Hei, voi, pesimistilor, cinicilor si haterilor de toate zilele - sa va vad cum o demontati pe asta.
In Piatra Neamt se intampla cam de 7 ani un festival de film dedicat cineastilor romani si autorilor de lung si scurtmetraje. Din prisma organizarii, la inceput, evenimentul era destul de tipic: o echipa delega, un grup de voluntari executa.
An de an, finantarile de la CNC scadeau si, in 2012, Andrei Dascalescu (regizor si initiator al proiectului) punea sub semnul intrebarii intregul eveniment. Ca doar ai nevoie de bani sa organizezi un festival, nu?
Ai crede, dar nu. Dovada ca, in 2013, Filmul de Piatra s-a reinventat. Andrei era singurul organizator oficial, iar cei 50 de oameni care formau restul echipei erau voluntari - unii dintre ei revenind anual, inca de la primele editii ale festivalului.
In 2015, ajungem la cea de-a treia editie de la reconfigurare. Descoperim ca Filmul de Piatra are 2 locuri de desfasurare - Piatra Neamt + Piatra Fantanele - si o echipa permanenta de 3 oameni. In cateva zile de la apelul catre voluntari lansat pe site-ul si pe pagina lor de Facebook, li s-au alaturat deja 60 de doritori.
Il ascultam in continuare pe naratorul Andrei Dascalescu, un pietrean care la 14 ani tinea emisiuni radio, ulterior devenit regizor si organizator de evenimente pioniere:
Liniste, e Andrei la aparat
Din fata blocului la UNATC
Cand prietenii mei de la bloc se jucau "Flori fete sau baieti" sau "De-a v-ati ascunselea", eu ii invitam la talk show-uri si sa faca dedicatii. Ma jucam de-a radioul si ascultam aproape non-stop singurul post local din Piatra Neamt, Radio Terra.
Imi doream foarte tare sa ajung in studioul lor, ceea ce s-a si intamplat pana la urma: am devenit un groupie al radio-ului, uitam de mine stand cu DJ-ii pana ma recupera sora mai mare sau parintii.
Aveam 14 ani cand s-a anuntat deschiderea unui nou post local de radio. M-am dus la preselectie, au ras cu totii de mine. M-au intrebat daca mi-am facut un CV, le-am raspuns: "Am 14 ani, sunt in clasa a 8-a, nu cred c-as putea sa scriu mai mult in CV".
Timp de un an am facut emisiunile matinale din weekend. Erau emisiuni normale, eram ca oricare alt DJ, nu stia nimeni ca am doar 14 ani. Dupa un an am inceput sa intreb de salariu, asa ca m-am mutat la un al 3-lea post de radio, unde eram platit.
Intrasem deja la liceu, si am lucrat la radio tot liceul. Aveam colegi de clasa care vorbeau despre emisiunile mele, dar habar nu aveam ca eu sunt realizatorul.
Nu existau mp3-uri si nici sumedenia de radiouri nationale tampite de astazi. Erau anii de glorie ai radioului local si m-am bucurat de ei din plin. Faceam o gramada de emisiuni diferite, dar si productie de spoturi. Eram obsedat de tehnica, de butoane, de muzica.
Asa am aflat ca exista o Facultate de Film si o sectie Multimedia, Sunet, Montaj. Nu prea aveam habar ce inseamna, dar mi-a placut cum suna, a devenit tinta mea sigura. Asa am ajuns la UNATC.
In viata de zi cu zi
E o intrebare grea, dar primul lucru care imi vine in minte e "calatoresc". In primul meu an de Bucuresti, aveam simultan 3 joburi, toate full-time.
Incet-incet am descoperit avantajele freelancing-ului, pe care cred ca l-am dus, de-a lungul anilor, intr-un punct avantajos in dezvoltarea mea personala: lucrez exact atat cat e nevoie ca sa am din ce trai si din ce-mi face proiectele personale.
Sunt impartit intr-o sumedenie de proiecte, pe langa care ma mai implic si in proiecte ale prietenilor, in cam tot ce tine de film, video si foto.
Am toate lucrurile in masina si imi petrec mult timp pe drum: Bucuresti, Piatra Neamt, Cluj, Timisoara, Tasuleasa Social si Petrila plus multe altele. Fotografiez, filmez, montez, organizez evenimente.
