Mintea lui Dan Basu procesa, de cand era mic copil, scenografia de concert. Se gandea, privind concerte la televizor, ce tare ar fi daca proiectia videoclipului din spatele scenei s-ar juca un pic cu sunetul sau cu luminile. Tot timpuriu a inceput sa faca poze si sa filmeze orice i se parea interesant din jur. S-a indreptat cu scoala spre Informatica, dar nu i-a placut rigiditatea domeniului. A facut apoi un switch catre Foto-Video. Dar, de fapt si de drept, "linistea" i-a venit cand a scapat de scoala si s-a pus pe treaba.
Daca iesiti cat de cat prin lume, stiti deja ca Dan Basu e partenerul vizual al concertelor lui Silent Strike. Stiti si ca, ocazional, mai pune muzica in diverse locuri misto din Bucuresti si din tara.
In continuare, o sa-i despicam in patru postura de artist vizual si om pasionat de video art experimental. Plus ca, daca nu va ajunge cititul, o sa-i puteti vedea work-ul foarte curand la Airfield Festival, tot alaturi de Silent Strike.
Informatica, Foto-Video si DJ-ing la Iasi
Nu cred ca am avut ceva foarte clar in cap nici atunci cand am facut Informatica si nici cand am studiat la Foto-Video. Informatica nu mi-a placut prea mult, mi s-a parut tot timpul ca limbajul folosit era prea strict, adica incadrat in anumite formate acceptate.
Cred, totusi, ca m-a ajutat sa imi insusesc un anumit mod de lucru si de organizare a ideilor pe care il aplic si acum. Si de fapt, tot ceea ce am facut m-a ajutat intr-un fel sau altul, desi nu am avut niciodata un plan anume despre ce as vrea sa devin sau in ce domeniu as vrea sa lucrez.
Locuiam inca in Iasi cand am inceput sa pun muzica la petreceri, unde eram mai degraba un selector decat un DJ. Si, fiindca atmosfera era foarte relaxata, nu m-am gandit niciodata ca fac asta ca un job, era - si inca este - unul din modurile in care incerc sa comunic cu oamenii din jurul meu.
Prima intalnire cu ideea de visuals
Nu pot sa spun exact ce si cand s-a intamplat pentru ca lucrurile sunt fluide. De exemplu, tin minte ca atunci cand eram mic ma uitam mult la videoclipuri si la concerte la televizor.
Si, in timpul concertelor, cand proiectau si videoclipul in spatele ecranului, imi imaginam cum ar fi ca acesta sa-si pastreze structura, dar sa isi modifice continutul si sa comunice cu alte elemente de pe scena cum ar fi luminile, sunetul etc.
In paralel, incepusem sa descopar video-art-ul si arta experimentala. Imi placeau Dan Sandrine, Nam June Paik, Michel Gondry si, in general, filmele plus tot ce tinea de imagine. La fel, tot de mic am inceput sa fotografiez si sa filmez ce mi se parea interesant.
Tin minte ca prima data am pus visuals intr-un club din Iasi, in 2004, insa cu video-urile ma jucam dinainte de asta.
Din punctul meu de vedere, nu consider ca fac video mapping, ci ca mai degraba proiectez concepte site-specific sau site-related, adaptate fie la riderul tehnic, la echipamentul care mi se pune la dispozitie ori la conditiile de proiectie.
Imi place sa cred ca imbrac cladirile in lumini sau ca le creez o alta realitate/ existenta fata de cea de zi cu zi.
Artisti vizuali/ alti video mapperi pe care ii apreciezi
Imi place foarte mult ce face Chris Cunningham pentru Aphex Twin, in special modul in care sincronizeaza show-ul cu imaginile. Imi mai place si minimalismul lui Ali Demirel si stilul inovator si spontan pe care Michel Gondry l-a adus in cinematografie.
Oricum, acum informatia circula extrem de rapid, asa ca in fiecare zi descopar ceva nou, un artist, o lucrare, un proiect colaborativ de care ma indragostesc instantaneu.
Din Romania, ii apreciez foarte mult pe Videogram (Cote si Dreamrec). Insa, la fel cum am zis mai sus, zilnic dau de oameni si idei noi care ma influenteaza.
Primul proiect de video mapping
E greu sa raspund la intrebarea asta, pentru ca orice proiectie ce tine cont de spatiul pe care proiectezi o consider tot o forma de video mapping.
Cu cat suprafata proiectiei e inclusa mai mult sau devine mai complexa, cu atat se confirma conceptul de video mapping.
Pot vorbi mai degraba de experimente, in care am tinut cont mai precis de suprafata proiectata, cum este Silent Strike - Fir (homestudio).
In cazul asta, tot ce putea fi considerat lumina venea dintr-un proiector. Clapa lui Silent Strike era conectata la sculele mele, Asa ca el reusea sa modifice sunetul si sa isi trimita si semnal video in acelasi timp. Nimic nou la vremea aceea, insa ceva interesant pentru mine.
