, premeditare sau accident
A fost premeditare dupa premeditare. Inainte de 1989, voiam sa devin doctor – optiunile de atunci pentru o cariera decenta fiind numarate pe degetele de la o mana.
Apoi, cand s-a infiintat Facultatea de Jurnalism, am rasuflat usurata (eram ingrozita de perspectiva de a da examen la chimie) si am ajuns la Leu, in urma unui examen la vreo sapte materii. Voiam sa devin editorialist, direct, daca s-ar fi putut.
In anul doi, am descoperit relatiile publice. Si am plecat cu o bursa in California. Acolo am ”aspirat” intr-un an si jumatate toate cursurile de PR pe care le oferea universitatea.
Primul interviu
Primul interviu n-a fost, de fapt, un interviu pentru job.
In California, la facultate, lucrasem ca asistent pentru o profesoara care preda copywriting, folosind in bibliografie cartea lui David Ogilvy. Cand m-am intors in tara, ma asteptau examenele la materiile care nu se echivalau (doar vreo 13), plus practica.
Si, pentru ca printre agentiile care primeau studenti la practica se numara si Ogilvy & Mather, m-am dus acolo. Ceea ce ar fi putut fi un stagiu de trei saptamani sau un job de vara s-a transformat in patru ani de publicitate.
Primul sef
Primul om care m-a angajat a fost directoarea Scolii 52. Am predat acolo fix o luna, pana sa primesc rezultatul de la admitere si sa inceapa cursurile la facultate.
Cand am aflat ca am intrat, am plecat in tromba, fara sa ma mai uit vreodata inapoi, cu toate ca ma atasasem rapid de bobocii din clasa. Discutiile din cancelarie erau problema, cu ele nu reusisem nicicum sa ma obisnuiesc.
Cel mai bun sfat a vizat cuvantul ”nu”. Sa spun ”nu” cand e cazul sa spun ”nu”. ”Nu” e un cuvant la fel de util ca si ”da”, uneori chiar mai util.
O carte de specialitate care te-a marcat
Cariera mi-a marcat-o Ogilvy: On Advertising, fara ea nu as fi facut, probabil, Client Service la inceput de drum. Apoi manualele americane de PR – din care am reusit sa pun in practica mai mult decat m-as fi asteptat. Si ma asteptam, oricum, la destul de mult.
Ce credeai despre industrie inainte sa te angajezi
Daca vorbim despre PR, am venit virusata din America. Si dupa 20 de ani, pentru mine, PR-ul a ramas cel american – destept, pragmatic si idealist in acelasi timp, etic. Convingator, nu aburitor. Foarte multe lucruri dintre cele in care credeam s-au confirmat. A durat mai mult, a costat mai mult, a durut mai mult uneori, dar s-au confirmat.
Ce le spui oamenilor care vor sa se angajeze in PR
Sa aiba grija de reputatia lor din prima zi. Daca nu au ei, nimeni nu are, mai ales la inceput de drum. Toate alegerile profesionale pe care le faci te definesc. Tema lor e mai grea decat a fost, la vremea ei, tema noastra.
Noi nu aveam platforme proprii de comunicare, foarte putine lucruri erau publice, nu ne imaginam ca stim pe toata lumea si nici toata lumea nu-si imagina ca ne stie. Acum, cu blogurile si cu Facebook, la discutiile la cafea de pe vremuri sunt invitati, virtual, mii de oameni.
Cele mai importante lucruri invatate
Ca poti intotdeauna sa gasesti oameni valorosi, pe care sa-ti faca placere sa-i prezinti si sa-i promovezi, trebuie doar sa-i cauti.
Ca nu se reduce totul numai la bani, nici din perspectiva ta, nici din cea a clientului. Daca se reduce, e mai sanatos sa se reduca de tot sau sa nu inceapa niciodata.
Ca un client al carui argument este ”eu sunt clientul” nu are un argument.
Ca un lider autentic nu cauta un yesman atunci cand angajeaza un consultant.
Ca orice idee creativa trebuie sa aiba un fundament de business ca sa aiba valoare, alta decat decorativa.
Primul proiect
Nu-mi amintesc. Semn ca am imbatranit. Sunt sigura ca am avut emotii. Am emotii in fiecare zi.
Greseli si reusite
Am gresit ca nu am avut suficienta incredere in mine si in ce invatasem inca de la inceput.
Agentia e cea mai mare reusita. E locul in care am trait cliseul american care spune ca atunci cand iti place foarte mult munca ta, incetezi sa mai muncesti. Am incetat sa mai muncesc de ceva vreme, vin in fiecare zi la birou ca sa ma bucur de ce-ti poate oferi meseria asta.
Alaturi de oameni cu care mi-e drag sa lucrez si pentru care mi-e drag sa lucrez.
Cand ti-ai dat seama ca ai devenit “senior”
Mi-ati trimis voi un mail.
A, da, si pe cartea mea de vizita scrie Senior Partner din 2001. Dar asta a fost mai degraba un titlu administrativ.
Deci, cand mi-ati trimis voi un mail.
Cea mai importanta schimbare in industrie
Aparitia social media, care a estompat foarte mult diferentele dintre comunicarea interpersonala si comunicarea publica. Si care ne-a facut pe toti niste mici moguli media, general managerii propriei noastre comunicari, fie ca ne dam seama, fie ca nu.
Interviuri cu noua generatie
Ce-am cautat intotdeauna: curiozitate, integritate, discernamant. Si o foarte buna cunoastere a limbii romane. Si a altor limbi de circulatie internationala, daca se poate.
Lipsa de interes a unora fata de profesia in care sustin ca vor sa-si petreaca, daca nu viata, macar tineretea.
Ce iti doreai sa te faci cand erai mica?
Doctor. Scriitor. Ambasador. Little did I know…
Te vezi imbatranind in acest domeniu?
Am imbatranit deja. Altfel nu intram pe lista voastra de seniori, nu? Dar ca sa raspund la intrebare, da, voi imbatrani in continuare in acest domeniu. In consultanta, daca esti atent si inveti in fiecare zi, ai tot felul de beneficii de pe urma faptului ca imbatranesti.
