In articolul de mai jos as fi indesat intreg site-ul petridean.com daca as fi putut, dar mi-era frica sa nu-i umbresc gandurile scrise. Vali Petridean ne spune mai jos cum mergea sa-si ia bloc de desen si creioane colorate la set mic sau cum desena chiar si-n agentie doar cu creionul pe hartie, ca sa nu strice calculatorul din dotare. Dar tot gandurile lui sunt si in imagini, nu? Ma rog, evident ca n-am reusit sa-i pun toate lucrarile, desi toate ar merita. L-am intrebat si n-are proiecte preferate, deci inseamna ca stie si el.
Totusi, daca ii explorezi site-ul, descoperi ca la un moment dat spune: "The best drawers are comic book illustrators. So I keep on trying". Si acum ca vad cum stapaneste si stilul asta, chiar ca ma astept sa apara un comic book desenat de el. Dupa ce ma intreb insistent de ce n-o fi aparut deja:
somebody vs something - guards
somebody vs. something - storm
somebody vs something - UFO hunter
Eh, dar daca va mai zic mult cat de superb deseneaza Vali Petridean (Facebook aici), o sa para ca m-am nascut ieri. Asa ca il las pe el sa spuna despre desen. Si despre freelancing. Si despre unde il gasim lucrand:
In centrul Bucurestiului, la ultimul etaj al unui bloc despre care ne intrebam dac-o sa cada (n-are bulina), intr-una dintre camerele unui apartament mare, am un birou, un scaun, un computer si niste chestii lipite pe perete. Si 3 colegi. [...] De auzit se aude de obicei cate un jazz usurel, cu sunete de shortcut-uri si, pe alocuri, cate-un sfant, cate-o sarbatoare, in functie de performanta mea, a computerului si de dispozitia clientului.
Amintiri din copilarie
Mergeam pana-n mijlocul satului, pana la cooperativa, si-mi cumparam un bloc de desen si creioane colorate, la set mic. Foile erau bunicele, iar culorile aveau putere, erau stralucitoare, nu trebuia sa insist prea mult :)
Imi placea sa desenez. Compensam prin desenat fiecare zi ploioasa sau fiecare zi in care nu aveam niciun prieten prin jur.
Intr-o zi cu ploaie, bunica-mea m-a invatat sa colorez cu mici rotocoale, nu cu linii, astfel ca am eliminat mazgaleala, am inlocuit viteza cu rabdarea, iar rezultatul era mult imbunatatit.
Printre primele desene erau si lupii astia care se luptau in cozi. Nu stiu ce era in capul meu! Probabil lupi care se luptau in cozi.
Apoi am luat-o pe cauboi, scris asa, indieni, cai, calesti, avioane, c-aveam vecin un prieten al carui tata era pilot, imi desenam drigana, adeca bivolul, desenam ce mai faceam prin fata casei, cu oameni asteptand ciurda, cu banca din fata gardului, plina in fiecare seara intre 7 si 8.
Mult mai tarziu, prin facultate, dadeam cu dalta, aveam drujba si flex, iar "putinul" de acasa devenise "indeajuns", astfel ca n-am fost fortat sa-mi conturez o intentie clara despre viitor.
Dadeam inainte, din inertie, ca toti ceilalti, banuiesc. Ce nu banuiam era ca urma sa esuez, ca balena pe mal, prin publicitate, desi incercasem, daca tot mi se ivise ocazia, sa lucrez la butaforat decoruri si chiar ca ucenic in atelierul unui sculptor. Nu spui cine :)
De la ilustrator la art director
Prin publicitate [ sau advertising :) ], am inceput ca art director, doar cu titlul, ca-n realitate eram doar ilustrator, cu hartie si creion, fiindu-mi efectiv frica de computer! Sa nu-l stric! Ajungeam primul la birou, ca fiecare la inceput, si stateam pe intuneric, ca-mi era frica sa apas pe butonu' ala.
Parca eram bunica-mea cu televizoru', cand voiam sa-l dau mai tare :) Apoi am inceput sa-nvat sa fur, din spatele lui Cristi Anton, cine-l cunoaste, intelege.