Cel mai solicitant proiect de pana acum
Poate ca suna cliseic, insa absolut orice proiect ma solicita extrem de mult; si asta pentru ca, tot lucrand de cativa ani buni, proiectele cresc in dificultate, la fel si pretentiile si implicarea mea, iar tehnologia avanseaza si ea foarte rapid.
Cu cat inaintez, cu atat solicitarea creste, mai ales ca incerc in permanenta sa descopar, sa invat si sa aplic concepte noi.
Untold Promo - Colectiv
Untold Promo - Colectiv
Untold Promo - Colectiv
Daca relationezi complexitatea cu timpul alocat proiectului, as putea nominaliza o lucrare ce am avut-o la Ateneul Roman, anul trecut. Ideea propusa de mine in cadrul spectacolului era de a digitaliza picturile de pe peretii cupolei. Pe langa asta trebuiau mapate si anumite structuri din interiorul cupolei. Complexitatea, insa, aduce dupa ea satisfactie, nu?
FOREN 2014 - Ateneu Bucuresti
FOREN 2014 - Ateneu Bucuresti
FOREN 2014 - Ateneu Bucuresti
FOREN 2014 - Ateneu Bucuresti
Tehnologie vs. creativitate in crearea de visuals
Creativitatea e partea cea mai importanta. Tehnologia e un element fix. De cele mai multe ori lucrez cu ceea ce mi se pune la dispozitie si incerc sa folosesc resursele intr-un mod cat mai creativ, asta fiind bineinteles un lucru foarte subiectiv.
Totul incepe de la o discutie despre conceptul proiectului sau despre ideea de baza, apoi eu sugerez diferite posibilitati prin care ea poate fi implementata tehnic si creativ. Oricum ar fi, rezultatul final implica o continua negociere si o adaptare a ideii initiale.
Nu exista niste etape pre-stabilite, depinde foarte mult de oamenii cu care lucrez, de cerintele proiectului, de timpul pe care il am la dispozitie etc. Foarte important in mersul bun al unei colaborari este comunicarea cu clientul.
Colaborari cu branduri/agentii de publicitate. Bune si rele
Am colaborat cu mai multi clienti, de la branduri de tigari la firme petroliere, companii farmaceutice, parfumuri, etc.
Am lucrat cu agentii de publicitate si s-au desfasurat foarte bine. De fapt, in general, proiectele comerciale vin prin agentii. Plusul in lucrul cu agentiile este profesionalismul si punctualitatea.
De asemenea, tot necesarul tehnic este pus la dispozitie, iar comunicarea e foarte buna. Iar proiectele de tipul asta ma ajuta sa dezvolt dintr-o alta perspectiva ceea ce invat si testez in experimente, proiecte artistice si personale.
Minusuri nu vad unde ar fi. Poate o plafonare la un moment dat si o lipsa de chef de a lucra la proiecte ce nu implica un castig material.
Salon Video
Ideea initiala a fost a Danielei Palimariu, care e o buna prietena si colaboratoare de-a mea. Eu ma ocup mai mult de prezentarea vizuala a conceptului si de logistica in organizarea evenimentelor. Salon Video e un proiect ce doreste promovarea video art-ului in diferite contexte si prin mijloace si forme diferite. Ne adresam tuturor celor care iubesc video-ul si arta, celor care vor sa descopere mai mult in sensul asta.
Echipa
Salon Video nu are neaparat o echipa fixa. Daniela si cu mine suntem cei care am pornit cu initiativa si incercam sa o continuam acolo unde ni se ofera posibilitatea. In prezent, Luminita Apostol colaboreaza cu noi ca si curator, insa la alte proiecte din cadrul salonului au fost implicate si alte persoane, in functie de situatie.
Obiective
Singurul obiectiv clar a fost acela de a promova video art-ul si a gasi prin asta un public pentru el. Salon Video este o platforma ce are un public activ, adica vizitatorul spatiului artistic, si unul pasiv, cel care se intereseaza de el pe net sau citeste despre el in publicatii.
Am lucrat pana acum cu mai multe institutii culturale/artistice, care ne-au ajutat cu spatii, cu aparatura, cu voluntari, cu promovare.
Asa ca, pana acum, salonul a avut 4-5 evenimente care s-au desfasurat foarte bine si sper ca au creat un public dornic de a vedea mai mult si de a se implica in evenimentele urmatoare.
Cel mai reusit eveniment salon video
Cred ca Notiuni de Metoda a fost cel mai reusit eveniment de pana acum, asta pentru ca am avut acces la mai multe locatii in Iasi si astfel am reusit sa cream un eveniment dinamic, in comunicare cu spatiul public, cu orasul si locuitorii lui.
De asemenea, a generat foarte multa vizibilitate - atat din punctul de vederei a platformei "salon video", cat si a conceptului "video art" - si a avut parte de feedback pozitiv.
