Zmeitrei este o trupa romaneasca din Berlin care canta "Rough Romanian Soul", iar publicul o vede ca pe un Rock-Folk-World-Soul-Blues-Jazz.
Ei au lansat o campanie de crowdfunding pentru producerea unui album de muzica Rough Romanian Soul, sub coordonarea producatorului de Grammy Ian Brennan. Impreuna, vor sa aduca inapoi in tara muzica romaneasca creata in afara granitelor, sa o inregistreze aici, apoi sa o faca cunoscuta lumii intregi.
Albumul va fi inregistrat in locuri din tara care au legatura cu povestea Zmeitrei: in satul transilvanean in care s-a nascut solista Paula Turcas, in biserica satului, pe dealurile si padurile dimprejurului lui.
Zmeitrei a fost infiintata de Mihai Iliescu, fost creative director la Leo Burnett si, inainte de asta, fost avocat. Acum trei ani, Mihai s-a intalnit cu Paula Turcas, o fata de preot din Transilvania, care a plecat din Romania sa cante opera.
Din trupa mai fac parte Oli Bott, care a studiat muzica la Berklee College of Music, la Boston si Arnulf Ballhorn, care a studiat contrabas la Universitatea de Arte din Berlin si canta la Komische Oper.
Paula si Mihai au povestit pentru IQads cum s-au intalnit si cat au lucrat la acest album, ce ii inspira si cum impacheteaza sufletul romanesc pentru cei din afara granitelor.
PAULA
Din Romania, in Elvetia, spre Berlin
Am plecat din Romania in anul 2003, dupa terminarea masterului la Academia de Muzica din Cluj, unde incepand cu anul 1997 studiasem canto.
Am plecat din dorinta de a trai noi experiente, dar trebuie sa recunosc ca si aceasta decizie, ca de altfel toate deciziile majore din viata mea, a fost luata instinctual si cu o oarecare inconstienta. Sunt una dintre acele persoane norocoase care au stiut de la bun inceput ceea ce vor sa faca in viata.
Opera si o criza existentiala
Nu am renuntat. Mai cant si acum opera, dar mai putin decat in anii trecuti. Experienta operei este o parte importanta din viata mea, nu as fi ceea ce sunt astazi daca nu as fi trait asta.
Totul a inceput devreme, cand, la liceu la Medias, ascultam mereu opera si imitam sopranele, cantand arii intregi. Parintii mei visau pentru mine o cariera in jurnalism sau pedagogie, dar eu visam sa cant si i-am spus tatalui meu: "Daca nu ma ajuti sa fac muzica, nu o sa va iert niciodata". Si parintii m-au inteles. Am invatat sa citesc muzica intr-un an de zile si, la 18 ani, am intrat la canto, la Academia de Muzica din Cluj.
In 2003 am plecat in Elvetia sa studiez mai departe la Studioul de Opera pentru tineri interpreti din Zurich, la Universitatea de Muzica din Zurich si Conservatorio della Musica Italiana din Lugano, iar apoi am cantat pentru un an de zile la Opera din Biel-Solothurn.
Dupa o vara cantand la un festival de opera in Germania, am decis brusc sa ma mut la Berlin. Decizia s-a dovedit de bun augur, pentru ca aici am avut ocazia sa traiesc cei mai prolifici si minunati ani ai carierei mele ca solist de opera, lucrand cu unul dintre cele mai renumite ansambluri baroc europene, Lautten Compagney.
Drumul inapoi catre radacini s-a produs printr-o criza existentiala. Lumea operei este minunata, dar laturile ei obscure, cele comerciale, cele "pamantesti" pot fi extrem de obositoare. Si eu obosisem, simteam ca pot exprima mai mult, ca pot merge mai adanc, mai liber.
Voiam acea perfectiune a imperfectiunii. Si soarta mi l-a pus in cale pe Mihai exact in acel moment crucial. Totul a inceput cu mine cantandu-i lui o doina din copilarie, in Berlin. De atunci nu ne-am mai oprit.