Prima idee a infiintarii unui festival de film
In studentia la film am inceput sa circul in festivaluri, totul culminand cu succesul festivalier pe care l-a avut documentarul meu de debut, Constantin si Elena. Am fost in zeci de festivaluri pe 4 continente.
Cred ca s-a produs un declic in mintea mea: m-am gandit ce bine mi-ar fi prins un festival de film in orasul meu, in adolescenta, m-am gandit ce bun ar fi Piatra Neamt-ul ca oras festivalier si m-am gandit ce bine ar prinde orasului un eveniment de anvergura si promovarea nationala.
Practic, am gandit si din perspectiva iubitorului de festivaluri si din cea a antreprenorului local, sa zicem. Un lucru pe care nimeni din administratia locala nu prea l-a putut intelege. Noroc ca aveam niste premii in palmares si un pic de renume, asa ca m-au crezut pe cuvant.
Obiectivele de pe atunci
Au fost mai multe: ca cineast, simteam nevoia de un festival dedicat exclusiv unei competitii nationale.
Mi se parea exagerata pretentia tuturor festivalurilor din tara de a fi internationale si mi se parea unfair ca pana si la Cinemaiubit, festivalul Facultatii de Film, sa concuram noi, studentii romani cu filme facute mai mult sau mai putin pe genunchi, cu filme de la scoli de film cu traditie si buget, de prin capitale europene mult mai dezvoltate… si sa castigam tot noi, ca deh!
In fine, lipsea un festival national, asa ca l-am creat.
Apoi, din perspectiva iubitorului de festivaluri, la Piatra Neamt mi s-a parut un loc foarte fain pentru un festival care sa nu insemne doar mersul la cinema, ci o intreaga experienta: munte, schi, sauna si piscina, drumetii, petreceri, concerte etc.
Am invatat mult de la festivalurile in care am fost - si de la cele care mi-au placut, si de la cele care nu mi-au placut.
In al treilea rand, ca orice pietrean indragostit de orasul lui natal, am vrut sa imi ajut orasul. Eram convins ca Piatra Neamt-ul e pe o directie buna: se construia partia de schi si telegondola, se demontau gardurile dintre blocuri, se pietruiau trotuarele...
Am simtit ca demersurile astea au nevoie sa fie promovate, ca orasul incepe sa merite vizitat, ca e nevoie de un context cultural, de identitate si promovare.
Proiectie in aer liber - Filmul de Piatra 2011
Proiectie in varf de munte - Filmul de Piatra 2011
Conceptul de a baza festivalul complet pe voluntari
Am organizat intotdeauna festivalul cu bugete infime fata de alte manifestari comparabile (sau incomparabile - si nu intr-un sens bun).
Dar lucrurile vizibile au mers struna: sali pline, promovare buna, invitati multumiti, tot felul de idei faine implementate de o echipa incredibil de tanara. In bucatarie, insa, lucrurile nu stateau asa roz: finantari tot mai mici, proiecte respinse fara temei, sume contractate dar neplatite etc.
Ca sa dau doar un exemplu: cu un dosar "beton" si cu succes demonstrat, noi obtineam, pentru 2012, de la CNC, o suma de aproape 10 ori mai mica decat un "festival" care nici macar nu exista in afara contractului de finantare.
Mi s-a facut pur si simplu lehamite si am pus continuitatea festivalului sub semnul intrebarii.
La putin timp dupa aceasta editie, am inceput un capitol important din viata mea: voluntariatul la Tasuleasa Social. La ei pe deal, vara, am montat ecranul de proiectie si ne-am uitat la filme, sub cerul instelat. Erau multi voluntari, plus copiii veniti in "tabara".
Si, deodata, mi-am dat seama ca suntem la un fel de festival: fara buget, fara dosare si contestatii, fara frustrari si stres. De altfel, voluntarii din Piatra Neamt ma bombardau cu mesaje despre festival si mi-am dat seama cat de important e festivalul pentru ei.
Asa ca m-am hotarat sa facem lucrurile altfel: la prima vizita in Piatra Neamt, am facut o sedinta cu toata lumea si am decis sa reinventam festivalul impreuna. Voluntarii au organizat singuri cea mai mare parte din festival, noi doar i-am coordonat.
