![[Self-help in publicitate] Eugen Suman: Daca tot te duci la Cannes, ia-l si pe clientul ala care pare sa nu inteleaga prea multe. Dupa workshop-urile si seminarile de-acolo, se intoarce alt om](https://media.iqads.ro/2015/06/eugen-suman-cover-800-cover-850.jpg)
Abordam pe IQads o discutie pe care o vedem ramanand sus-sus, ca un thread sticky de pe forumuri: nivelul de respect pe care il are industria advertising-ului pentru sine, unde situatia nu pare sa fie de rozul cel mai bombon. Descoperim abia acum ca self-esteem-ul industriei a fost dintotdeauna slabit? Sau s-a trudit in timp la destabilizarea lui si acum culegem roadele? Apoi, sa mai si depasim cauzele, "hai sa solutii". Urmeaza compendiul metodelor de self-help al publicitatii romanesti.
Eugen Suman (Creative Director, Kubis Interactive) aminteste de una atat de la indemana, ca impulsul e s-o dai inlaturi: incearca, prin tactici deloc subversive, sa-ti si construiesti relatia aia pe care visezi s-o ai cu fiecare client.
Problema respectului in industria de publicitate
Sa stiti ca discutia nu e deloc una noua. Nu e nici macar una locala.
De ani de zile e un trend descrescator al respectului clientilor fata de agentiile de publicitate, trandus prin fee-uri din ce in ce mai mici, cereri din ce in ce mai nerezonabile, plati din ce in ce mai intarziate si pitch-uri din ce in ce mai dese.
Repet, vorbesc de un fenomen global. Deci nici aici n-am inventat noi roata.
Asta se intampla, pe de-o parte, din erodarea calitatii de partener pentru clienti a agentiilor si transformarea lor in prestator si, pe de alta, din pregatirea tot mai slaba a clientilor - paradoxal, o data cu cresterea educatiei superioare, MBA-uri samd.
Alearga toata lumea dupa o solutie stiintifica si usor cuantificabila pentru produsul de marketing, uitand ca la creatie se lucreaza cu intuitii, cu psihologie, cu finete, cu arta persuasiunii si asa mai departe. Cu alte cuvinte, se lucreaza nu cu stiinte exacte.
Si-atunci apar conflictele, din asteptarile clientilor ca publicitatea sa fie o stiinta exacta, asteptari gonflate si de ultimele discutii despre big data, neuromarketing, targetare precisa si restul de bullshit-uri care plutesc versus realitatea faptului ca nimeni nu-ti poate garanta, cu cifre si grafice, succesul inainte ca tu sa ai curaj sa faci ceva.
E o discutie veche de cand lumea - si apare ciclic in publicitate - de obicei inainte de cate-o revolutie creativa. Asa s-a intamplat si pe la sfarsitul anilor '50, s-a mai intamplat o data prin anii '80 si, iata-ne si acum, in intreaga lume, plangandu-ne de mila si uitand ca depinde de noi sa schimbam lucrurile.
Nu se porneste cu low self-esteem, se ajunge acolo .
Si apoi apar revolutiile, lucrurile se schimba, o luam de la inceput.
Self-help aplicat pe industrie
Cred ca singura metoda de self-help, in cazul unei agentii cu probleme de low self-esteem, e sa incerce sa inspire si sa educe, daca e cazul, clientul.
Adica: daca tot te duci la Cannes, ia si clientul ala care pare sa nu inteleaga prea multe. Dupa workshop-urile si seminarile de-acolo se intoarce alt om. Si daca tot incepi, poate cand aduci nu stiu ce mare boss de boss din publicitate sa vorbeasca oamenilor, adu-ti si clientii in sala.
Cu alte cuvinte, construieste o relatie de camaraderie cu clientul, "we're in this together" style si nu una de pres, "sterge-ti picioarele de mine" style.
Iar discursul motivational cel mai bun pentru industrie ar trebui sa contina macar faptul ca noi suntem o arma in batalia perpetua de marketing. Unii clienti stiu mai bine decat altii sa o foloseasca - si aia care stiu cam si castiga. Fara noi nu prea exista succes (evident, cu exceptiile de rigoare).
Cu alte cuvinte, cine vrea succes de piata intelege si respecta valoarea agentiilor iar, la final, piata decide totul. Darwinismul functioneaza si in business. De ambele parti.
