Daca privesti fotografiile lui Tudor Prisacariu, ai impresia ca lumea a trecut printr-o apocalipsa blanda, iar in urma ei au ramas doar cladirile si linia orizontului sa spuna povestea a ceea ce a fost. Site-urile create de el sunt, de asemenea, minimaliste, dezbracate de orice surplus.
Spune: “Frumusetea conventionala mi se pare de cele mai multe ori plictisitoare”. Asa ca se intoarce la periferie, care il fascineaza. Ca si Bucurestiul. S-a nascut aici, dar a trebuit sa plece in Londra ca sa il descopere.
In ultimii 2 ani si jumatate, dupa intoarcerea din Marea Britanie, a explorat orasul in cele mai mici unghere. 50 de zile a mers pe jos si a facut 132 de fotografii. Nu e Bucurestiul obisnuit, cu Ateneul, Arcul de Triumf si Casa Poporului.
Tocmai de aceea, crede este necesara o carte cu Bucurestiul scapat de clisee, care sa fixeze perioada prin care trece orasul acum. Vrea sa o publice independent, iar pentru a finanta costurile de productie, desfasoara o campanie de crowdfunding pana pe 31 August.
Ne spune, mai jos, cum a inceput sa fotografieze, ce l-a surprins explorand orasul in care s-a nascut si cum se descurca in epoca selfie-ului.
Inceputul in fotografie
Devenisem interesat de fotografie spre sfarsitul liceului, iar dupa ce, la majorat, am primit primul meu aparat digital (un Canon A20 de 2MP), aceasta pasiune a explodat.
De ce Bucurestiul
In 2003 am plecat sa studiez si sa lucrez la Londra. In 2011 am lucrat la London LOOP, un proiect de explorare urbana a periferiei Londrei, pe o distanta de 240km. Acest demers mi-a schimbat complet perspectiva asupra orasului in care traiam de 8 ani.
Cand m-am intors in Bucuresti in toamna lui 2012, mi-am dat seama ca si aici erau foarte multe zone despre care nu stiam nimic si asa am plecat la drum. A fost atat un proiect de documentare fotografica cat si unul de explorare la un nivel personal.
Relatia cu Bucurestiul
M-am nascut si am crescut in Bucuresti (in zona Tricodava din Drumul Taberei), ne cunoastem dintotdeauna. Pana sa plec la Londra nu cred ca se putea pune problema unei relatii atat de apropiate, pentru ca inca nu exista termen de comparatie.
Relatia a aparut abia dupa ce am plecat, cand cu fiecare intoarcere deveneam din ce in ce mai fascinat de haosul Bucurestean. Prin comparatie, Londra e mult mai uniforma si nu m-a atras niciodata din punct de vedere vizual.
Imi e destul de greu sa nominalizez un loc anume, insa pot spune ca frumoase (in sensul clasic) sunt stradutele din zona Cotroceni.
Sunt contra gardurilor care treptat au ingradit toate zonele verzi din jurul blocurilor. S-au creat niste spatii aparent interzise, care nu fac altceva decat sa adune gunoi si sa restranga si mai mult spatiul public, deja ocupat in mare parte de catre masini.
Selectia locurilor
Am plecat de la locuri familiare (Drumul Taberei, centru, cartierul Floreasca unde locuiesc acum) si apoi, treptat, am parcurs sistematic diferitele cartiere, pana am acoperit aproape toata suprafata Bucurestiului.
Sunt putine locuri pe care am stiut din start ca vreau sa le fotografiez, marea majoritate le-am descoperit pe parcurs. Dupa primele iesiri mi-am dat seama ca ma pot folosi si de Sattelite View al Google Maps pentru a face o recunoastere initiala a zonei in care urma sa merg, identificand astfel locuri care puteau prezenta interes. Am sute de locuri salvate salvate in acest fel.
Surprize
Am descoperit foarte multe locuri fascinante care habar n-aveam ca exista si sunt convins ca mai exista inca pe-atatea in care nu am ajuns. Bucurestiul e un oras care surprinde mereu, chiar si-atunci cand credeai ca le-ai vazut pe toate.
De ce este necesara o carte cu fotografiile Bucurestiului
Bucurestiul este un oras intr-o continua transformare, in care “noul” isi face de multe ori loc cu forta, fara sa se ia in calcul oportunitatea sau posibilele consecinte ale schimbarii. Mi s-a parut important sa opresc timpul in loc si sa le dau tuturor celor interesati ocazia sa reflecteze asupra formei actuale a orasului.
De asemenea, am vrut sa depasesc cliseele zonei centrale (Ateneu, Centrul Vechi, Casa Poporului, etc.) si sa prezint o imagine de ansamblu a orasului, un ghid pentru cei interesati sa exploreze adevaratul Bucuresti in profunzimea sa.