Pentru Fender (colaborare cu Publicis Bucharest)
Postcard de pe vremuri: crash-test dummies pentru Renault
Rahan revived - proiect personal de comic book
Mi-am cumparat computer (al meu, deci puteam sa-l stric), mi-am dat demisia, m-am angajat din nou, ca ilustrator si, pe computer, grafic designer.
La scurt timp mi s-a propus si functia de art director, pe care am refuzat-o o data sau de doua ori, ba ca nu-mi placea clientul, ba ca nu voiam sa gandesc, pe scurt, mofturi. Pana la urma s-au aliniat planetele, mi-am gasit "perechea", iar ca prim proiect - pitch, client - Renault.
Devenisem art director, iar tatal meu era rotund pe toata ulita, nu pentru "art", pentru "director". Pe cat era de rotund, pe atat se desumflase cand, mai tarziu, devenisem head of art. Nu mai eram director.
Cum ai decis sa pleci din agentie?
Am iesit din agentie, in plina criza, nefiind sigur ca n-o sa ma cer inapoi, dar am preferat un viitor nesigur fata de unul cu regrete. Inca sunt nesigur.
Freelancing
Tranzitia catre freelancing dupa multi ani de agentie aduce cu primul zbor al unui pinguin.
Brusc, realizezi ca nu mai ai confortul salariatului la sfarsitul fiecarei luni, indiferent de ce performante ai avut, ca venitul tau devine direct proportional cu volumul de munca, ca nu mai ai placerea weekend-ului, ca, desi lucrezi constant, cand vine vorba de plata nu ai un departament financiar care sa te protejeze.
Mai e si stresul fiecarei zile de inceput, ca n-o sa te mai contacteze nimeni.
Apoi, incet, argumentele favorabile incep sa castige teren, incepi sa te organizezi mai bine, incepi sa apreciezi un weekend si in mijlocul saptamanii, incepi sa capeti incredere si chiar sa apreciezi si sa profiti de zilele "moarte".
Ma consider si chiar sunt norocos.
Din Light Book
Dac-ai lua-o de la cap?
Probabil ca as ajunge in acelasi punct, doar ca pe scurtatura. Cu siguranta insa as tria comenzile usor diferit, in functie de rezultat si de dificultatea clientului.
Criterii de alegere a clientilor. Clienti dificili
Un client dificil, din punctul de vedere al ilustratorului, dar nu numai, e un client nesigur, nesigur pe ce vrea, pe ce cere, pe ce decide. E clientul care cere ceva fara sa isi dea seama de volumul de lucru implicat, primeste, apoi schimba cerinta initiala fara vreun motiv, primeste din nou si schimba din nou si din nou, mai intreaba pe cineva, iar schimba... si tot asa.
Din aceeasi categorie e si clientul care, la adapostul unui brief in care doar deadline-ul e clar, nu stie ce vrea, dar, in momentul in care primeste, stie exact ce nu vrea. Si simti ca poate s-o tina tot asa la nesfarsit.
Asa am inventat termenul de "fleetback", dar si una dintre regulile personale pe care-o aplic la inceputul oricarei relatii cu un posibil client: "Io-ncerc de 3 ori! Daca nu-mi iese, nu costa, dar se pare ca nu sunt indeajuns de talentat sau pur si simplu nu sunt omul potrivit!".
In felul asta ajung sa tatonez catusi de cat terenul pe care urmeaza sa inaintez. Functioneaza intr-o proportie destul de mare, dar principalul criteriu de alegere a clientilor/comenzilor e mult mai apropiat de vorba "primul sosit - primul servit", tocmai din cauza ca aleg raportandu-ma la disponibilitatea mea in primul rand, ca timp, apoi la amploarea comenzii vs. deadline & buget si, in ultimul rand din pacate, la sansa ca rezultatul sa-mi intre in portofoliu.
Se intampla mereu sa accep o comanda, apoi, imediat dupa ce am acceptat, sa apara ceva mult mai “pe mine”. E din capitolul “Life & Murphy”.
Ilustrand
In centrul Bucurestiului, la ultimul etaj al unui bloc despre care ne intrebam dac-o sa cada (n-are bulina), intr-una dintre camerele unui apartament mare, am un birou, un scaun, un computer si niste chestii lipite pe perete. Si 3 colegi. Cam ca in agentie. Eu il numesc studio.
Am ajuns acolo datorita lui Noper, cu care am si freelance-uit cot la cot o perioada buna.