A iesit o mini-editie de poveste, cu Ada Milea si Principele Nicolae printre voluntari. Fara nicio finantare publica, prin puterile noastre, prin voluntari.
Ada Milea la Filmul de Piatra 2013
Tot 2013: Andrei impreuna cu Principele Nicolae in postura de voluntar
Echipa si voluntarii
In echipa permanenta suntem doar 3 oameni: Livia Radulescu - managerul de proiect, Irina Mastacaneanu - directorul executiv si cu mine. Cu totii traim din alte proiecte, iar in Filmul de Piatra ne reunim energiile fara pretentii financiare. Alaturi de noi sunt, insa, extrem de multi prieteni si voluntari.
As mentiona echipa de la Luno, prietenii din Iasi cu care deja lucram la partea tehnica a festivalului si la un concept tehnico-vizual al petrecerilor cu care vrem sa "rupem gura targului" anul acesta.
Printre voluntari sunt tineri care la prima editie erau liceeni si care, intre timp, au terminat facultatea si au obtinut super joburi, dar care tot revin la festival.
Multi dintre voluntari s-au indreptat spre facultati de film si imi place sa cred ca festivalul a jucat un rol important in alegerea carierei.
Anul trecut am avut in jur de 100 de voluntari, dar anul acesta, la numai cateva zile de la lansarea inscrierilor pentru filme si voluntari, pe filmuldepiatra.ro, avem deja peste 60 de inscrisi.
Voluntarii in drumetie in Muntii Calimani (2014)
Asociatiile implicate in organizare
FilmLab e numele SRL-ului meu, care a fost organizator in acte pana anul acesta, cand am infiintat o asociatie cu acest scop, iar TimeLapsus e brandul meu cu care semnez, in general, materialele video legate de festival.
Bits&Bats e o serie de evenimente muzicale din afara festivalului, proiectul colegei noastre Irina.
Tasuleasa Social e inspiratia pentru reinventarea din 2013 a festivalului, dar si gazda unei parti a festivalului care se desfasoara in campusul lor din Piatra Fantanele, in weekend-ul de dupa festivalul de la Piatra Neamt.
La un foc de tabara, in campusul Tasuleasa Social (2014)
Cu Luno ne-am intalnit prima data la editia trecuta, ei sunt vrajitorii nostri tehnici si impreuna cu ei pregatim o serie de vrajitorii complet noi pentru editia de anul asta.
Prima editie a festivalului organizata complet de voluntari
Cum am spus si mai inainte, a fost o editie de poveste. A fost prima editie cu 50 de organizatori. Incurajand voluntarii sa-si puna in aplicare propriile idei, sa organizeze propria bucatica de festival, s-a schimbat cu totul gradul de implicare si am devenit o adevarata echipa.
Cel mai important, am demonstrat ca se pot face lucruri mari cu multa implicare, chiar si fara finantari. Am continuat conceptul si in 2014, cand am facut o editie mai mare, cu si mai multi voluntari si cu mai multe evenimente.
Vechiul cinematigraf din centrul Pietrei Neamt - Filmul de Piatra 2014
Proiectii pe munte
Si, cum sa nu, petreceri pe munte
Evolutia in timp a Filmului de Piatra
In 2008, cand am pornit la drum, aveam o organizare mai tipica. Eram o echipa mai numeroasa, iar rolul voluntarilor era de a face ce le spunem noi. Echipa organiza, voluntarii ajutau. Acum, lucrurile sunt invers: voluntarii organizeaza, echipa ajuta.
Desigur, voluntarii sunt tot mai multi pentru ca, in general, cei din anul precedent raman voluntari si li se adauga cei noi. Ca numar de inscrieri pentru competitie, maximul a fost de 313, un numar care ne arata si ca relevanta festivalului a crescut, dar si ca din ce in ce mai multa lume isi incearca talentul in film.
In acest moment avem 5 categorii competitionale: fictiune, documentar, animatie, film experimental si videoclip. Filmele trebuie sa aiba autori din Romania sau Republica Moldova, sa fie mai scurte de 20 de minute si sa fie realizate in 2014 sau 2015.
