Abordam pe IQads o discutie pe care o vedem ramanand sus-sus, ca un thread sticky de pe forumuri: nivelul de respect pe care il are industria advertising-ului pentru sine, unde situatia nu pare sa fie de rozul cel mai bombon. Descoperim abia acum ca self-esteem-ul industriei a fost dintotdeauna slabit? Sau s-a trudit in timp la destabilizarea lui ? Cat de motivati mai sunt oamenii si, apoi, cat de responsabili sunt pentru starea de fapt? Urmeaza compendiul metodelor de self-help al publicitatii romanesti.
"E destul de ciudat ca o industrie atat de narcisista ca publicitatea a ajuns sa se indoiasca de propria imagine", spune Alin Marghidanu (Group Creative Director, Lowe & Partners/SENIORHYPER) care isi aminteste de inceputurile publicitatii romanesti si "energia vecina cu incrancenarea" cu care se lucra pe atunci.
Acum, in schimb, incrancenarea a lasat loc plafonarii, ideile indraznete au fost lasate prada validarii focus-grupurilor si truismele au trecut in locul insight-urilor. Solutia, spune Alin, e tot privitul in oglinda, dar nu ca sa te bati pe spate cand se intampla sa-ti mai iasa si ceva ca lumea. Pe scurt, industria trebuie sa vireze de la "Hai ca se poate" la "Hai ca asa nu se mai poate".
Respectul de sine al industriei: a fost sau n-a fost?
O sa pic in capcana lui "cand am intrat eu in publicitate" si o sa imi amintesc de energia aia vecina cu incrancenarea cu care se faceau lucrurile pe atunci. Energie pornita dintr-un self-esteem personal cat casa si dintr-o dorinta de a face in noaptea asta o idee mai buna decat aia de azi. Sau decat a colegului de banca si de Quake.
Se punea pasiune si se punea osul. Si inca ceva, tot de pe atunci: daca erai cat de cat atent la pauzele de publicitate, recunosteai campaniile facute de cele 3-4 agentii ale momentului.
Fara sa-si propuna neaparat asta, fiecare agentie facea creatie intr-un un anume fel. Iar asta nu se cheama manierism, ci identitate si stil propriu. Motiv pentru care agentiile aproape ca aveau fani (isi mai aminteste cineva forumul bizcity?) la fel ca echipele de fotbal.
Nu spun neaparat ca printre fani se numarau si departamentele de marketing, insa cu siguranta nimeni nu invita la pitch 84 de agentii.
Self-help aplicat industriei
E destul de ciudat ca o industrie atat de narcisista ca publicitatea a ajuns sa se indoiasca de propria imagine. Si poate ca n-ar strica sa ne uitam in oglinda si din alt motiv decat pentru a ne admira ultimul spot validat de focus group. Sau truismul caruia ii spunem insight.
Si, in loc sa turnam fond de ten peste punctele negre, mai bine aruncam cu niste apa rece pe fata. Cine stie, poate scapam de comodul "hai ca se poate" si-l inlocuim cu "hai ca asa nu se mai poate".
Principiul "people follow people, not money"
"People follow people" nu e valabil nici macar in dragoste, cu atat mai putin in marcom.
Ca sa "follow people", iti trebuie un pic de nebunie, un pic de smerenie, daca vrei, si mult curaj. Curajul ala de a te lua de guler cu lumea intreaga si de a merge "all in" atunci cand partida e pe bune, iar miza e mai mare decat poti tu sa duci. Altfel, e usor sa risti totul cand n-ai nimic de pierdut.
Oameni valorificati versus "oricine e de inlocuit"
E frumos si nobil sa visam ca oamenii sunt mai importanti decat organigramele, insa adevarul e ca Excel-ul nu e nici nobil si cu atat mai putin frumos.
Oricine poate fi inlocuit si, daca ai acceptat gandul ca oamenii sunt niste casute intr-un tabel, cheia e sa stii cum sa faci uptrading. Treaba e ca nicio casuta nu stie sa faca asta.
Cursul motivational al industriei
Motivatia industriei de advertising nu poate sa fie decat suma motivatiilor noastre individuale. Ea creste odata cu briefurile cu care credem ca o sa rupem norii si scade pe masura ce se apropie ora 18.00.
Ce te motiveaza sa ramai in comunicare?
Partea buna in industria asta e ca nu prea ai timp de doliu si ca proiectul urmator inseamna, de fapt, sa o iei de la capat. Adica de la zero, de unde stii sigur ca nu prea mai poti sa cobori. Esti doar tu si verso-ul alb al unui brief.
Cum te repari dupa una "rea"?
Cu o injuratura. Pardon, cu un schimb constructiv de opinii.
Ipotetic vorbind, ai merge mai degraba catre o agentie sau catre un om?
Alin is all in.