![[Self-help in publicitate] Alexandru Pomana: Ce trebuie sa constientizam noi, ca industrie, e ca nu ne prea asculta nimeni vaicarelile. Ne batem pe umar sau tipam, suntem noi, pe strada noastra](https://media.iqads.ro/2015/07/foto-cover-850.jpg)
Abordam pe IQads o discutie pe care o vedem ramanand sus-sus, ca un thread sticky de pe forumuri: nivelul de respect pe care il are industria advertising-ului pentru sine, unde situatia nu pare sa fie de rozul cel mai bombon. Descoperim abia acum ca self-esteem-ul industriei a fost dintotdeauna slabit? Sau s-a trudit in timp la destabilizarea lui ? Cat de motivati mai sunt oamenii si, apoi, cat de responsabili sunt pentru starea de fapt? Urmeaza compendiul metodelor de self-help al publicitatii romanesti.
"O sa fim mai bine, maica", spune Alex Pomana (Creative & Strategic Planner, FRIENDS/TBWA) cu un optimism mai degraba emotional decat bazat pe ratiune.
Dar, daca e s-o luam sistematic, primul pas de la A la "mai bine" e responsabilitatea asumata voluntar, adauga el. Pe cale de analogie: industria e ca o strada, putin spre deloc intretinuta, de care toti se plang in cor si nimeni nu se ocupa. Primaria nu exista, iar anarhismul pare sa fie inca in departari.
Respectul de sine al industriei: a fost sau n-a fost?
Eu am inceput in 2004, deci nu stiu exact cum era la momentul zero, la inceput. Dar in 2004 parca era mai in regula.
Apoi a venit criza. Si criza de oameni, criza de personalitati, de personalitate, criza de coloana si criza de bucurie de a face lucruri. Dar - si nu am niciun argument rational cand zic asta asta - cred ca o sa fim mai bine, maica.
Self-help aplicat industriei
Cred ca cel mai simplu ar fi sa ne punem pe perete, la modul fizic, lucruri care ne plac, facute de altii de la noi. Agentii din Romania, cu aceleasi probleme ca si noi, deci cu aceleasi scuze ca ale noastre.
Apoi avem un perete pe care punem lucruri facute de Droga si Wieden.
Si apoi peretele cu ce facem noi, care trebuie sa fie intre cei doi pereti de mai sus. Si peretele nostru, in timp, ne va bate obrazul daca nu il decoram cu lucruri bune.
Principiul "people follow people, not money"
Habar nu am cat de adevarat este, dar ma gandesc daca nu cumva o combinatie mai sanatoasa nu ar fi sa "follow the people", dar care au si ceva banuti.
Oameni valorificati versus "oricine e de inlocuit"
Acum cativa ani eram foarte legat de oameni, dar intre timp m-am mai detasat.
Am realizat ca angajatorul meu nu are datorii sentimentale fata de mine, asa cum nici eu nu am fata de el. Amandoi trebuie sa ne facem foarte bine treaba. Si sa fim prieteni la catarama pana in punctul in care asta ne incurca sa ne spunem reciproc ce credem ca nu este ok din punct de vedere profesional.
Mai cred ca un om bun isi va gasi mereu de lucru. Si ca un patron in regula ar trebui sa poata sa atraga langa el un om de valoare, prin reputatia construita si oamenii pe care deja ii are langa el.
Cursul motivational al industriei
In primul rand, ce trebuie sa constientizam noi, ca industrie, e ca nu ne prea asculta nimeni. Credem ca daca facem lucruri la care au acces consumatorii, mase mari de oameni, avem impresia ca alti oameni ne aud si vaicarelile atunci cand le spunem.
Nu e asa. Adica ne batem pe umar sau tipam, dar suntem noi, pe strada noastra. Si e o straduta partial asfaltata si pe care palpaie lumina.
Daca noi nu gasim cai prin cale sa ne rezolvam problemele de pe strada, de la gropi la gunoaiele de pe ea, nu vine nimeni sa faca asta pentru noi. Nici macar impreuna cu noi.
Ce te motiveaza sa ramai in comunicare?
In primul rand, imi place meseria asta. Si, dupa 11 ani, simt ca sunt la inceput: invat, acumulez, citesc, caut campanii, incerc sa inteleg, admir oameni.
Ok, nu totul este perfect. Avem nevoie de aprobari, avem orgolii si limitari de buget, dar la finalul zilei avem ocazia sa coloram cateva bile (vezi campania Rusu+Bortun) care vor face mii de oameni sa zambeasca atunci cand le vad. Si primim si bani ca sa facem asta. Nu e rau.
Cum te repari dupa una "rea"?
Ma duc acasa si ma joc cu piticul. Nu poti sa fii trist cand faci Lego, decat poate doar atunci cand iti lipseste o piesa din set.
Uneori ies la o bere. Nu in ideea de a bea sa ma pun in cap, dar simt nevoia sa discut cu unu-altu' despre de ce si despre ce putea fi mai ok.
Alteori ma inchid in mine si nu vorbesc cu nimeni. Dar se intampla rar rele dintr-astea asa de rele.
Ajuta sa ne aducem aminte ca nu operam pe cord deschis si ca, de fapt, vindem bere, biscuiti sau vata pe bat. Daca ne spunem asta, nu devenim mai superficiali, ci privim mai detasat lucrurile si le intelegem mai usor.
Ipotetic vorbind, ai merge mai degraba catre o agentie sau catre un om?
Am mers si o sa merg mereu catre om. Poate sa fie agentia oricat de mare si promitatoare, vreau sa stiu ca exista acolo macar un om de care sa imi placa, cu care deja sa simt ca am o chimie profesionala.