As vrea sa explic faptul ca dintre cele 7 editii, 4 au fost "mari", cu competitie, iar 3 au fost fara competitie. Pe cele "mici" le-am numit "cu virgula": "1.5", "2.5", "3.5". Am renuntat de anul trecut la numaratoarea asta, astfel ca suntem la editia a 8-a, numarand toate festivalurile.
Astfel, as zice ca odata cu reinventarea festivalului, in 2013, am avut de-a face cu un restart: atunci am avut mai putin invitati, dar mai multi voluntari si public la fel de numeros.
In 2014 am prins curaj, am avut in jur de 120 de invitati la festival, dublu de voluntari si un public si mai numeros. Iar de la 2015 ne dorim cea mai mare editie de pana acum, la toate capitolele.
Promovare
Pe langa editiile de festival propriu-zise, am organizat peste 30 de evenimente de promovare. In numarul asta se vede inca o data pasiunea echipei, pentru ca nu a existat niciodata un buget separat pentru evenimente.
Uneori suntem invitati cu proiectii best-of in cadrul altor evenimente sau in anumite locatii, alteori organizam noi seri cu proiectii, sau cu proiectii si concerte.
Chiar acum suntem la Timisoara, unde urmeaza sa avem proiectii si un concert cu Partizan, iar apoi mergem la Cluj, in aceeasi formula.
Facem asta din pura pasiune, n-as putea sa evaluez foarte stiintific cat ne ajuta in promovare. Dar de fiecare data auzim ca oamenii isi doresc sa ajunga la festival sau, uneori, chiar ca au fost, deja, la cateva editii, ne urmaresc indeaproape si se bucura ca am ajuns cu un eveniment si in orasul lor.
Pe Facebook avem aproape 10.000 de like-uri, dar e din ce in ce mai frustrant felul in care platforma iti taie vizibilitatea daca nu platesti. Nu m-as mai baza multa vreme pe mijlocul asta de promovare, because it sucks more and more as days go by. Ne promovam, desigur, si prin parteneriate clasice - cu presa si de toate felurile.
Sincer sa fiu, ceva facem bine, pentru ca mai toata lumea a auzit de bine de Filmul de Piatra: fie de pe site-uri sau Facebook, fie din continutul video de la fiecare editie, fie din evenimente, fie de la prieteni care au fost la Piatra Neamt si le-a placut foarte mult.
Actorii voluntari pentru unul din spoturile Filmul de Piatra 2014
Imaginea pozitiva si good vibe-ul general din jurul festivalului nostru sunt foarte motivante pentru noi si mi se pare frumos ca nici macar noi nu avem o explicatie stiintifica pentru ele. Cu alte cuvinte, nu le-am construit cu strategii de marketing, ci cu pasiunea pura investita in eveniment.
In ce feluri s-a dezvoltat comunitatea locala in urma acestui demers?
In felul in care locuitorii unui oras provincial, rareori scos din casa pentru altceva decat mici si bere, vin sa vada filme scurte romanesti, sa participe la workshop-uri, concerte si evenimente, sa se implice ca voluntari sau sa contribuie in feluri dintre cele mai diverse.
Nu vreau sa intru in bla bla-uri de dosar de finantare, dar cand ai 100 de voluntari si 1.000 de oameni simultan la un eveniment in Piatra Neamt, inseamna ceva.
Cand voluntarii se ofera sa faca acasa prajituri pe care le ofera publicului pentru a aduce un mic plus imaginii evenimentului, inseamna ceva.
Cand fosti voluntari te intreaba de la inceputul anului cand se desfasoara festivalul, ca sa stie cand sa-si ia concediu, inseamna ceva.
Cand cunosti oameni care n-au nicio legatura cu lumea filmului si afli mai tarziu in conversatie ca au fost la Piatra Neamt special pentru festival, inseamna ceva.
Cand un voluntar vine cu 3 autocare, din Piatra Neamt la Timisoara, doar ca sa fie alaturi de echipa si sa participe la un eveniment de promovare, iar inseamna ceva. Si pot continua cu exemple pana la noapte, dar in loc sa laud sau sa povestesc, mai bine inchei asa: ne vedem la Piatra!
