Filosofie, cibernetica, Echipa nationala de hochei, reggae si greaca veche. Si acum Laboratorul de ganduri. Sunt referintele din periplul lui Cornel Moraru care, la 28 de ani, a ancorat prin toate aceste locuri. Ce a gasit? Si, mai ales, ce cauta? Sa nu se simta singur.
I-a venit ideea Laboratorului (Facebook aici) in timp ce citea datele de prezentare ale unui iPhone. Si-a dat seama ca oamenii tot asteapta, iar noul Godot este acel gadget care le va face viata mai usoara. Cornel incearca sa le spuna pe site-ul sau ca nu au nevoie de nici un produs high-end pentru asta, ci doar de mintea lor.
L-am mai intrebat pe unde se ascund filosofii, daca sunt o specie pe cale de disparitie sau tind sa fie inlocuiti cu fizicienii, dar nu s-a lasat deprimat de interogatiile noastre.
Din contra, plin de optimism ne-a raspuns ca, da, chiar daca el si colegii lui din sfera gandirii au o problema de PR, iar fizicienii par sa se descurce mai bine la branding, vechii filosofi se vor intoarce si isi vor recastiga teritoriul.
Ne-a povestit si despre o reclama care pune bine in contrast viziunea contemporana asupra lumii cu viziunea antica si arata cat de absurd ar arata lumea noastra transpusa in urma cu doua milenii si despre cum ar arata viata fara publicitate. Ne-a spus si care este cea mai mare intrebare.
Toate, in textul de mai jos:
Multe cautari, cateva raspunsuri importante
Am 28 de ani. Plus/minus cateva luni. Iar pentru ca in viata nimic nu vine in cantitati strict determinate si cu un sens clar de la inceput, nici eu nu stiam ce caut, de fapt. Cred ca sunt putini oameni care, atunci cand incep liceul stiu ce vor sa faca cu viata lor.
Sunt multi oameni care chiar si la 40 de ani nu stiu ce vor sa faca cu viata lor. Asa ca scopurile cautarilor noastre sunt, in general, vagi. Si scopurile mele, de-a lungul timpului au fost foarte vagi si diferite. Mai simplu este sa zic ce am gasit.
Am gasit niste pasiuni si niste preocupari, am gasit cateva domenii in care pot sa lucrez toata ziua fara sa simt cand trece timpul, am gasit niste oameni cu care pot sa stau sa vorbesc ore in sir fara sa simt nevoia sa ma uit la telefon si, mai mult decat orice, am invatat cum sa nu ma simt singur cand sunt doar eu cu mine insumi.
Doctorat in filosofie si niste DJing
Imi ocup relativ mult timp cu scrisul si cititul. In afara de textele pe care le am de scris pentru Laboratorul de ganduri, mai am de scris texte pentru reviste specializate in filosofie sau reviste culturale. Din cand in cand mai am ocazia sa sustin conferinte organizate de Centrul de cercetare a ideilor filosofice (al carui membru sunt) pe teme diverse – de la modul de a gandi al romanilor, asa cum reiese el din datele mitologice/etnografice pana la felul in care putem depista ideile si tentatiile straine din mintile noastre.
Din toamna voi incepe si doctoratul la filosofie, asa ca o buna parte din timp o sa se duca si in directia asta. Dar incerc sa contrabalansez activitatile „teoretice” cu DJing-ul si cu muzica in general.
Saptamanal, am vreo 2 seri pe saptamana in care pun muzica in diverse cluburi, insa doar miercurea din Hangover Club (Bucuresti) e fixa. Cealalta seara de pus muzica e de obicei in timpul weekendului, prin tara, in diverse cluburi.
In rest, doar niste sport de intretinere…Te ajuta sa iti pui in ordine ideile dupa o zi de citit sau scris si, dupa o seara de pus muzica, te ajuta sa te reconectezi la realitate intr-un fel. Nu stiu daca asa stau lucrurile pentru toata lumea, insa pentru mine functioneaza.