Dorul de Romania
Romania pentru mine este un sentiment. De cate ori ma gandesc la Romania sau cant in romaneste ma copleseste acest sentiment. Este un amestec de dor, nostalgie, familiaritate, rupere, durere, apartenenta viscerala.
Am copilarit intr-un sat din Transilvania, satul Smig in judetul Sibiu, unde tatal meu a fost preot timp de 36 de ani. Am copilarit si crescut intr-o lume arhaica, cu lele si badici, cu lele Ileana si lele Lucretia care si acum, la 89 de ani ma asteapta sa merg sa "o caut".
O lume cu oi la apus, cu dealuri si clopote de biserica sambata seara, cu slujba de Inviere la rasarit de soare, cu port popular, cu cimitir sub padure, cu razboiul de tesut al bunicii in zile de iarna.
O lume magica (imi dau seama de acest lucru acum) si nu as putea fi mai recunoscatoare pentru faptul ca am trait in doua lumi, cea de atunci si cea de acum. Incerc sa pastrez din ambele ce e mai bun si mai frumos.
Cand cant in romaneste si oameni care nu inteleg limba noastra lacrimeaza, atunci simt ca am ajuns acolo adanc, la radacini. Si ca am facut ceva pentru tara mea.
Imi dau seama ca realitatea societatii romanesti astazi este mult mai "pamanteana" si convulsiva, dar radacinile sunt adanci si eu cred in trainicia acestor radacini. Cred in tara mea si in oamenii ei.
Un cantec din copilarie
Cea mai frumoasa amintire este aceea cand badea Victor Lapadatu din comuna Alma-Dumbraveni (locul de nastere al mamei mele), veteran de razboi si fost prizonier in Rusia in cel de-al doilea razboi mondial mi-a cantat si daruit o doina foarte veche "Doina..."
"Frunzulita foi s-o fraga
Cate doruri nu se leaga
De o inima pribeaga...."
MIHAI
Zmeitrei e cu oameni si Steve McQueen
Am infiintat trupa Zmeitrei la Berlin, in 2011. Numele l-am ales pentru ca 1) suna romanesc; 2) suna masculin; 3) zmeul din imaginarul romanesc e un anti-erou care mie mi-e simpatic, mult mai simpatic decat eroul pozitiv, care ma plictiseste.
Zmeul e om, zmeul vrea ce nu poate avea, zmeul face greseli, zmeul fura fete. Zmeul e Steve McQueen. Zmeul poate fi oricare dintre noi. 4) are o ambiguitate care lasa loc mult conceptelor noi.
Ruptura de publicitate
Nu a fost prima, mai avusesem o ruptura din avocatura. Cea de publicitate a fost intr-un fel usoara, deoarece in acel moment stiam ca am altceva de facut, ceva pentru care trebuie sa-mi dedic intreaga energie si pasiune.
Dar sigur ca a fost straniu ca intr-o zi sa renunt la tot, sa nu ma mai duc la munca, sa nu mai fac ceea ce faceam de ani de zile, sa nu ma mai vad cu oamenii cu care eram zi de zi impreuna - si bineinteles sa nu mai intre bani in cont in fiecare luna.
Sigur ca a fost greu sa las totul in urma si sa plec intr-o tara straina, dar am avut un scop precis, sa fac muzica. Imi lipseste apropierea de grupul de oameni cu care m-am simtit atat de bine. Colegii, care acum sunt prieteni.
Si mai e ciudat ca dupa atatia ani de munca in echipa, in care schimbi idei cu mare viteza, viata de acum, de muzician, presupune o mult mai mare interiorizare, lucru individual, autocunoastere, analiza.
E un cu totul alt mindset in care emotiile nu mai sunt exprimate in fiecare minut, ci adunate cu grija, pentru ca apoi sa explodeze pe scena.
Glumele destinului
Am facut muzica de cand aveam 5 ani, mai intai pian, apoi chitara. Am ajuns avocat, iar apoi copywriter si director de creatie, printr-o serie de glume ale destinului. Sau hai mai bine sa mi-o asum si sa recunosc ca am facut-o lata, si daca tot am facut-o lata, am mers si pana la capat.