Restul apartamentului e compus din alte 3 ateliere de artisti, cu panze si pensule, fata de care de multe ori ma cam roade invidia, dar macar e reciproca :)
Din pacate am extrem de putin timp pentru lucrurile personale. Ei doar asta fac. O fi bine? N-o fi bine? E ceva cu "bine".
De auzit se aude de obicei cate un jazz usurel, cu sunete de shortcut-uri si, pe alocuri, cate-un sfant, cate-o sarbatoare, in functie de performanta mea, a computerului si de dispozitia clientului.
De unde vine inspiratia?
La intrebarea cu inspiratia... n-... am un raspuns... vine din trecut, prezent si viitor, vine din ce am trait, din ce ma bucura sau nu, din ce-mi doresc sau sper. Din ce simt fata de toate astea.
Ca tehnica, imi place sa cred ca sunt destul de versatil, desi s-ar putea sa fiu doar lipsit de modestie. Multora le sugerez sa bage un ochi pe site-ul meu "petridean.com", completand cu scuza "zici ca-i facut de mai multi, e varza!"
Unui ilustrator junior
Cred ca, din experienta, pot da sfaturi unui junior, care sfaturi sa-i faca intr-adevar viata mai usoara si chinul mai indurabil :) sa-i atenueze nesiguranta, care sa-l ajute sa strabata ceva mai repejor pasii pe care i-am strabatut eu deja.
Nu vorbesc de talent, inzestrarea poate exista la orice varsta. Vorbesc de pricepere, de priceperea cu care intuiesti ce se doreste, de a face bine, rapid, de a fi eficient, de a respecta brief-ului. Iar brief-ul clientului e intotdeauna acelasi: "fa sa-mi placa, fa-ma fericit! ASAP!".
3 ilustratori preferati all-time
Lee Bermejo, Norman Rockwell, Valentin Gubarev - i-am ales pe cei 3, dar sa stiti ca s-au suparat tare restul de 400!
Pentru Simbio
Proiecte
Chiar nu-mi aduc aminte primul proiect de freelancer. Tin minte doar ca universul a avut un puseu de indulgenta :) si mi-a dat de lucru exact cand aveam nevoie, putin mai mult decat puteam duce.
Cat despre proiecte comandate preferate vs. personale preferate, mi-am dat seama ca prefer un proiect comandat in masura in care ma implic personal, in masura in care imi gasesc bucuria prin a-l "manufactura".
Practic, prefer un proiect comandat in masura in care s-ar putea identifica cu un proiect personal, iar printre proiectele personale nu am preferinte.
Jacobs - personalities
Mr. Satan, din categoria miscellaneous
Cum a aparut pagina de Facebook?
Mi-am facut pagina de Facebook intr-o pauza de-amiaza, in agentie, cand n-aveam ce face. Apoi am uitat parola. Apoi, dupa ceva timp, am avut din nou pauza.
Cateva luni mai tarziu, cand am deschis Facebook-ul, cineva, nu spui cine, persoana foarte inalta, mi-a sugerat sa-mi accesez si mesajele daca tot exista.
Si aveam acolo invitatii la nunti de buni si vechi prieteni, "la multi ani"-uri, "hai sa ne-ntalnim"-uri, tot felul de lucruri care... nu mai contau.
Oricum, nu pot spune ca Facebook-ul sau aparitiile din Luerzer's Archive Best of 200 mi-au adus clienti. Poate. Cred mai degraba ca, in cazul meu, informatia a ales calea care-i pe cale sa devina vintage - din gura-n gura.
death of all bugs (pentru Draft FCB, la vremea aceea)
La ce lucrezi acum si ce planuri ai pe viitor?
Nu prea indraznesc sa-mi mai fac planuri de viitor pentru ca mi-as da singur motive sa fiu dezamagit de mine. Prefer sa-mi pun in cap mai putine si sa incerc sa fac un pic mai multe decat mi-am propus.
Imi permit sa spun doar ca-n viitorul nu foarte indepartat vor mai iesi 2 carti la care am colaborat si colaborez si vor fi foarte colorate. Si sper sa-mi mai aduc la zi site-ul cu cateva mostre de "day by day work". In concluzie, viitorul, apropiat sau nu, e colorat.