Unde se ascund filosofii
Nu cred ca „filosofii” se ascund, doar cred ca stau ceva mai prost la branding :) Ei nu sunt asa vizibili in societatea noastra pentru ca nu prea sta in firea unui „filosof” sa isi puna o placuta de gat si sa mearga la toate televiziunile sa spuna cat de mult poate el ajuta societatea.
Nu stiu daca acesta e un lucru bun sau rau, dar, oricum ar fi, sunt multe domenii in care un absolvent al Facultatii de filosofie poate activa: publicitate, marketing, HR, business management, industria cartii etc.
In general, un absolvent de filosofie s-ar simti „ca acasa” intr-un job care-i pune, intr-un fel sau altul, mintea la lucru. Acolo ar da el randament cel mai bine.
O specie pe cale de disparitie?
Nu cred ca sunt o specie pe cale de disparitie din simplul motiv ca, in general, guvernele si ONG-urile asigura fonduri imense pentru salvarea speciilor pe cale de disparitie, or nimeni nu pare a asigura fonduri pentru filosofi si pentru filosofie. O sa iau atitudinea asta ca pe un indiciu linistitor :)
Lasand gluma la o parte, filosofia vizeaza niste nevoi fundamentale ale oamenilor (nevoia de a intelege, nevoia de implinire, nevoia de a avea o viata fericita, etc.).
E logic, asadar, ca atata timp cat vor exista oameni, va exista si nevoia de filosofie. Tot ce trebuie este ca filosofii sa gaseasca moduri in care sa ajunga la urechile oamenilor si sa le vorbeasca despre lucrurile relevante in vremurile noastre. Este, deci, probabil si o problema cu PR-ul la filosofi.
Fizicienii sunt noii filosofi. Temporar
Sunt complet de acord. Intr-o lume in care, cum ai zis si tu, filosofii par ca se ascund, fizicienii sunt noii filosofi. In plus, fizica teoretica de astazi contine multe discutii propriu-zis filosofice: care este natura timpului si spatiului, ce este materia, care este natura omului etc.
Putem spune ca ei fac, intr-un fel, filosofie. De aceea, sunt de acord sa-i numim temporar „noii filosofi”, cel putin pana la intoarcerea in forta a „vechilor filosofi” cu carti de popularizare cel putin la fel de interesante si clare ca ale fizicienilor.
Diferenta dintre fizicieni si filosofi este, cred eu, aceea ca fizicienii au stiut sa-si comunice ideile si sa scoata la inaintare oameni care au devenit adevarate brand-uri.
Ganditi-va la Stephen Hawking care este unul dintre cele mai cunoscute personalitati din lume – nu numai ca este un foarte bun teoretician, dar stapaneste foarte bine si arta de a exprima pe intelesul tuturor niste idei extraordinar de complicate.
Laboratorul de ganduri: 9 luni la incubator
De mult simteam nevoia sa scriu si altceva in afara de texte de specialitate. O sumedenie de idei ne vin intamplator si, daca nu le prindem cumva in cuvinte, le uitam si dispar de parca nici nu le-ai fi avut. Unii isi fac un „jurnal de idei” pentru asta, eu m-am gandit la un blog.
Am zis ca, daca tot fac un blog despre idei, ar trebui sa gasesc si o idee pentru proiectul ca atare, sa fie mai mult decat un simplu blog personal. Si asa mi-a venit in minte Laboratorul de ganduri, in timp ce ma uitam la o „prezentare oficiala” a unui smartphone.
Atunci mi-am dat seama ca, inconstient, noi asteptam tot timpul inventii pentru a ne face vietile mai usoare, si mai fericite de la un „laborator” al unei companii oarecare.
Ce nu stim este ca noi insine avem in „dotare” asemenea laboratoare. Ele sunt mintile noastre care, pentru a ne putea face vietile mai fericite, trebuie hranite cu idei bune si cu o disciplina a gandirii.