Tot ceea ce am facut in timpul acestui urias ocol imi foloseste acum, mai ales experienta din publicitate. Dar era evident de la inceput ca trebuie sa fac muzica si ca asta e viata mea. Asa incat alegerea de acum este - in sfarsit - cea buna.
Intalnirea
Locuim amandoi in Berlin. Un prieten a adus-o pe Paula la Mihai acasa si i-a spus: ascult-o cum canta. Paula a cantat un cantec de cand era mica. In acel moment Mihai a stiut: ASTA E. Cantam impreuna din acel moment, de 3 ani.
Colaborarea cu Ian Brennan
Ian Brennan este specializat in field recordings si a fost foarte interesat de muzica, de tara si de povestea noastra.
Noi stiam ca a produs albumul cu care tuaregii Tinariwen au luat Grammy, chiar aveam albumul si apreciam foarte mult sound-ul natural, senzatia ca esti acolo si participi la emotia artistilor.
Ni s-a parut inca de la inceput ca e un perfect match. Am inceput sa vorbim despre melodiile noastre noi, apoi ne-am intalnit si am decis ca vrem sa facem acest album impreuna.
Ideea cu suflet de Transilvania
La acest proiect ne gandim in fiecare zi, pentru ca e viata noastra. Proiectul este mare si pe termen lung, si anume ca prin formatia Zmeitrei si prin muzica pe care o facem sa ducem muzica romaneasca, in limba romana, la cel mai inalt nivel international.
Da, pot sa spun ca vreau sa luam un Grammy cu un album romanesc. Sigur, mai e pana acolo, dar asta e scopul si pe drumul asta am pornit.
Pentru aceasta am ales o forma neconventionala de finantare, crowdfunding:
Oricine poate participa direct la crearea acestui album cumparand un CD si dand un share.
Modelul acesta de finantare e all-or-nothing, adica noi vom primi banii doar daca se strange toata suma. Ne asumam acest risc, pentru ca noi credem putere in muzica pe care o facem si in sustinerea oamenilor din Romania.
Sufletul albumului este un suflet aspru romanesc intr-o forma de exprimare redusa la esenta, minimalista, apoi imbracata intr-un crossover total intre folk, rock, blues, soul si jazz.
Desi muzica este noua, compusa de noi, exista o componenta puternic romaneasca, un feeling de blues din sudul tarii. Si mai exista partea din Ardeal, vocea Paulei, care de acolo isi trage forta bruta.
Asa incat e usor de inteles de ce vrem sa ne intoarcem si sa inregistram albumul acolo, in satul Paulei, de unde a pornit forma aceasta de energie.
Despre Romania, iubiri, 2 mai si hipsteri
Dupa ce am cantat in Romania acum 2 ani, Oli, neamtul nostru cel mai important (sunt mai multi :) a fost atat de inspirat de ce a trait la Bucuresti incat a compus primele 3 piese in avionul cu care ne intorceam la Berlin.
Apoi a continuat sa compuna, din ce in ce mai hotarat, piese cu suflet romanesc. Mihai a scris versurile in limba romana despre ceea ce a lasat in urma cand a plecat. Despre ce a trait acasa in Romania, despre ce a iubit acolo, despre verile la 2 Mai. Chiar si despre hipsteri.
Acum avem aproximativ 15 piese noi dintre care cel putin 8 vor fi pe album. Dar aceste melodii au inceput sa traiasca intr-adevar numai dupa ce le-am cantat pe scena mai mult timp, numai dupa ce am trait acolo emotia lor in contact direct cu publicul.
Ce fel de muzica canta Zmeitrei
Noi ii spunem Rough Romanian Soul. Publicul o vede ca pe un Rock-Folk-World-Soul-Blues-Jazz. Si se schimba mereu.
Inspiratia
Ne inspira oamenii si emotiile lor. Ne inspira artistii mari. Ne inspira propriile trairi, care au o intensitate uneori extrema, mai ales de cand am plecat din tara.
Muzicieni romani ascultati
Dintre cei noi Electric Brother, Maria Balabas, Norzeatic - si cu siguranta sunt alte proiecte bune de care inca n-am auzit.
