Da, asa face de obicei. Doar ca acum e vara; Caii verzi nu mai suportau peretii bucuresteni si ieri au pornit intr-un voiaj. Prima destinatie: Electric Castle. Pana sa ne trimita vederi de acolo, ii facem o vizita virtuala in atelierul de acasa. Cai verzi pe pereti e numele lui. Se implinesc 6 ani de cand Ana Banica si Bianca Barbieru l-au pus pe picioare. La inceput, pe pereti zburdau numai autocolante. Intre timp, gama de produse s-a extins treptat, Ana devenind pilonul principal al atelierului - face si creatie, si productie, project-manageriaza si face sa fie bine de la A la Z, apoi se ocupa si de PR, ca sa afle lumea una-alta.
Am putea spune ca are design-ul in gene - sora ei, Ioana Banica, se ocupa de Marele Deget Mare. Se intampla ca ele doua sa mai si colaboreze. Dar povestea mai pe larg ii apartine Anei si e de datoria ei sa ne-o spuna.
Iar pentru mai multe referinte in designul autohton, va invitam la tatonari cu Bucharest Design Center.
Foto: Mihnea Ciulei
Cum au aparut primii cai verzi pe perete: Ana si Bianca
Am pus bazele atelierului de autocolante decorative impreuna cu colega mea de birou si facultate, Bianca Barbieru, din ideea de a fi mai libere pe plan profesional. Acest lucru se intampla in 2009 si nu stiam la momentul respectiv ce ne asteapta, nu ne dadeam seama ca punem bazele unei mici afaceri si ce presupune asta.
Am pornit cu entuziasm si imaginatie, fara capital, fara experienta, insa cu mult sprijin din partea prietenilor care a constat in multe incurajari, recomandari si un cutter-plotter mic.
In prezent, ma ocup doar de atelier, desi la inceput, cand abia pornisem proiectul, lucram ca arhitect de interior si mai apoi ca graphic designer freelancer.
O zi in atelier
Acum, Cai verzi pe pereti ma tine ocupata mai mereu, iar o zi de lucru incepe intotdeauna cu o cafea, dimineata devreme! De obicei petrec destul de mult timp in fata calculatorului, dar si in atelier pentru productia de autocolante, impachetat colete sau pentru creatie (schite, teste de culoare etc).
Atelierul se afla deasupra apartamentului in care locuiesc, intr-o casa veche, cu tencuiala deterioarata, dosita in spatele unei cladiri mai mari, in zona Matache, pe strada Popa Tatu. Ca sa ajung la atelier strabat curtea si urc pe scara metalica in spirala.
Este un spatiu de cele mai multe ori insorit, plin de role de materiale, mostre, produse, mobila veche si papusi. E liniste, mai putin cand bazaie cutter plotterul care taie autocolantele. Din cand in cand mai primesc clientii care vin sa-si ia comenzile. Daca sunt interesati, le arat atelierul.
Cum incep treaba devreme, o si termin devreme. Asa imi ramane restul zilei pentru treburi legate de casa, cumparaturi, plimbari sau iesiri cu prietenii.
Proces
Acum fac cam de toate. Chiar si cand lucram cu Bianca, nu ne-am separat rolurile. Amandoua lucram pe design (fiecare cu desenele ei), pe productie sau PR/management, mai mult sau mai putin, in functie de perioada sau evenimentele ce aveau loc.
Pe creatie, procesul poate incepe in orice clipa in care apare o idee, fie ea spontana sau cautata in baza unei cereri. Apoi, lucrul manual e de baza. Nu pot concepe un autocolant fara sa desenez inainte.
Cand imi vine o idee, umplu mai intai cateva foi cu schite, apoi aleg forma finala pe care o voi prelucra in calculator pentru teste de culoare si taiere.
Apoi, dupa taierea mecanizata cu ajutorul cutter-plotterului, surplusul de autocolant se indeparteaza manual, se aplica pe folia de transfer si se ambaleaza.
Foto: Mihnea Ciulei
Productie
Productia de autocolante se desfasoara chiar in atelier si o gestionez personal de cele mai multe ori sau cer ajutorul cuiva priceput.
In schimb,pentru celelalte categorii de produse, lucrez cu alte ateliere specializate: de imprimare pentru tapet (SuperPrint), taiere laser si gravare pentru ceasuri (Atelier 13), taiere si finisare metal pentru rafturi si cuiere (Vertigo Metal).
Inspiratie
Cum mentionam si mai sus, inspiratia vine din aproape orice si doar cand vrea ea: dintr-o intamplare din ziua trecuta, de la pisicile mele, din vis, din povesti, de la cei dragi, din natura, folclor sau chiar de la beneficiari.
Iubesc pisicile si am desenat multe in ultima vreme, aproape la fel de multe pe cat desenam cai cand eram mica.
Asadar, inspirata de leneveala felina sau din contra, de momentele de mieunat insistent dupa mancare, au aparut autocolantele "pisici adormite", respectiv "pisici jazz" si mai tarziu, tapetul "pisicute".
Folclorul m-a inspirat cand am creat ceasul Florica sau tapetul Paseri, iar povestile lui Creanga cand am desenat "capra cu trei iezi si "ursul pacalit de vulpe".