Ce spun fotografiile tale despre Bucuresti
Bucurestiul meu este crud, haotic, multistratificat, dar, de asemenea, surprinzator de poetic si intotdeauna fascinant din punct de vedere vizual.
Dupa 20 de ani: Povestea
Am fost mereu preocupat de gasirea unei identitati vizuale alternative pentru Romania, mai ales in contextul in care toate incercarile oficiale din aceasta zona au fost un esec.
Cercul galben care a umplut gaura taiata in steagul Revolutiei e simbolul la care m-am oprit in cele din urma si pe care il consider in continuare cel mai reprezentativ pentru Romania postdecembrista.
Fotografiile si microsite-ul realizate pornind de la acest simbol sunt omagiul meu pentru cei care in 1989 au facut aceasta schimbare posibila.
Firul comun
Sunt preocupat de mediul urban, mai ales de periferie. In contextul in care frumusetea conventionala mi se pare de cele mai multe ori plictisitoare, in aceste zone gasesc mereu locuri si lucruri care ma surprind si ma fascineaza.
Fotografii “imprumutate”
Au fost cateva cazuri izolate, la scara mica si in scopuri non-comerciale, solutionate pe cale amiabila. Sunt in general de acord cu folosirea anumitor imagini in mediul online, cat timp mi se cere acordul.
Daca s-ar intampla vreodata ca imaginile sa fie folosite in scopuri comerciale fara acordul meu, in mod sigur as fi mult mai putin intelegator.
Fotografi din afara pe care ii urmaresti
Massimo Vitali, Edward Burtynsky, Robert Polidori, Alexander Gronsky, Simon Roberts sau Dan Holdsworth sunt cativa dintre fotografii pe care ii urmaresc de mai mult timp.
Fotografi din Romania
Michele Bressan, Bogdan Garbovan sau Lucian Bran sunt cateva din numele care merita urmarite.
Trenduri foto
In mod sigur exista trenduri, insa depinde foarte mult de tipul de fotografie despre care vorbim. In Romania se pune in principal accentul pe zona comerciala (fashion, advertising, produs), pe cand fotografia documentara de care sunt eu interesat e mult prea putin cunoscuta sau promovata.
Conditiile in care ai fotografia pentru campanii publicitare
Cat timp mi se da libertate creativa si sunt lasat sa fotografiez in stilul meu, sunt deschis oricarei colaborari.
Reclame care te-au surprins prin imagine
Am descoperit recent o campanie care mi-a placut, era vorba de niste fotografii realizate de Mads Perch pentru Fabric London.
Stereotipii suparatoare
Imi e greu sa nominalizez anumite elemente pentru ca nu urmaresc intr-atat de aproape piata, dar cred ca in general se merge pe un look “safe”, mult prea familiar si prea putin surprinzator. Cred ca e loc de mai multe experimente si de abordari fresh, pe care fotografii tineri le pot aduce.
Epoca selfie-ului
Auto-portretul nu e ceva nou, doar ca de cativa ani i s-a schimbat numele si tehnic a devenit mult mai accesibil. Personal imi fac selfie-uri foarte rar, in primul rand din cauza calitatii proaste a imaginilor produse de camera din fata a unui smartphone.
Imi fac uneori auto-portrete pe teren, cand fotografiez, folosind un trepied, sau ii rog pe altii sa-mi faca poze. Cateva exemple se pot vedea pe contul meu de Instagram.
Webdesign: Motto
Abordez o estetica minimalista si sunt specializat in a simplifica cat mai mult, eliminand toate elementele care nu sunt absolut necesare intr-un design.
Cat de mult lasi clientul sa se implice in creatie
In principiu zero. Sunt insa clienti si clienti, unii au intr-adevar ceva mai multe pareri decat altii. Feedback-ul ascunde mereu idei bune, important e sa reusesti sa le intelegi, pentru ca de multe ori trebuie sa sapi mai in profunzime ca sa dai de ele.
Ma lupt mereu pentru a-mi impune punctul de vedere si in timp am invatat cum sa castig aceste batalii.
Pacate de design ale site-urilor din Romania
M-as intreba mai degraba “daca exista site-uri in Romania care nu comit pacate de design?” Sincer nu am o parere prea buna despre web-ul Romanesc, care, cel putin din punctul de vedere al design-ului, e la pamant.
In general, se aleg solutii facile cu o estetica cel putin chestionabila si nu se investeste nici timp, nici bani. Prin urmare, produsele finale par mereu doar pe jumatate terminate sau gandite.
Din cartea Bucurestiului