Punerea in aplicare a durat vreo 9 luni. Cam cat o sarcina asa, pentru ca nu prea ai cum sa fortezi ideile sa iasa mai devreme decat vor ele, iar ideea asta a vrut, intamplator sau nu, sa iasa cam in 9 luni. Pe moment nu prea am dat peste obstacole, ceea ce este foarte bine. Sper ca viitorul sa fie la fel de senin.
Cum a fost receptat Laboratorul de ganduri: Are timp lumea sa mai si “gandeasca”?
Problema cu ganditul este ca, daca nu iti faci timp de gandit de buna voie, viata te va pune pe ganduri la un moment dat.
Avantajul celor care isi gasesc timp sa mai si gandeasca e acela ca, atunci cand destinul le joaca o farsa, sunt pregatiti sa faca fata situatiei mai bine decat cei care se pun sa gaseasca o strategie ad-hoc. Cam ca la o campanie de PR bine gandita, la fel si in viata: e mai usor sa faci fata situatiilor de criza daca ai o strategie buna.
Cred ca acesta este si motivul pentru care a mers bine proiectul inca din prima luna. Abordeaza probleme reale, pe care fiecare dintre noi le intalnim in viata de zi cu zi.
Eu mi-l imaginez ca pe un site peste ale carui articole dai seara dupa munca, in metrou, pe newsfeed-ul de la Facebook si iti zici: „Am avut si eu problema asta azi” sau „Mi-am pus si eu intrebarea asta”.
Promovarea Laboratorului de ganduri
In acest stadiu al dezvoltarii proiectului, promovarea o facem strict in online. Cred ca este esential ca in aceste prime luni sa formam o comunitate, sa interactionam cat mai mult cu oamenii care viziteaza site-ul si sa vedem care ar fi subiectele care i-ar interesa in mod direct.
De aceea, mizam foarte mult pe social media (Facebook / Twitter / Instagram ) si pe „word of mouth”. In functie de dezvoltarea ulterioara, vom iesi si in offline cu diverse proiecte, insa mai este de lucrat pana acolo.
Tehnologia: mai mult bine sau mai mult rau?
Oamenii in general au un talent foarte pagubos de a utiliza lucruri bune in moduri gresite. La fel se intampla si cu tehnologia. Mie, personal, mi se pare ca nici nu se pune problema renuntarii la tehnologie, din moment ce putem face lucrurile mai usor cu ajutorul ei.
„Vreau iau o pauza de tehnologie” imi suna intr-un fel ca „Vreau sa ma las de baut”. Doar oamenii care abuzeaza de tehnologie (sau de alcool) simt nevoia asta. Atata timp cat folosesti tehnologia pentru a-ti indeplini scopurile si sarcinile de munca, nu vad care ar fi problema.
Mai este si cazul „dependentului de tehnologie functional” (o paralela a alcoolicului functional), care, desi abuzeaza de tehnologie, acest lucru nu ii afecteaza viata sau randamentul. Nici aici nu cred ca ar trebui „pauze de tehnologie”.
Un gadget de care nu te poti lipsi
Daca nu as fi avut acces la carti, probabil ar fi fost Kindle-ul, dar, din fericire, am o biblioteca suficient de mare sa ma tina ocupat toata viata si sa-mi provoace o moarte prematura daca, in caz de cutremur, cade peste mine in pat. Am trecut asta la „riscurile meseriei”.
Probabil ca de un PC/Laptop cu conexiune la internet n-as putea sa ma lipsesc pentru ca, in fond, o mare parte din munca pe care o fac depinde de asta.
Cea mai mare intrebare. Intrebarea care te fascineaza
O sa raspund pe rand. Mai intai intrebarea care ma fascineaza, dar nu e deloc o intrebare „mare”.
Ce faci tu la psihologie?