Acum un an desenam intr-un carnetel niste mesteceni intr-o poienita la Garana Jazz Festival, pe care i-am prelucrat anul asta si i-am transformat in autocolant de perete.
Alteori, inspiratia vine si de la altii. De exemplu, cei de la BitaColor mi-au dat o tema de gandire: cateva mesaje-autocolant pentru biciclisti.
Vorbind despre asta cu sora mea (care coase jurnale si perne sub numele de Marele Deget Mare) am creat trei postere. BitaColor a propus, sora mea a venit cu conceptul, eu cu grafica si productia.
Si lista tot continua.
Extinderea gamei de obiecte
Am pastrat caii pe pereti ca sa zic asa. Am imbogatit gama de produse, dar deocamdata toate se incadreaza in categoria "decoratiuni de perete": tapet (imprimat ecologic pe suport netesut de hartie si textil), ceasuri decorative, rafturi si cuiere din metal.
Proiecte
Primele proiecte au fost mai micute, mai degraba comenzi personalizate.
Cred ca primul proiect mai mare si cu o tematica clara a fost decorarea sediului MaiMultVerde, un ONG de mediu cu care mai lucrasem pe niste proiecte de grafica si la activitatile caruia am si participat de mai multe ori. A fost o colaborare foarte placuta si reusita.
Am creat niste desene cu arbori stilizati care sustineau pe ramurile lor personaje, casute, pasari, animale sau eoliene. Grafica se adapta formei peretelui si, normal, predomina verdele.
Colaborari cu branduri
Am colaborat pentru decorarea unor spatii de birouri sau comerciale cu mai multe branduri si am fost contactata si prin agentii de publicitate. Am lucrat, printre altii, cu Vodafone si HBO. A fost interesant, chiar o noutate, sa colaboram cu companii atat de cunoscute.
Plusurile pot fi uneori legate de cantitate, alteori de buna organizare. Minusurile de cele mai multe ori au fost termenele rapide de creatie sau/si executie, dar ne-am descurcat si in situatii de hei-rup chiar foarte bine.
Provocari intampinate pana acum
Cea mai mare incercare a fost sa facem acesta mica afacere sa mearga singura. A durat cam trei ani. Precizez ca nu am avut un capital de investite nici pentru materiale, nici pentru promovare.
Totul a fost facut cu banii nostri si lucram si pe alte proiecte ca sa putem sustine atelierul Cai verzi.
In schimb, vreau sa cred ca provocarilor de imaginatie le-am facut fata cu succes!
Promovare
Ca si la inceput, cel mai mult ma bazez pe sistemul "din vorba-n vorba". Cea mai buna recomandare e o lucrare reusita sau un client multumit!
Apoi, pentru ca produsele Cai verzi sunt apreciate si simpatizate ca design si originalitate, diverse bloguri sau site-uri de specialitate se intereseaza de ele, ne pun intrebari despre activitatea atelierului si le promoveaza prin articole/interviuri.
Mai sunt si cateva canale clasice ca Facebook, dar foarte importanta e si prezenta la targuri de specialitate, evenimente, expozitii.
Totusi, cei mai multi clienti vin prin recomandari sau prin arhitectii cu care colaboreaza pentru amenajari interioare.
Designul romanesc
Partea cea mai frumoasa este ca in prezent designul romanesc primeste in sfarsit atentia cuvenita.
Targurile, evenimentele, expozitiile si magazinele cu design romanesc se inmultesc si sunt din ce in ce mai frumoase, iar tinerii designeri din ce in ce mai entuziasti si increzatori.
Punctul slab ar fi pe partea de productie. Nu orice producator vrea sa colaboreze pe mici proiecte si, de cele mai multe ori, nu la preturi avantajoase. De aceea pretul final al unui obiect poate fi destul de ridicat si in consecinta vanzarile mici.
Perceptia publicului
Cred ca interesul pentru designul romanesc a crescut si acest lucru se vede in numarul vizitatorilor la targurile de specialitate.
Am intalnit la multi clienti Cai verzi dorinta de a achizitiona produse cu design original, care sa nu se incadreze in categoria "productie de serie"/ "are toata lumea".
Unii din ei imi spun ca acum mai multi ani comandau diverse obiecte de pe saituri straine, dar ca acum se bucura ca nu mai e nevoie si ca si la noi apar artisti cu creatii de tot felul. Consumatorii de design chiar cred ca prefera sa investeasca in industriile creative locale!
Concluzia mea e ca interes ar fi putut fi de mai mult timp, insa era nevoie de o dezvoltare generala a designului romanesc, de initiative si multa promovare, lucruri care s-au adeverit in ultimii ani.
Planuri
Fiindca e vara, cele mai apropiate planuri sunt cele de a merge pe la festivaluri. Plec imediat la Electric Castle impreuna cu cei de la magazinul Dizainar si e posibil sa mai ajung si la alte evenimente in tara.
Abia mai in toamna cand se racoreste vremea (si mintea) ma voi apuca din nu de creatie si doresc sa lansez o noua colectie de tapet (inspirat de vara poate).
Pentru viitorul mai indepartat nu am niste planuri foarte bine definite si prefer de multe ori sa fiu spontana in alegeri. Nu stiu daca e bine sau rau, dar e distractiv!