Ma fascineaza intrebarea asta pentru ca in destul de multe cazuri este prima intrebare pe care o primesc cand cunosc pe cineva nou si afla ca am facut Facultatea de filosofie. Chiar ma fascineaza ca inca sunt multi oameni care confunda filosofia cu psihologia in mod frecvent, chiar daca, intrebati ulterior, stiu care este diferenta dintre ele. Dar situatia se poate explica filosofic si este, in acelasi timp, si psihanalizabila :)
Despre „cea mai mare intrebare” a filosofiei, mi-e cam imposibil sa raspund pentru ca aceste intrebari „mari” difera de la o epoca a filosofiei la alta si de la o persoana la alta.
Totusi, cred ca sunt cateva intrebari filosofice care ne vizeaza pe toti. Una dintre ele este cea legata de sensul vietii. Exista un moment in viata fiecarui om cand intrebarea asta apare.
Cea mai intalnita forma a ei e: „Ce caut eu aici?” si, cand nu ai un raspuns pentru ea, te poti trezi intr-o depresie „de toata frumusetea”.
Unde se intalneste filosofia cu muzica reggae
Nu prea se intalnesc. Este adevarat ca muzica reggae are niste idei filosofice in spate, dar nu poti vorbi despre o „filosofie a muzicii reggae” la modul serios.
Locul in care s-au intalnit pentru mine este unul strict subiectiv: ambele ma ajuta sa ma implinesc pe un anumit plan. Cand simt nevoia de rigoare si seriozitate, ma intorc catre filosofie; cand simt nevoia de distractie, ma intorc spre muzica. Intr-un fel, cele doua se completeaza astfel incat sa ma mentin in orice situatie pe o linie de plutire.
Publicitatea, din punct de vedere filosofic
Cred lumea noastra este cel mai bine caracterizata de o idee filosofica ce a aparut in jurul anului 1700 – esse est percipi („a fi inseamna a fi observat”). Publicitatea nu este altceva decat concretizarea acestei idei si transformarea ei intr-un intreg domeniu de activitate.
De aceea, este o activitate specifica epocii. Ea nu prea nu avea cum sa se nasca mai inainte. Asta pentru ca publicitatea a aparut din nevoia de a face un produs remarcat intr-o varietate imensa de produse concurente.
Acum cateva sute de ani nu exista nici pe departe aceasta varietate de produse, deci, nu exista nici o nevoie atat de mare de publicitate.
Beneficiile sunt atat pe partea consumatorilor, cat si de partea companiilor. Pe de o parte, consumatorii primesc mai multe informatii despre produse si pot alege mai repede si (cel putin teoretic) mai bine, pe alta, companiile au posibilitatea de a-si extinde foarte mult piata de desfacere.
In practica, lucrurile pot sa nu stea chiar asa atunci cand nu sunt respectate niste norme minime de etica (de exemplu, sa nu faci publicitate mincinoasa), insa publicitatea ca atare nu poate face rau decat cuiva care e predispus sa-si faca rau singur.
Ar fi mai buna o lume in care nu ar exista publicitatea?
Nu. In conditiile in care exista o asemenea varietate de produse pe piata, cred ca o lume fara publicitate ar insemna haos.
De multe ori este greu de ales si atunci cand avem informatii publicitare legate de produse, asa ca nici nu vreau sa ma gandesc cat ar dura in medie o decizie fara nici o informatie prealabila.
Chiar daca inca se zice ca nu e bine sa „alegi lucrurile dupa reclama”, de multe ori, firmele care au bugete mari pentru publicitate le au pentru ca pot sa le sustina prin calitatea produselor. Altfel, probabil ca ar fi dat deja faliment.
O reclama romaneasca care ti-a placut. O reclama internationala
De la noi:
Imi place ideea ca proiectele noastre se nasc din ganduri pe care le-am „purtat in minte” pana la saturatie. Aceste ganduri sunt cele ce ne dau forta sa ne ducem viata mai departe.
De afara:
Pentru ca pune bine in contrast viziunea contemporana asupra lumii cu viziunea antica si arata cat de absurd ar arata lumea noastra transpusa in urma cu doua milenii
